34:1 A da lui Dumnezeu ce este al Lui
34:2 Domnul a dat poporului Său o solie pentru timpul acesta. Ea este prezentată în capitolul al treilea al cărţii lui Maleahi. Cum putea Domnul să prezinte cerinţele Sale într-un chip mai clar şi mai cu putere de cum a făcut-o în capitolul acesta?
34:3 Toţi ar trebui să-şi aducă aminte că cerinţele lui Dumnezeu vin înaintea oricărei alte cerinţe. El ne dă cu îmbelşugare şi contractul pe care l-a făcut cu omul este ca a zecea parte din averile sale să le înapoieze lui Dumnezeu. Domnul, plin de îndurare, încredinţează servilor Săi comorile Sale, dar cu privire la zecime El zice: Aceasta este a Mea. Exact în măsura aceea în care Dumnezeu a dat omului proprietatea Sa, omul trebuie să-I înapoieze lui Dumnezeu cu credincioşie o zecime din tot avutul său. Acest deosebit aranjament a fost făcut chiar de Hristos.
34:4 Lucrarea aceasta cuprinde în sine rezultate solemne şi veşnice şi este prea sfântă spre a fi lăsată pe seama impulsului omenesc. Noi nu trebuie să ne simţim liberi de a trata problema aceasta aşa cum alegem noi. Ca răspuns la cerinţele lui Dumnezeu, trebuie să fie puse deoparte, în mod regulat, rezerve considerate sfinte pentru lucrarea Lui.
34:5 PRIMELE ROADE
34:6 În afară de zecime, Domnul cere primele roade din toate veniturile noastre. Pe acestea El le-a rezervat, pentru ca lucrarea Lui de pe pământ să fie în mod larg susţinută. Slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să fie mărginiţi la fonduri restrânse. Solii Săi nu trebuie să fie împiedicaţi în lucrarea lor de a ţine sus cuvântul vieţii. În timp ce propovăduiesc adevărul, ei ar trebui să aibă mijloace spre a investi la înaintarea lucrării care trebuie făcute la timpul potrivit, pentru a avea cea mai bună şi cea mai salvatoare influenţă. Trebuie să se facă fapte de milostenie; săracii şi suferinzii trebuie să fie ajutaţi. Ar trebui să se dea daruri şi să se facă sacrificii
34:7 în scopul acesta. Ar trebui să se facă lucrare îndeosebi în câmpurile noi, unde stindardul adevărului nu a fost niciodată înfipt. Dacă toţi aceia care mărturisesc a fi poporul lui Dumnezeu - atât bătrâni, cât şi tineri - şi-ar face datoria, n-ar fi lipsă în tezaur. Dacă toţi şi-ar aduce în mod credincios zecimea şi ar consacra Domnului primele roade ale venitului lor, ar fi fonduri îndestulătoare pentru lucrarea Lui. Dar legea lui Dumnezeu nu e respectată şi ascultată, şi aceasta a adus după sine apăsarea lipsei.
34:8 AMINTIŢI-VĂ DE SĂRACI
34:9 Orice extravaganţă trebuie să fie îndepărtată din viaţa noastră, deoarece timpul pe care-l avem pentru lucrare este scurt. De jur împrejurul nostru vedem lipsă şi suferinţă. Familii duc lipsă de hrană; copilaşii strigă după pâine. Casele săracilor duc lipsă de mobilier şi aşternutul necesar pentru pat. Mulţi trăiesc aproape în nişte gropi, lipsiţi aproape cu totul de cele necesare. Strigătele săracilor ajung până la cer. Dumnezeu vede; Dumnezeu aude. Dar mulţi se proslăvesc pe ei înşişi, în timp ce semenii lor săraci şi flămânzi, suferind din lipsă de hrană, cheltuiesc mult pentru mesele lor şi mănâncă mult mai mult decât este necesar. Ce socoteală vor avea să dea în curând oamenii pentru egoista folosire a banilor lui Dumnezeu! Aceia care trec cu vederea măsura luată de Dumnezeu pentru săraci vor descoperi că ei L-au jefuit pe Dumnezeu şi au risipit bunurile Lui.
34:10 TOATE APARŢIN LUI DUMNEZEU
34:11 Toate lucrurile de care se bucură omul sunt datorită îndurării lui Dumnezeu. El este marele şi bunul Dăruitor. Iubirea Lui se dă pe faţă înaintea tuturor în bogăţia măsurilor luate pentru om. El ne-a dat timpul de probă, în care să ne formăm caracterul pentru curţile cereşti. Şi nu pentru că
34:12 are nevoie de ceva care ne cere să rezervăm o parte din bunurile noastre pentru El.
34:13 Orice pom din Eden Domnul l-a creat plăcut la vedere şi bun la mâncare şi i-a îndemnat pe Adam şi Eva să se bucure din plin de bunătăţile Lui. Dar a făcut o excepţie. Din pomul cunoştinţei binelui şi răului ei nu trebuia să mănânce. Pomul acesta Dumnezeu l-a rezervat ca un continuu amintitor al faptului că El era stăpân peste toate. În felul acesta, El le-a dat ocazia să-şi demonstreze credinţa şi încrederea în El, prin perfecta lor ascultare de cerinţele Lui.
34:14 Aşa stau lucrurile cu cerinţele lui Dumnezeu faţă de noi. El pune comorile Sale în mâinile oamenilor, dar cere ca zecimea să fie pusă cu credincioşie deoparte pentru lucrarea Lui. El cere ca partea aceasta să fie pusă în tezaurul Lui. Ea trebuie să-I fie dată, ca aparţinându-I; ea este sfântă şi trebuie să fie folosită pentru scopuri sfinte, pentru susţinerea acelora care duc solia mântuirii în toate părţile lumii. El rezervă partea aceasta, pentru ca fără încetare să curgă mijloace în casa tezaurului Său, pentru ca lumina adevărului să poată fi dusă celor de aproape şi celor de departe. Ascultând cu credincioşie de cerinţa aceasta, noi recunoaştem că totul aparţine lui Dumnezeu.
34:15 Şi nu are Domnul dreptul să ceară acest lucru de la noi? Nu a dat El pe Singurul Său Fiu, pentru că ne iubea şi dorea să ne salveze de la moarte? Şi nu ar trebui ca darurile noastre de recunoştinţă să se reverse în tezaurul Său, pentru a fi scoase de acolo în vederea înaintării Împărăţiei Sale pe pământ? Întrucât Dumnezeu este stăpânul tuturor bunurilor noastre, n-ar trebui ca recunoştinţa faţă de El să ne îndemne să aducem daruri de mulţumire, recunoscând astfel dreptul Lui de proprietate asupra sufletului, trupului, spiritului şi a tot ceea ce avem? Dacă ar fi fost urmat planul lui Dumnezeu, acum ar curge mijloace în tezaurul Său; şi ar fi din abundenţă fonduri care să-i facă în stare pe slujitorii lui Dumnezeu să intre în câmpuri noi, şi lucrători ar trebui să se unească cu predicatori pentru a înălţa stindardul adevărului în locurile întunecoase ale pământului.
34:16 FĂRĂ SCUZE
34:17 Este un plan rânduit de cer ca oamenii să înapoieze Domnului ce este al Lui; iar lucrul acesta este arătat atât de lămurit, încât bărbaţii şi femeile să nu aibă nici o scuză pentru o greşită înţelegere sau fugă de datoriile şi răspunderile pe care Dumnezeu le-a pus asupra lor. Aceia care pretind că ei nu pot înţelege aceasta, ca fiind datoria lor, descoperă universului ceresc, bisericii şi lumii faptul că ei nu pot să vadă această cerinţă atât de lămurit arătată. Ei gândesc că, dacă urmează planul Domnului, îşi vor împuţina propriile lor averi. În lăcomia sufletelor lor egoiste, ei doresc să aibă întregul capital, atât capitalul iniţial, cât şi dobânzile, pentru ca să le întrebuinţeze în folosul lor.
34:18 Dumnezeu aşează mâna Sa asupra tuturor averilor omului zicând: Eu sunt proprietarul întregului Univers, şi toate bunurile acestea sunt ale Mele. Zecimea pe care voi aţi reţinut-o, Eu am rezervat-o pentru susţinerea slujitorilor Mei în lucrarea lor de a deschide Scripturile înaintea celor care sunt în ţinuturile întunericului, care nu înţeleg Legea Mea. Folosind fondul Meu de rezervă pentru a satisface propriile voastre plăceri, voi aţi jefuit sufletele de lumina pe care Eu luasem măsura ca ei să o primească. Voi aţi avut prilejul de a vă dovedi credincioşia faţă de Mine şi aţi furat fondul meu de rezervă. "Sunteţi blestemaţi cu blestem" (Maleahi 3,9).