25:67 Există o învăţătură pentru noi din istoria vieţii lui Solomon. Începuturile vieţii acestui împărat al lui Israel străluceau de promisiuni. El a ales înţelepciunea lui Dumnezeu şi slava domniei lui a trezit uimirea lumii. El ar fi putut merge din putere la putere, de la prestigiu la prestigiu, apropiindu-se tot mai mult de asemănarea cu caracterul lui Dumnezeu. Dar cât de tristă e istoria vieţii lui! El a fost înălţat până la cele mai sacre poziţii de încredere, dar s-a dovedit necredincios. El a fost plin de mulţumire de sine, de îngâmfare şi de înălţare de sine. Plăcerea după putere politică şi grandoare personală l-au determinat să încheie alianţe cu naţiunile păgâne. Argintul de Tarsis şi aurul de Ofir au fost procurate cu cheltuieli îngrozitoare, care au mers chiar până la sacrificarea integrităţii şi trădarea sfintelor sale sarcini. Asocierea cu oameni idolatri i-au corupt credinţa; un pas greşit a fost urmat de un altul; a avut loc o sfărâmare