9:52 Ni se porunceşte ca, atâta vreme "cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă" (Gal. 6,10). În lucrarea noastră de binefacere, ar trebui să se dea ajutor deosebit acelora care, prin prezentarea adevărului, sunt convinşi şi convertiţi. Noi trebuie să avem grijă de aceia care au curajul moral de a accepta adevărul şi care, ca o consecinţă, îşi pierd poziţia lor socială şi nu li se mai dă de lucru pentru a-şi putea întreţine familiile. Ar trebui să se ia măsuri pentru a-i ajuta pe săracii merituoşi şi a procura de lucru acelora care-L iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui. Ei nu trebuie lăsaţi fără ajutor spre a avea impresia că sunt forţaţi să lucreze în Sabat sau să moară de foame. Aceia care iau poziţie de partea Domnului trebuie să vadă în adventiştii de ziua a şaptea un popor cu inima caldă, cu lepădare de sine şi jertfire de sine, care, cu bucurie şi voie bună, îi ajută pe fraţii lor în nevoie. Despre clasa aceasta vorbeşte îndeosebi Domnul atunci când spune: "Adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost" (Is. 58,7).