22:1 Biserica şi casa de editură
22:2 DATORIA BISERICII FAŢĂ DE CASA DE EDITURĂ
22:3 Membrii comunităţii în cuprinsul căreia este situată una dintre casele noastre de editură sunt onoraţi prin faptul că au printre ei unul dintre instrumentele speciale ale Domnului. Ei ar trebui să aprecieze onoarea aceasta şi să-şi dea seama că ea cuprinde în sine una dintre cele mai sacre răspunderi. Influenţa şi exemplul lor vor contribui mult la ajutorarea sau la împiedicarea instituţiei de a-şi îndeplini misiunea.
22:4 Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, este de o însemnătate vitală să existe armonie şi unitate între uneltele lui Dumnezeu. Lumea este plină de furtună, război şi ceartă. Totuşi, sub o conducere unică, puterea papală, oamenii se vor uni ca să se împotrivească lui Dumnezeu în persoana martorilor Lui. Unirea aceasta este cimentată de marele apostat. În timp ce se străduieşte să-şi unească agenţii ca să lupte împotriva adevărului, Satana va lucra ca să-i dezbine şi să-i împrăştie pe apărătorii acestui adevăr. Gelozie, bănuieli rele şi vorbiri de rău sunt aţâţate de el pentru a produce dezacord şi neînţelegere. Membrii bisericii lui Hristos au puterea de a împiedica realizarea scopului urmărit de vrăjmaşul sufletelor. Într-un timp ca acesta, ei să nu fie găsiţi în neînţelegere unul cu altul sau cu oricare dintre lucrătorii Domnului. În mijlocul discordiei generale, să existe un loc unde să fie armonie şi unire, datorită faptului că Biblia e făcută călăuza vieţii. Poporul lui Dumnezeu să-şi dea seama că asupra lui planează răspunderea de a înălţa prestigiul uneltelor Sale.
22:5 Fraţilor şi surorilor, Domnul va fi plăcut impresionat dacă veţi proceda cu inimă la susţinerea instituţiei editurii prin rugăciunile şi mijloacele voastre. Rugaţi-vă în fiecare
22:6 dimineaţă şi în fiecare seară ca ea să poată primi cea mai bogată binecuvântare a lui Dumnezeu. Nu încurajaţi criticarea şi plângerile. De pe buzele voastre să nu pornească murmure sau plângeri; aduceţi-vă aminte că îngerii aud cuvintele acestea. Toţi trebuie făcuţi să înţeleagă că aceste instituţii sunt rânduite de Dumnezeu. Aceia care le discreditează pentru a-şi servi propriul lor scop urmează să dea socoteală lui Dumnezeu. El vrea ca tot ce e în legătură cu lucrarea Sa să fie tratat ca fiind ceva sacru.
22:7 Dumnezeu doreşte ca noi să cultivăm mai mult rugăciunea şi mai puţin vorbăria. Pragul cerului este inundat de lumina slavei Sale şi El va face ca lumina aceasta să strălucească în inima oricui va sta în bună legătură cu El.
22:8 Fiecare instituţie va avea de luptat cu greutăţi. Încercările sunt îngăduite să vină pentru a pune la probă inima poporului lui Dumnezeu. Când se abate o restrişte asupra uneia dintre uneltele lui Dumnezeu, se va vedea cât de multă credinţă adevărată avem în Dumnezeu şi în lucrarea Lui. În asemenea împrejurări, nimeni să nu privească lucrurile în cea mai rea lumină şi să se lase pradă îndoielii şi necredinţei. Nu-i criticaţi pe aceia care poartă poverile răspunderii. Nu lăsaţi ca vorbirea voastră în familiile voastre să fie otrăvită de criticarea lucrării Domnului. Părinţii care se lasă în voia acestui spirit de critică nu aduc înaintea copiilor lor ceea ce îi va face înţelepţi spre mântuire. Cuvintele lor tind să tulbure credinţa şi încrederea nu numai a copiilor, ci şi a acelora mai în vârstă. Şi aşa se observă la toţi destul de puţin respect şi destul de puţină veneraţie pentru cele sfinte. Satana se va uni plin de râvnă cu cel ce critică, pentru a încuraja necredinţa, invidia, neîncrederea şi lipsa de respect. Satana e pururea la lucru pentru a pune în oameni spiritul său, pentru a stinge iubirea care ar trebui cultivată cu sfinţenie între fraţi, pentru a descuraja încrederea, pentru a aţâţa invidia, bănuielile rele
22:9 şi cearta. Să ne străduim să nu fim găsiţi printre conlucrătorii lui. O inimă deschisă la sugestiile lui poate să semene multe seminţe de nemulţumire. În felul acesta, se poate face o lucrare ale cărei urmări în ruinarea de suflete nu se vor vedea niciodată pe deplin decât în ziua judecăţii finale.
22:10 Domnul Hristos declară: "Pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Mat.18, 6.7). O mare răspundere e aşezată aici asupra membrilor bisericii. Ei trebuie să ia aminte ca nu cumva, din neatenţie faţă de sufletele celor tineri în credinţă, prin semănarea de seminţe ale îndoielii şi necredinţei sub imboldul lui Satana, să fie găsiţi vinovaţi de ruinarea vreunui suflet. "Croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea" (Evr. 12, 13-15).
22:11 Puterea uneltelor satanice este mare, iar Domnul cheamă pe membrii poporului Său să se întărească unii pe alţii, zidindu-se "sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă"(Iuda 20).
22:12 În loc de a conlucra cu Satana, fiecare să cerceteze ce înseamnă a conlucra cu Dumnezeu. În vremurile acestea deprimante, El are de făcut o lucrare care cere curaj şi credinţă, care ne va face în stare să ne susţinem unul pe altul. Toţi trebuie să stea umăr la umăr şi inimă la inimă, ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Ce
22:13 nu s-ar putea face în şi prin harul lui Dumnezeu, dacă membrii bisericii ar sta uniţi pentru a susţine pe lucrătorii Săi, pentru a ajuta cu rugăciunile şi influenţa lor când descurajarea presează din toate părţile! Atunci e vremea de a lucra ca administratori credincioşi.
22:14 În loc de critică şi mustrare, fraţii şi surorile noastre ar trebui să aibă de spus cuvinte de încurajare şi încredere cu privire la uneltele Domnului. Dumnezeu îi invită să încurajeze inima acelora care poartă poveri grele, deoarece El lucrează împreună cu ei. El invită pe poporul Său să recunoască puterea susţinătoare în uneltele Sale. Onoraţi-L pe Domnul, străduindu-vă din toate puterile voastre să-i daţi autoritatea pe care ea trebuie să o aibă.
22:15 Când aveţi prilejul, vorbiţi lucrătorilor; spuneţi-le cuvinte care să le inspire putere. Suntem mult prea indiferenţi unul faţă de altul. Prea adesea uităm că şi conlucrătorii noştri au nevoie de putere şi îmbărbătare. În vremuri de deosebite greutăţi şi poveri, căutaţi să-i asiguraţi de interesul şi simpatia voastră. Când vă străduiţi să-i ajutaţi prin rugăciunile voastre, faceţi ca ei să ştie lucrul acesta. Faceţi să răsune solia lui Dumnezeu pentru lucrătorii Săi: "Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!"(Iosua 1,6).
22:16 Administratorii instituţiilor noastre au o obligaţie dintre cele mai grele, aceea de a păstra ordinea şi de a-i disciplina cu înţelepciune pe tinerii pe care îi au în grija lor. Membrii bisericii pot face mult pentru a le susţine mâinile. Când tinerii nu sunt dispuşi să se supună disciplinei instituţiei şi când în orice problemă de neînţelegere cu superiorii lor sunt hotărâţi să facă aşa cum le place lor, părinţii nu trebuie să-şi susţină copiii şi să simpatizeze cu ei orbeşte.
22:17 Mai bine, mult mai bine ar fi ca ei, copiii voştri, să sufere, să zacă în mormânt decât să fie învăţaţi să trateze cu uşurătate
22:18 principiile care stau la însăşi temelia loialităţii faţă de adevăr, faţă de semenii lor şi faţă de Dumnezeu.
22:19 În cazurile de neînţelegere cu aceia în a cărei grijă sunt, mergeţi direct la cei cu răspundere şi aflaţi adevărul. Ţineţi minte că administratorii diferitelor departamente înţeleg mult mai bine ca alţii care sunt regulile esenţiale. Manifestaţi încredere în judecata lor şi respect pentru autoritatea lor. Învăţaţi-i pe copiii voştri să-i respecte şi să-i onoreze pe aceia faţă de care Dumnezeu a arătat respect şi onoare, punându-i în locuri de încredere.
22:20 Pe nici o altă cale nu pot membrii bisericii să secondeze mai cu efect străduinţele administratorilor din instituţiile noastre, decât dând în propriul lor cămin un exemplu de ordine şi o dreaptă disciplină. Părinţii să le dea copiilor lor, prin cuvinte şi comportament, un exemplu de ceea ce ar dori ca ei să fie. Să se păstreze continuu curăţie în vorbire şi o adevărată curtoazie creştină. Să nu fie nici o încurajare la păcat, nici o vorbire de rău sau bănuieli rele. Învăţaţi-i pe copii şi pe tineri să se respecte pe ei înşişi, să fie sinceri faţă de principii şi sinceri faţă de Dumnezeu. Învăţaţi-i să respecte Legea lui Dumnezeu şi regulile casei şi să asculte de ele. Atunci, ei vor practica principiile acestea în viaţa lor şi le vor trăi în toate legăturile lor cu alţii. Îl vor iubi pe aproapele lor ca pe ei înşişi, vor crea o atmosferă curată şi vor exercita o influenţă bună, pentru a încuraja sufletele slabe pe cărarea care duce la sfinţenie şi cer.
22:21 Copiii care primesc o astfel de educaţie nu vor fi o povară, o cauză de îngrijorare în instituţiile noastre; ei vor fi un sprijin pentru aceia care poartă răspunderea. Printr-o bună instruire, ei vor fi pregătiţi să ocupe locuri de încredere, iar prin învăţătură şi exemplu vor ajuta totdeauna pe alţii să facă ce e drept. Ei îşi vor aprecia în mod just propriile lor daruri şi vor folosi în chipul cel mai bun
22:22 puterile lor fizice, mintale şi spirituale. Astfel de suflete sunt întărite împotriva ispitei; ele nu sunt uşor doborâte. Sub binecuvântarea lui Dumnezeu, astfel de caractere sunt purtători de lumină; influenţa lor tinde să contribuie la educaţia altora pentru o viaţă de afaceri care este o viaţă practică de creştin.
22:23 Membrii bisericii, plini de iubirea Domnului Hristos pentru suflete şi conştienţi faţă de privilegiile şi ocaziile lor, pot exercita asupra tinerilor din instituţiile noastre o nepreţuită influenţă spre bine. Exemplul lor de credincioşie în familie, în afaceri şi în biserică, manifestarea din partea lor a unei amabilităţi sociale şi a curtoaziei creştine, unite cu un interes adevărat pentru binele spiritual al tineretului, vor influenţa într-o mare măsură modelarea caracterelor acestor tineri pentru slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor lor, atât în viaţa aceasta, cât şi în viaţa viitoare.
22:24 DATORIA CASEI DE EDITURĂ FAŢĂ DE BISERICĂ
22:25 După cum biserica are o răspundere faţă de casa de editură, tot la fel şi casa de editură are o răspundere faţă de biserică. Fiecare trebuie să o susţină pe cealaltă.
22:26 Cei din locuri de răspundere din casele de editură nu trebuie să-şi îngăduie să fie atât de presaţi de muncă, încât să nu aibă timp să menţină o preocupare spirituală. Când preocuparea aceasta spirituală este păstrată vie în casa de editură, aceasta va exercita o influenţă puternică în biserică; iar când ea este păstrată vie în biserică, ea va exercita o puternică influenţă asupra casei de editură. Binecuvântarea lui Dumnezeu va odihni asupra lucrării, când ea este condusă în aşa fel, încât se câştigă suflete la Hristos.
22:27 Toţi lucrătorii din casa de editură care mărturisesc Numele lui Hristos ar trebui să fie lucrători în biserică. Este necesar pentru propria lor viaţă spirituală ca ei să folosească fiecare mijloc al harului. Ei nu vor obţine putere stând ca spectatori, ci devenind
22:28 lucrători. Fiecare trebuie să fie înscris într-o ramură de activitate obişnuită şi sistematică în legătură cu biserica. Toţi ar trebui să-şi dea seama că aceasta este datoria lor. Prin legământul botezului, ei au făgăduit să facă tot ce le stă în putinţă pentru a dezvolta biserica lui Hristos. Arătaţi-le că iubirea şi loialitatea faţă de Răscumpărătorul lor, loialitatea faţă de adevăratul standard al măsurii de bărbaţi şi femei mature, loialitatea faţă de instituţia de care sunt legaţi, cere lucrul acesta. Ei nu pot fi slujitori credincioşi ai lui Hristos, ei nu pot fi bărbaţi şi femei de o adevărată integritate, ei nu pot fi lucrători buni în instituţiile lui Dumnezeu, în timp ce neglijează datoriile acestea.
22:29 Administratorii instituţiei, în diferitele ei secţiuni, ar trebui să aibă o grijă deosebită ca tineretul să-şi formeze deprinderi bune în direcţia aceasta. Când serviciile divine din biserică sunt neglijate sau când îndatoririle în legătură cu lucrarea ei sunt lăsate neîndeplinite, cauza acestei situaţii trebuie să fie aflată. Printr-un efort amabil şi plin de tact, străduiţi-vă să-l treziţi pe cel nepăsător şi să reînviaţi un interes care dispare.
22:30 Nimeni n-ar trebui să îngăduie ca propria lor lucrare să scuze neglijarea sfintei slujbe a Domnului. Mult mai bine ar putea să lase la o parte lucrul care îi priveşte pe ei personal decât să neglijeze datoria lor faţă de Dumnezeu.
22:31 _______