20:1 FUZIONARE
20:2 Metoda fuzionării, ori de câte ori este urmată, tinde la înălţarea omului în locul Divinităţii. Aceia care poartă răspunderi în diferite instituţii aşteaptă de la autoritatea centrală călăuzire şi sprijin. În măsura în care simţul răspunderii personale scade, ei pierd cea mai mare şi cea mai preţioasă experienţă omenească, dependenţa continuă a sufletului de Dumnezeu. Nesimţindu-şi lipsa, ei nu mai menţin acea veghere şi rugăciune constantă, acea predare continuă lui Dumnezeu, care singură îi poate face pe oameni în stare să audă şi să asculte învăţătura Duhului Său cel Sfânt. Omul este aşezat acolo unde ar trebui să stea Dumnezeu. Aceia care sunt chemaţi
20:3 să acţioneze în lumea aceasta ca ambasadori ai cerului sunt mulţumiţi să caute înţelepciune la oameni defectuoşi şi pieritori, când ar putea să aibă înţelepciunea şi puterea desăvârşitului şi veşnicului Dumnezeu.
20:4 Domnul nu intenţionează ca lucrătorii din instituţiile Sale să privească la om sau să se încreadă în om. El doreşte ca ei să se sprijine pe El.
20:5 Niciodată nu ar trebui ca între casele noastre de editură să fie astfel de relaţii, încât una să aibă putere să dicteze în ce priveşte administrarea alteia. Când se aşează în mâna câtorva persoane o putere atât de mare, Satana va face sforţări hotărâte pentru a strica judecata, a insinua principii rele de acţiune şi a introduce metode greşite; făcând aşa, el nu numai că strică o instituţie, dar prin aceasta obţine control asupra altora şi modelează lucrarea din locuri depărtate. În felul acesta influenţa spre rău ajunge să fie întinsă. Fiecare instituţie să aibă independenţa ei morală, făcându-şi lucrarea în propriul ei câmp. Lucrătorii din fiecare instituţie să-şi dea seama că trebuie să-şi facă lucrarea ca în faţa lui Dumnezeu, a sfinţilor Lui îngeri şi a lumilor necăzute.
20:6 Dacă o instituţie adoptă o metodă greşită, să nu fie coruptă şi altă instituţie. Să rămână credincioasă la principiile exprimate cu prilejul înfiinţării ei, aducând mai departe la îndeplinire lucrarea în armonie cu aceste principii. Fiecare instituţie ar trebui să se străduiască să lucreze în armonie cu toate celelalte, în măsura în care aceasta se împacă bine cu adevărul şi neprihănirea; dar mai departe de atât, nici una nu trebuie să păşească spre fuzionare.
20:7 RIVALITATE
20:8 Nu ar trebui să fie rivalitate între casele noastre de editură. Dacă se îngăduie, spiritul acesta va creşte şi se va întări şi va alunga spiritul misionar. Va întrista pe Duhul lui Dumnezeu şi va alunga din
20:9 instituţiile noastre pe îngerii slujitori, trimişi să fie conlucrători cu aceia care cultivă harul lui Dumnezeu.
20:10 Niciodată conducătorii instituţiilor noastre nu ar trebui să încerce, nici în cea mai mică măsură, să profite una de pe urma alteia. Încercări de felul acesta sunt cele mai ofensatoare la adresa lui Dumnezeu. Purtări hrăpăreţe, încercarea de a stoarce una de la alta profituri de jaf, constituie un rău pe care El nu-l va tolera. Orice încercare de a se ridica o instituţie în paguba alteia este o greşeală. Orice gând sau insinuare care tinde să scadă influenţa unei instituţii sau a lucrătorilor ei este contrară voinţei lui Dumnezeu. Ceea ce împinge la asemenea încercări este spiritul lui Satana. O dată ce i s-a dat loc, el va lucra ca un ferment pentru a-i corupe pe lucrători şi pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu cu instituţiile Sale.
20:11 CONLUCRARE
20:12 Fiecare departament al lucrării noastre, fiecare instituţie legată de cauza noastră să fie condusă într-un spirit de consideraţie şi generozitate. Fiecare ramură a lucrării, în timp ce-şi menţine propriul său caracter distinctiv, să caute să protejeze, să întărească şi să dezvolte fiecare altă ramură. Bărbaţi cu însuşiri şi caracteristici deosebite sunt folosiţi pentru a duce mai departe diferitele ramuri ale lucrării. Acesta a fost totdeauna planul Domnului. Fiecare lucrător trebuie să depună un efort deosebit în propria sa ramură de activitate, dar este privilegiul fiecăruia de a cerceta şi a lucra pentru sănătatea şi bunăstarea întregului corp al cărui mădular este.
20:13 Nu fuziune, nu rivalitate sau critică, ci conlucrare - acesta este planul lui Dumnezeu pentru instituţiile Sale, pentru ca "tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură", să-şi poată primi "creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste (Ef. 4,16).
20:14 Colportorul
20:15 Deoarece colportorii nu şi-au făcut datoria, societăţile noastre misionare au intrat în datorii; acestea nu-şi pot împlini obligaţiile către casele de editură şi astfel instituţiile acestea intră în încurcături, iar lucrarea lor este împiedicată. Unii colportori s-au considerat rău trataţi când li s-a cerut să plătească prompt editorilor cărţile primite; iar plăţile prompte sunt singurul mijloc de a face comerţ cu succes.
20:16 Felul dezlânat în care unii dintre colportori şi-au făcut lucrarea arată că ei au de învăţat lecţii importante. Mi-a fost arătat faptul că s-a lucrat mult la voia întâmplării. Din lipsă de exactitate în cele trecătoare, unii şi-au format obiceiul de a fi nepăsători şi incapabili şi au adus deficienţa aceasta în lucrarea Domnului.
20:17 Dumnezeu cere să se producă o hotărâtă îndreptare în diferitele ramuri ale lucrării. Afacerile în legătură cu lucrarea Lui ar trebui să fie caracterizate prin mai multă precizie şi exactitate. Trebuie să aibă loc un efort ferm şi hotărât de a realiza reforme esenţiale.
20:18 _______
20:19 "Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului"(Ier. 48,10).
20:20 "Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceţi una şchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea?"" Blestemat să fie înşelătorul, care... juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită beteagă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este înfricoşat"(Mal. 1,8; 1,14).