2:20 Când volumul a fost publicat, adventiştii de ziua a şaptea conduceau o lucrare activă de mai bine de o jumătate se secol. Trecerea anilor a făcut ca un număr de lucrători să fie nevoiţi să-şi scoată armura şi să depună poverile. Aceştia au sacrificat totul şi au lucrat la zidirea cauzei lui Dumnezeu, dar acum, când a venit timpul ca ei să lase lucrul şi să îngăduie mâinilor tinere să ridice poverile, nu exista nici o reglementare pentru susţinerea lor. Nevoia şi remediul i-au fost în mod clar descoperite servei Domnului şi, în soliile sale de încheiere a volumului şapte, ea prezintă, în cuvinte pline de sensibilitate, responsabilitatea bisericii faţă de bătrânii ei lucrători. Rezultatele apelului ei, pentru un fond din care să se poarte de grijă şi să se răspundă ne-voilor acestor lucrători ieşiţi la pensie, se vede astăzi în planul pentru susţinerea pensionarilor, care a fost adus la existenţă la câţiva ani după publicarea acestui volum.