Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.7

Mărturii pentru comunitate vol.7, 4


4:1 O LUCRARE ÎN CONTINUĂ DEZVOLTARE

4:2 Servii lui Dumnezeu trebuie să se folosească de orice mijloc pentru extinderea împărăţiei Sale. Apostolul Pavel spune

4:3 că "lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului", şi să se facă "rugăciuni, cereri, mijlociri, pentru toţi oamenii" (1 Tim. 2, 3.4.1). Iar Iacov zice: "Să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate" (Iacov 5, 20). Fiecare credincios are obligaţia să se unească cu fraţii săi pentru a face invitaţia: "Veniţi căci iată, toate sunt gata" (Luca 14, 17). Fiecare trebuie să-i încurajeze pe ceilalţi să facă o lucrare din toată inima. Chemări călduroase vor fi făcute de o biserică vie. Suflete însetate vor fi conduse la apa vieţii.

4:4 Apostolii purtau povara răspunderii de a lărgi sfera lor de lucru, de a proclama Evanghelia în regiunile încă neatinse. Din exemplul lor învăţăm că nu trebuie să se găsească persoane care să stea în via Domnului fără să lucreze. Servii Lui trebuie să lărgească fără încetare cercul strădaniilor lor. Ei trebuie să realizeze fără încetare tot mai mult şi niciodată mai puţin. Lucrarea Domnului trebuie să se lărgească şi să se întindă până ajunge să cuprindă lumea.

4:5 După ce au făcut o călătorie misionară, Pavel şi Barnaba au venit înapoi prin aceleaşi locuri, vizitând bisericile pe care le înfiinţaseră şi alegând oamenii care să se unească cu ei în lucrare. Aşa trebuie să lucreze servii lui Dumnezeu de astăzi, alegând şi educând tineri vrednici pentru a fi colaboratori. Dumnezeu să ne ajute să ne sfinţim pe noi înşine, pentru ca prin pilda noastră, alţii să poată fi sfinţiţi, făcuţi în stare să facă o lucrare plină de succes în câştigarea de suflete la Hristos.

4:6 _______

4:7 Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ; în curând vom sta în faţa marelui tron alb. În curând timpul vostru de lucrare va fi trecut pentru veşnicie. Căutaţi şi folosiţi ocaziile de a spune un cuvânt la timpul potrivit acelora cu care

4:8 veniţi în legătură. Nu aşteptaţi ca mai întâi să vă cunoaşteţi şi abia atunci să le oferiţi comorile nepreţuite ale adevărului. Porniţi la lucru şi căile vi se vor deschide înainte.

4:9 _______

4:10 În ziua judecăţii, cei pierduţi îşi vor da seama pe deplin de însemnătatea jertfei de pe Calvar. Ei văd ceea ce au pierdut refuzând să fie credincioşi. Se gândesc la legăturile curate şi înalte pe care avuseseră privilegiul să le câştige. Dar e prea târziu. Ultima chemare a fost rostită. Se aude tânguirea: "Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi" (Ier. 8, 20).

4:11 _______

4:12 Asupra noastră apasă greaua răspundere de a avertiza lumea cu privire la sfârşitul ei care se apropie. Din toate părţile, de departe şi de aproape, vin chemări după ajutor. Dumnezeu invită biserica Sa să se ridice şi să se îmbrace cu putere. Sunt de câştigat coroane nepieritoare; e de obţinut Împărăţia cerului; lumea, ce piere în ignoranţă, trebuie să fie luminată.

4:13 _______

4:14 Lumea va fi convinsă nu prin ceea ce se învaţă de la amvon, ci prin ceea ce trăiesc membrii bisericii. Predicatorul de la amvon enunţă teoria Evangheliei; evlavia practică a bisericii demonstrează puterea ei.

4:15 _______

4:16 Slabă şi cu defecte, având mereu nevoie să fie avertizată şi sfătuită, biserica este totuşi obiectul supremei preocupări a Domnului Hristos. El face experimentări ale harului asupra inimii oamenilor şi săvârşeşte astfel de transformări, încât îngerii rămân uimiţi şi îşi exprimă bucuria prin cântări de laudă. Ei se bucură la gândul că oameni supuşi greşelii şi păcătoşi pot fi astfel transformaţi.

4:17 _______

4:18 Când solia îngerului al treilea se dezvoltă şi ajunge o mare strigare, proclamarea ei va fi însoţită de o mare putere şi slavă. Feţele copiilor lui Dumnezeu vor străluci de lumină cerească.

4:19 _______

4:20 Domnul va pregăti bărbaţi şi femei - ba chiar şi copii, aşa cum a făcut El cu Samuel - pentru lucrarea Sa, făcându-i mesageri ai Săi. Acela care nu doarme şi nici nu dormitează veghează asupra fiecărui lucrător, alegându-i sfera de lucru. Tot cerul urmăreşte lupta pe care, în împrejurări în aparenţă descurajatoare, o duc slujitorii lui Dumnezeu. Se realizează cuceriri noi, se câştigă onoruri noi, atunci când servii Domnului, strângându-se în jurul stindardului Răscumpărătorului lor, pornesc să lupte lupta cea bună a credinţei. Toţi îngerii cereşti sunt în slujba umilului şi credinciosului popor al lui Dumnezeu, iar atunci când oştirea lucrătorilor Domnului de aici, de jos, cântă cântările lor de laudă, corul de sus se uneşte cu ei în aducerea de mulţumiri, dând laudă lui Dumnezeu şi Fiului Său.

4:21 _______

4:22 Nimic nu este în aparenţă mai neajutorat, şi totuşi în realitate mai de nebiruit, ca sufletul care-şi simte nimicnicia şi se sprijină în totul pe meritele Mântuitorului. Mai curând ar trimite Dumnezeu toţi îngerii din cer, pentru a da ajutor unuia ca acesta, decât să îngăduie ca el să fie înfrânt.

4:23 _______

4:24 Semnalul de luptă răsună de-a lungul frontului. Fiecare ostaş al crucii să păşească înainte, nu în încredere de sine, ci în umilinţă şi smerenie şi cu credinţă tare în Dumnezeu. Lucrarea voastră, lucrarea mea nu va înceta o dată cu viaţa aceasta. Poate că pentru un scurt timp ne vom odihni în mormânt, dar, atunci când vine chemarea, noi reluăm, în Împărăţia lui Dumnezeu, lucrarea noastră.

4:25 Lucrarea pentru membrii bisericii

4:26 Avem de dus lumii o solie de la Domnul - o solie care trebuie să fie dusă în plinătatea bogată a puterii Duhului Sfânt. Servii Domnului să se străduiască să vadă nevoia de a căuta să salveze pe cei pierduţi. Trebuie să se facă apeluri directe către cei neconvertiţi. "Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?" i-au întrebat fariseii pe ucenicii Domnului Hristos. Iar Mântuitorul a răspuns: "N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi" (Matei 9, 11.13). Aceasta este lucrarea pe care ne-a dat-o nouă. Şi niciodată nu a fost o mai mare nevoie de ea ca în timpul de faţă.

4:27 Dumnezeu n-a dat servilor Săi lucrarea de a îndrepta lucrurile în comunităţi. Abia s-a făcut lucrul acesta, în aparenţă, că el trebuie să fie făcut din nou. Membrii bisericii, pentru care se manifestă o astfel de grijă şi osteneli, devin debili din punct de vedere religios. Dacă nouă zecimi din eforturile depuse pentru cei care cunosc adevărul s-ar depune pentru aceia care n-au auzit niciodată adevărul, cât de mult mai mare ar fi înaintarea realizată! Dumnezeu Şi-a reţinut binecuvântările deoarece poporul Său n-a lucrat în armonie cu îndrumările Sale.

4:28 Faptul că pastorii noştri cheltuiesc pentru ei timp şi talente care ar trebui folosite pentru cei neconvertiţi aduce debilitate acelora care cunosc adevărul. În multe dintre comunităţile noastre de oraş, deserventul cultic predică Sabat după Sabat, şi Sabat după Sabat membrii bisericii vin la casa lui Dumnezeu fără să aibă ceva de spus cu privire la binecuvântările primite datorită binecuvântărilor împărţite de ei altora. Ei nu au lucrat în cursul săptămânii pentru a pune în practică învăţătura dată lor în Sabat. Atâta vreme cât membrii bisericii

4:29 nu fac nici un efort pentru a da şi altora din ajutorul ce le-a fost dat, în chip firesc urmează o slăbire spirituală.

4:30 Cel mai mare ajutor ce poate fi dat poporului nostru este acela de a-i învăţa să lucreze pentru Dumnezeu şi să depindă de El, şi nu de slujitorii Lui. Să se deprindă să lucreze aşa cum a lucrat Domnul Hristos. Să se alăture oştirii lucrătorilor Lui şi să facă o slujbă credincioasă pentru El.

4:31 Sunt situaţii când e bine ca predicatorii noştri să ţină în Sabat, în comunităţile noastre, cuvântări scurte pline de viaţa şi de iubirea Domnului Hristos. Dar membrii bisericii nu trebuie să aştepte o predică în fiecare Sabat.

4:32 Să ne amintim că noi suntem străini şi călători pe pământul acesta, căutând o patrie mai bună, şi anume una cerească. Să lucrăm cu o aşa râvnă, cu o aşa consacrare, încât păcătoşii să fie atraşi la Hristos. Aceia care s-au unit cu Domnul prin legământ de slujire sunt datori să se unească cu El în marea şi grandioasa lucrare de salvare de suflete. Membrii bisericii să-şi facă în chip credincios partea de lucru în timpul săptămânii, iar în Sabat să povestească experienţa lor. Adunarea va fi atunci ca o hrană dată la timp potrivit, aducând tuturor celor prezenţi viaţă şi o putere nouă. Când poporul lui Dumnezeu vede marea nevoie de a lucra aşa cum a lucrat Hristos pentru convertirea păcătoşilor, mărturiile depuse de ei în Sabat la serviciul divin vor fi pline de putere. Cu bucurie ei vor povesti experienţa scumpă câştigată lucrând pentru alţii.

4:33 _______

4:34 Pastorii noştri nu trebuie să-şi consume timpul lucrând pentru aceia care au primit adevărul. Cu iubirea Domnului Hristos arzând în inima lor, ei trebuie să pornească pentru a câştiga pe păcătoşi la Mântuitorul. Ei trebuie să semene

4:35 seminţele adevărului pe lângă toate apele. Un loc după altul trebuie să fie vizitat, comunitate după comunitate trebuie să fie înfiinţată. Aceia care iau poziţie pentru adevăr trebuie să fie organizaţi în comunităţi şi după aceea slujitorul Domnului să meargă mai departe spre alte locuri tot atât de importante.

4:36 De îndată ce o comunitate a fost organizată, servul Domnului să-i pună la lucru pe membrii ei. Ei vor avea nevoie să fie învăţaţi cum să lucreze cu succes. Servul Domnului să consacre o mai mare parte din timpul său pentru educare decât pentru predicare. El să-i înveţe pe membri cum să împartă altora cele ce au ajuns să cunoască. Deşi noii convertiţi trebuie să fie învăţaţi să ceară sfat de la cei cu mai multă experienţă în lucrare, ei trebuie să fie învăţaţi în acelaşi timp să nu-l aşeze pe pastor în locul lui Dumnezeu. Deservenţii nu sunt decât fiinţe omeneşti, oameni supuşi slăbiciunilor. Domnul Hristos e Acela la care trebuie să privim pentru îndrumare. "Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr." "Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har." (Ioan 1, 14.16).

4:37 Puterea Evangheliei trebuie să vină asupra grupelor formate, pregătindu-le pentru slujire. Unii dintre noii convertiţi vor fi aşa de mult umpluţi cu puterea lui Dumnezeu, încât de îndată vor intra în lucrare. Ei vor lucra atât de zelos, încât nu vor avea nici timp şi nici dispoziţie de a slăbi mâinile fraţilor lor prin critici lipsite de amabilitate. Singura lor dorinţă va fi aceea de a duce adevărul în locurile ce încă nu au fost atinse.

4:38 Domnul mi-a arătat lucrarea care trebuie să fie făcută în oraşele noastre. Credincioşii din aceste oraşe pot să lucreze pentru Dumnezeu în vecinătatea locuinţei lor. Ei trebuie să lucreze în linişte şi umilinţă, purtând cu ei oriunde merg atmosfera cerului. Dacă eul nu este luat în seamă, ci ţinut în supunere, arătând totdeauna către Domnul Hristos, puterea influenţei lor va fi simţită.

4:39 Când un lucrător se consacră fără rezerve slujirii lui Dumnezeu, el câştigă o experienţă care-l face în stare să lucreze tot mai cu succes pentru Domnul. Puterea care l-a atras pe el la Hristos îl ajută să atragă şi el pe alţii la Hristos. Poate că nu i se va încredinţa niciodată lucrarea de orator public, dar el nu e mai puţin un serv al lui Dumnezeu; iar lucrarea lui dă dovadă că el e născut din Dumnezeu.

4:40 Nu e planul lui Dumnezeu ca predicatorii să fie lăsaţi să îndeplinească singuri partea cea mai mare a lucrării de a semăna seminţele adevărului. Bărbaţi care nu sunt chemaţi la lucrarea de predicare trebuie să fie încurajaţi să lucreze pentru Dumnezeu potrivit cu feluritele lor însuşiri. Sute de bărbaţi şi de femei care acum stau fără lucru ar putea face o lucrare bine primită. Ducând adevărul în familiile prietenilor şi vecinilor lor, ei ar putea să facă o mare lucrare pentru Domnul. Dumnezeu nu caută la faţa omului. El va folosi creştini smeriţi şi devotaţi, chiar dacă nu au o educaţie atât de desăvârşită ca alţii. Unii ca aceştia să se angajeze în slujba Lui, făcând lucrare din casă în casă. Şezând la gura sobei, ei pot face - dacă sunt umili, curtenitori şi evlavioşi - mult mai mult pentru a satisface nevoile reale ale familiilor decât ar putea face un predicator consacrat.

4:41 _______

4:42 Pentru ce nu simt credincioşii o grijă mai mare şi mai zeloasă pentru cei care sunt departe de Hristos? Pentru ce nu se adună laolaltă doi sau trei să se roage călduros lui Dumnezeu pentru salvarea unei anumite persoane şi apoi a alteia? În comunităţile noastre să se formeze grupe pentru slujire. Diferiţi credincioşi să se unească şi să lucreze ca pescari de oameni. Să se străduiască să adune suflete din stricăciunea lumii şi să le aducă la curăţia mântuitoare a iubirii lui Hristos.

4:43 Formarea de grupe mici ca bază a efortului creştin mi-a fost prezentată de Cineva care nu poate

4:44 greşi. Dacă sunt mulţi membri în comunitate, ei să fie organizaţi în grupe mici, pentru a lucra nu numai pentru membrii bisericii, ci pentru necredincioşi. Dacă într-un loc sunt numai doi sau trei care cunosc adevărul, ei să se organizeze ca o grupă de lucrători. Ei să păstreze legătura unirii nezdruncinate, strângându-se laolaltă în iubire şi unire, încurajându-se unul pe altul să meargă înainte, fiecare câştigând curaj şi putere din sprijinul celorlalţi. Ei să dea pe faţă îngăduinţă şi răbdare creştină, nerostind cuvinte pripite, folosind talentul vorbirii pentru a se zidi unul pe altul în credinţa cea sfânta. Să lucreze în iubire creştină pentru cei din afară de staul, uitând de sine în străduinţa lor de a-i ajuta pe alţii. Lucrând şi rugându-se în Numele Domnului Hristos, numărul lor va creşte; deoarece Mântuitorul zice: "Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri" (Mat. 18, 19).