11:43 Poate că ni s-ar părea că ar fi cel mai bine să alegem pentru sanatoriile noastre locuri printre cei bogaţi; că lucrul acesta ar da prestigiu lucrării noastre şi ar asigura un sprijin pentru instituţiile noastre. Dar în părerea aceasta nu e lumină. "Domnul nu se uită la ce se uită omul"(1 Sam. 16,7). Omul se uită la înfăţişarea exterioară; Dumnezeu Se uită la inimă. Cu cât sunt mai puţine clădirile grandioase din jurul instituţiilor noastre, cu atât vom fi mai puţin tulburaţi. Mulţi dintre bogaţii posesori de proprietăţi sunt nereligioşi şi necuviincioşi. Mintea lor e plină de gânduri lumeşti. Timpul le este ocupat cu distracţii, petreceri şi veselie lumească. Mijloacele lor sunt absorbite de extravaganţă în îmbrăcăminte şi trai luxos. Solii cereşti nu sunt bineveniţi în căminul lor. Ei doresc ca Dumnezeu să fie cât mai departe. Umilinţa este o lecţie greu de învăţat pentru natura omenească şi e deosebit de dificilă pentru cei bogaţi şi care caută să-şi împlinească poftele. Aceia care nu socotesc că au să dea socoteală lui Dumnezeu pentru tot ceea ce posedă sunt ispitiţi să înalţe eul, ca şi cum bogăţiile formate din pământuri şi depozite la bancă i-ar face independenţi de Dumnezeu. Plini de mândrie şi preţuire de sine, ei îşi dau importanţă pe măsura averii lor.