11:7 Grădina Edenului, căminul primilor noştri părinţi, era nespus de frumoasă. Arbuşti plini de graţie şi flori delicate mângâiau privirea ori încotro se întorcea. În grădină erau arbori de tot felul, iar printre ei, pomi încărcaţi cu fructe parfumate şi delicioase. Pe ramurile lor, păsările ciripeau cântecele lor de laudă. Adam şi Eva, în puritatea lor, se delectau cu priveliştile şi sunetele Edenului. Iar astăzi, cu toate că păcatul şi-a azvârlit umbra peste pământ, Dumnezeu doreşte ca ei, copiii Săi, să găsească plăcere în lucrările mâinilor Sale. A aşeza sanatoriile în mijlocul scenelor naturii înseamnă a urma planul lui Dumnezeu; şi cu cât se urmează planul acesta mai de aproape, cu atât mai minunat va lucra El ca să refacă neamul omenesc suferind. Pentru instituţiile noastre de educaţie şi medicale, ar trebui să se aleagă locuri unde, departe de norii întunecaţi ai păcatului care atârnă peste oraşele mari, Soarele neprihănirii să poată răsări, "cu vindecarea sub aripile Sale"(Mal. 4,2).