29:1 Disciplina bisericească
29:2 În felul de comportare cu membrii greşiţi ai bisericii, poporul lui Dumnezeu trebuie să urmeze cu grijă învăţătura dată de Mântuitorul, în capitolul 18 din Matei.
29:3 Fiinţele omeneşti sunt proprietatea Domnului Hristos, cumpărate de El cu un preţ nemărginit, legate de El prin iubirea pe care El şi Tatăl Său au manifestat-o faţă de ei. Cât de atenţi ar trebui să fim, deci, în felul cum ne purtăm unii cu alţii! Oamenii nu au dreptul să născocească ceva rău cu privire la semenii lor. Membrii bisericii nu au dreptul să urmeze îndemnurile şi înclinaţiile lor personale în felul de purtare cu ceilalţi membri care au greşit. Ei nici n-ar trebui măcar să exprime prejudecăţile lor cu privire la cel care a greşit, deoarece în felul acesta aşează în mintea altora aluatul răului. Veşti defavorabile despre un frate sau o soră din comunitate sunt transmise de la un membru la altul. Se fac greşeli şi se săvârşesc nedreptăţi datorită lipsei de bunăvoinţă din partea cuiva de a urma îndrumările date de Domnul Isus.
29:4 "Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta", zice Hristos, "du-te şi mustră-l între tine şi el singur"(Mat. 18,15). Nu povesti altora greşeala. Se spune unei persoane, apoi alteia, şi încă uneia: şi zvonul creşte mereu, răul sporeşte, până ce întreaga biserică ajunge să sufere. Rezolvă problema "între tine şi el singur" Acesta este planul lui Dumnezeu. "Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia"(Prov. 25,8.9). Nu îngădui păcatul la fratele tău; dar nu-l face de privelişte, şi astfel să sporeşti greutatea,
29:5 făcând ca mustrarea să pară o răzbunare. Cercetează-l în modul arătat în Cuvântul lui Dumnezeu.
29:6 Nu îngădui ca resentimentul să degenereze în răutate. Nu îngădui ca rana să se învenineze şi să spargă, dând afară cuvinte otrăvite, care mânjesc mintea acelora care le ascultă. Nu îngădui ca gânduri duşmănoase să continue să stăpânească mintea ta şi a lui. Mergi la fratele tău şi, în umilinţă şi sinceritate, vorbeşte cu el despre lucrul în cauză.
29:7 Oricare ar fi ofensa, aceasta nu schimbă planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru împăcarea neînţelegerilor şi a vătămărilor personale. Vorbind singur şi în spiritul lui Hristos cu cel greşit, aceasta deseori va îndepărta necazul. Mergi la cel greşit cu o inimă plină de iubirea şi simpatia lui Hristos şi caută să îndrepţi lucrurile. Vorbeşte cu el în mod calm şi liniştit. Nu lăsa să-ţi scape de pe buze cuvinte mânioase. Vorbeşte într-un fel care să facă apel la cea mai bună judecată a lui. Adu-ţi aminte de cuvintele: "Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate"(Iacov 5,20).
29:8 Du fratelui tău leacul care va vindeca boala nemulţumirii. Fă-ţi partea pentru a-l ajuta. De dragul păcii şi unirii în biserică, socoteşte că a face aceasta e un privilegiu şi o datorie. Dacă te ascultă, l-ai câştigat ca prieten.
29:9 Tot cerul e interesat de întâlnirea dintre cel care a fost vătămat şi cel ce a greşit. Când cel greşit primeşte mustrarea făcută în iubirea lui Hristos şi-şi recunoaşte vina, cerând iertare de la Dumnezeu şi de la fratele său, o lumină cerească umple inima. Cearta s-a sfârşit, prietenia şi încrederea s-au refăcut. Uleiul iubirii îndepărtează durerea pricinuită de vătămare. Duhul lui Dumnezeu
29:10 leagă inimă cu inimă; şi în cer e muzică datorită unirii ce a avut loc.
29:11 Când cei care s-au unit astfel în comuniune creştină se roagă lui Dumnezeu şi-şi iau angajamentul să procedeze drept, să iubească mila şi să umble smerit înaintea lui Dumnezeu, o mare binecuvântare vine asupra lor. Dacă au vătămat pe alţii, ei continuă lucrarea de pocăinţă, mărturisire şi îndreptare, hotărâţi pe deplin să-şi facă bine unii altora. Aceasta este împlinirea legii lui Hristos.
29:12 "Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori"(Mat. 18,16). Ia cu tine oameni spirituali şi vorbeşte cu cel vinovat cu privire la greşeală. S-ar putea ca el să cedeze la apelurile unite ale fraţilor săi. Când vede că şi ei sunt de acord în problema aceea, s-ar putea ca mintea lui să fie luminată.
29:13 "Dacă nu vrea să asculte de ei", atunci ce e de făcut? Să ia oare câteva persoane din comitet asupra lor răspunderea de a-l exclude pe cel greşit? "Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii"(Mat. 18,17). Biserica să fie aceea care hotărăşte cu privire la membrii ei.
29:14 "Şi dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş"(Mat 18, 17). Dacă nu vrea să asculte de glasul bisericii, dacă refuză toate străduinţele făcute pentru îndreptarea lui, asupra bisericii zace răspunderea de a-l despărţi de comunitate. Atunci, numele lui trebuie să fie şters din registre.
29:15 Nici un slujbaş al bisericii nu ar trebui să dea sfatul, nici un comitet nu ar trebui să recomande şi nici o comunitate nu ar trebui să voteze ca numele vreunui vinovat să fie îndepărtat din registrele bisericii, până nu s-a urmat cu credincioşie învăţătura dată de Domnul Hristos. Atunci când s-a urmat această învăţătură,
29:16 biserica e justificată înaintea lui Dumnezeu. Răul trebuie să fie făcut atunci să apară aşa cum este şi trebuie să fie îndepărtat, pentru ca să nu se tot răspândească. Sănătatea şi curăţia bisericii trebuie să fie păstrate, pentru ca ea să poată sta înaintea lui Dumnezeu nepătată, îmbrăcată în hainele neprihănirii lui Hristos.
29:17 Dacă cel greşit se pocăieşte, îi pare rău de ceea ce a făcut şi se supune disciplinei lui Hristos, trebuie să i se dea un nou prilej. Şi chiar dacă nu se pocăieşte, chiar dacă stă în afara bisericii, slujitorii lui Dumnezeu încă mai au ceva de făcut pentru el. Ei trebuie să caute în mod stăruitor să-l câştige la pocăinţă. Şi, oricât de gravă i-ar fi fost vina, dacă cedează la insistenţele Duhului Sfânt, mărturisindu-şi şi părăsindu-şi păcatul, dând dovadă de pocăinţă, trebuie să fie iertat şi primit din nou în staul. Fraţii lui trebuie să-l încurajeze pe calea cea bună, tratându-l aşa cum ar vrea să fie trataţi ei dacă ar fi în locul lui, luând seama ca nu cumva să fie ispitiţi şi ei.
29:18 "Adevărat vă spun", a continuat Hristos, "că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer"(Mat. 18,18).
29:19 Declaraţia aceasta îşi menţine valabilitatea în toate veacurile. Bisericii i-a fost încredinţată puterea de a lucra în locul lui Hristos. Ea este organismul rânduit de Dumnezeu să păstreze ordinea şi disciplina în mijlocul poporului Său. Ei i-a dat Domnul, prin delegaţie, puterea de a rezolva toate problemele privind prosperitatea, curăţia şi ordinea în mijlocul ei. Asupra ei stă răspunderea de a-i exclude din părtăşia ei pe cei nevrednici, care prin purtarea lor necreştinească aduc dezonoare asupra adevărului. Tot ce face biserica şi este în acord cu îndrumările date de Dumnezeu va fi ratificată în cer.
29:20 Probleme de importanţă gravă se ivesc spre a fi tratate
29:21 de biserică. Slujitorii lui Dumnezeu, rânduiţi de El pentru a fi călăuză poporului Său, după ce şi-au făcut partea, trebuie să supună bisericii întreaga problemă pentru ca să fie unitate în hotărârea luată.
29:22 Domnul doreşte ca urmaşii Săi să dea pe faţă multă grijă cu privire la felul cum se poartă unii faţă de alţii. Ei trebuie să ridice, să refacă, să vindece. Dar nu trebuie să se dea pe faţă neglijenţă în ceea ce priveşte disciplina cuvenită în biserică. Membrii trebuie să se considere ca elevi într-o şcoală, învăţând cum să-şi formeze caractere vrednice de înalta lor chemare. În biserica de aici, de jos, copiii lui Dumnezeu trebuie să fie pregătiţi pentru marea întâlnire a bisericii de sus. Aceia care trăiesc aici în armonie cu Hristos pot aştepta o viaţă nesfârşită în familia celor răscumpăraţi.
29:23 _______
29:24 Iubirea lui Dumnezeu pentru neamul omenesc decăzut este o manifestare aparte a iubirii - o iubire născută din îndurare; deoarece fiinţele omeneşti sunt toate nevrednice. Îndurarea implică nedesăvârşirea obiectului faţă de care aceasta se manifestă. Din cauza păcatului a fost nevoie ca îndurarea să se exercite activ.
29:25 _______
29:26 S-ar putea să fie nevoie să se lucreze mult la construirea caracterului vostru; s-ar putea să fiţi o piatră necioplită care are nevoie să i se da o formă şi să fie lustruită mai înainte de a-şi putea ocupa locul în templul lui Dumnezeu. Nu e nevoie să fiţi surprinşi dacă, cu ciocanul şi cu dalta, Dumnezeu taie şi îndepărtează colţurile ascuţite ale caracterului vostru, până sunteţi pregătiţi să ocupaţi locul pe care Dumnezeu îl are pentru voi. Nici o fiinţă omenească nu poate face lucrarea aceasta. Ea poate fi făcută numai de Dumnezeu. Şi să fiţi siguri că El nu va da nici o lovitură zadarnică. Fiecare lovitură a Lui e dată din iubire, pentru fericirea voastră veşnică. El vă cunoaşte slăbiciunile şi lucrează pentru a reface, nu pentru a nimici.
29:27 "Stimaţi-vă unii pe alţii"
29:28 Adesea, veţi întâlni suflete care sunt sub povara ispitei. Nu cunoaşteţi cât de dârz se luptă Satana cu ei. Feriţi-vă ca nu cumva să descurajaţi astfel de suflete şi în felul acesta să oferiţi un avantaj ispititorului.
29:29 Ori de câte ori vedeţi sau auziţi ceva ce trebuie să fie corectat, cereţi de la Domnul înţelepciune şi har, pentru ca, încercând să fiţi credincioşi, să nu fiţi aspri.
29:30 E totdeauna umilitor să i se arate cuiva greşeala. Nu faceţi experienţa mai amară printr-o mustrare fără rost. Criticarea lipsită de bunătate aduce descurajare, făcând viaţa întunecoasă şi nefericită.
29:31 Fraţii mei, biruiţi mai degrabă prin iubire decât prin asprime. Când un vinovat ajunge să-şi dea seama de greşeala sa, aveţi grijă să nu distrugeţi respectul de sine. Nu căutaţi să zdrobiţi sau să răniţi, ci mai degrabă să legaţi şi să vindecaţi.
29:32 _______
29:33 Nici o fiinţă omenească nu are o sensibilitate atât de delicată sau o natură atât de curată ca Mântuitorul. Şi ce răbdare manifestă El faţă de noi! An după an suportă slăbiciunile şi nepriceperea noastră, precum şi nerecunoştinţa şi rătăcirile noastre. În ciuda abaterilor noastre, a asprimii inimii noastre, a neglijării din partea noastră a sfintelor Sale cuvinte, mâna Lui e totuşi întinsă. Şi El ne îndeamnă: "Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu"(Ioan 13,34).
29:34 Fraţilor, socotiţi-vă misionari, nu printre păgâni, ci printre conlucrătorii voştri. Se cere mult timp şi multă muncă pentru a convinge un suflet cu privire la adevărurile speciale pentru acest timp. Şi când suflete se întorc de la păcat la neprihănire, e bucurie
29:35 înaintea îngerilor. Oare credeţi voi că duhurile slujitoare care veghează asupra acestor suflete au plăcere să vadă cât de nepăsător sunt tratate de mulţi care se pretind a fi creştini? Domneşte preferinţa omenească. Se dă pe faţă părtinire. Unul e favorizat, în timp ce altul e tratat cu asprime.
29:36 Îngerii privesc cu respect şi uimire la misiunea Domnului Hristos în lume. Ei se minunează de iubirea care L-a îndemnat să Se dea ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Dar cu câtă uşurătate privesc fiinţele omeneşti ceea ce a răscumpărat El cu sângele Său!
29:37 _______
29:38 Nu e nevoie să începem prin a încerca să ne iubim unii pe alţii. Ceea ce ne trebuie este iubirea lui Hristos în inimă. Când eul este cufundat în Hristos, adevărata iubire răsare în chip spontan.
29:39 Biruim printr-o îngăduinţă răbdătoare. Răbdarea în slujire este ceea ce aduce odihnă sufletului. Buna stare a lui Israel se obţine prin truditori credincioşi, sârguincioşi şi smeriţi. Un cuvânt de iubire şi încurajare va face mai mult pentru a domoli o fire iute şi o pornire încăpăţânată decât toate găsirile de greşeli şi mustrările pe care le puteţi îngrămădi asupra celui vinovat.
29:40 Solia Domnului trebuie să fie proclamată în spiritul Domnului. Unica noastră siguranţă e în păstrarea gândurilor şi impulsurilor noastre sub controlul Marelui Învăţător. Îngerii lui Dumnezeu vor da fiecărui lucrător sincer o bogată experienţă când fac lucrul acesta. Harul umilinţei va modela cuvintele noastre în expresii pline de duioşie creştinească.
29:41 Profesorilor din şcolile noastre
29:42 Iubiţii mei fraţi şi surori:
29:43 Domnul va lucra în favoarea tuturor acelora care vor umbla smerit împreună cu El. El v-a aşezat într-un post de încredere. Umblaţi cu băgare de seamă în faţa Lui. Mâna lui Dumnezeu e la cârmă. El va pilota corabia printre stânci şi o va duce la liman. El va lua cele slabe ale lumii acesteia pentru a face de ruşine pe cele puternice.
29:44 Mă rog ca voi să-L faceţi pe Dumnezeu Sfătuitorul vostru. Voi nu sunteţi răspunzători faţă de nici un om, ci sunteţi sub îndrumarea lui Dumnezeu. Ţineţi-vă strâns legat de El. Nu luaţi ideile lumeşti drept criteriul vostru. Nu lăsaţi să aibă loc o abatere de la metodele de lucru ale Domnului. Nu folosiţi foc profan, ci foc sacru, aprins de Domnul.
29:45 Fiţi plini de curaj în lucrul vostru. Timp de mulţi ani, am prezentat poporului nostru necesitatea ca în lucrarea de educaţie a tineretului nostru să fie egal puse la lucru atât forţele fizice, cât şi cele mintale. Dar pentru aceia care niciodată n-au probat valoarea învăţăturii date, de a combina educaţia manuală cu studiul cărţilor, e greu să înţelegem şi să aducem la îndeplinire îndrumările date.
29:46 Faceţi tot ce puteţi mai bine pentru a împărtăşi elevilor voştri binecuvântările pe care vi le-a dat Dumnezeu. Cu o dorinţă profundă şi fierbinte de a le fi de ajutor, purtaţi-i pe terenul cunoaşterii. Apropiaţi-vă intim de ei. Dacă în inima profesorilor nu abundă iubirea şi blândeţea Domnului Hristos, ei vor manifesta mult prea mult un spirit de dascăl aspru şi poruncitor.
29:47 Domnul doreşte ca voi să învăţaţi cum să folosiţi plasa Evangheliei. Pentru ca să puteţi izbuti în lucrul vostru, e nevoie ca ochiurile plasei voastre să fie strânse. Învăţăturile din Scripturi trebuie să fie aplicate în aşa fel, încât să poată fi uşor înţelese, apoi aveţi grijă cum trageţi
29:48 plasa. Veniţi drept la subiect. Oricât de mare ar fi cunoştinţa cuiva, ea nu e de nici un folos dacă el nu e în stare să o comunice altora. Faceţi ca patosul vocii voastre, bogăţia ei de sentimente, să impresioneze inimile. Stăruiţi de elevii voştri să se predea lui Dumnezeu. "Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi-i pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne"(Iuda 21-23). Urmând pilda lui Hristos, veţi avea răsplata preţioasă de a vedea pe elevii voştri câştigaţi de partea Lui.