26:19 Îndepărtaţi suferinţa şi lipsa şi nu vom putea înţelege mila şi iubirea lui Dumnezeu, nu vom putea cunoaşte pe Tatăl ceresc plin de compătimire şi îndurare. Niciodată nu îmbracă Evanghelia un aspect de o mai mare frumuseţe ca atunci când e dusă în regiunile cele mai lipsite şi mai rămase în urmă. Atunci se întâmplă ca lumina ei să strălucească în cea mai clară iradiere şi cu cea mai mare putere. Adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu intră în coliba ţăranului; raze de la Soarele neprihănirii luminează bordeiul umil al săracului, aducând voie bună celui bolnav şi suferind. Îngeri de la Dumnezeu sunt acolo, iar credinţa simplă dată pe faţă face un praznic din coaja de pâine şi din cana cu apă. Mântuitorul care iartă păcatele îi primeşte cu drag pe cei săraci şi neştiutori şi le dă să mănânce din pâinea vieţii care se coboară din cer. Ei beau din apa vieţii. Cei dispreţuiţi şi lepădaţi sunt aduşi prin credinţă şi iertare la demnitatea de fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Înălţaţi mai presus de lume, ei stau în locurile cereşti în Hristos. Ei poate că nu au comorile lumii, dar au găsit mărgăritarul de mare preţ.