Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.6, 31
|
31:1 Cultivarea ospitalităţii 31:2 Biblia pune un deosebit accent pe cultivarea ospitalităţii. Ea nu numai că impune ospitalitatea ca o datorie, dar prezintă multe tablouri frumoase ale exercitării acestui dar şi ale binecuvântărilor pe care el le aduce. Între aceste exemple, la loc de frunte stă experienţa lui Avraam. 31:3 În rapoartele Genezei, îl vedem pe patriarh în miezul unei călduroase zile de vară, odihnindu-se la uşa cortului său, la umbra stejarilor lui Mamre. Trei călători trec prin apropiere. Ei nu fac nici o rugăminte, nici un apel la ospitalitate, nu cer nici o favoare; dar Avraam nu le îngăduie să meargă mai departe în calea lor, fără să fi fost reînvioraţi. El este un om încărcat de ani; un om plin de demnitate şi avere, un om foarte mult onorat şi obişnuit să poruncească. Totuşi, văzându-i pe străinii aceştia, el "a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ". Adresându-se conducătorului, a zis: "Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii tăi, nu trece, rogu-Te pe lângă robul tău" (Gen. 18,2-3). Cu propriile sale mâini, el a adus apă pentru ca ei să-şi poată spăla praful de pe picioare. El însuşi le-a ales hrana. În timp ce ei se odihneau la umbra răcoritoare, Sara, soţia lui, a făcut pregătiri pentru ospătarea lor, iar Avraam a stat respectuos lângă ei, în timp ce aceştia se bucurau de ospitalitatea lui. El a arătat această amabilitate faţă de nişte simpli drumeţi, faţă de nişte călători, nişte străini care niciodată poate că nu aveau să mai treacă pe drumul acela. Dar, după ce s-a terminat masa, oaspeţii s-au făcut cunoscuţi! El servise nu numai unor 31:4 îngeri cereşti, ci chiar gloriosului lor Comandant, Creatorului, Mântuitorului şi Împăratului său. Lui Avraam i s-au descoperit hotărârile luate în sfatul cerului şi el a fost numit "Prietenul lui Dumnezeu". 31:5 Lot, nepotul lui Avraam, cu toate că-şi făcuse locuinţa în Sodoma, era plin de spiritul de amabilitate şi ospitalitate al patriarhului. Văzându-i, la căderea nopţii, pe cei doi străini la poarta cetăţii şi cunoscând primejdiile care ar fi lovit cu siguranţă în cetatea aceea nelegiuită, Lot a stăruit pentru a-i aduce în casa sa. El nu s-a gândit la primejdia care ar fi rezultat pentru sine şi familia sa. O parte a lucrării vieţii sale era aceea de a-i proteja pe cei în primejdie şi de a se îngriji de cei fără adăpost, iar fapta săvârşită cu amabilitate faţă de cei doi drumeţi necunoscuţi a adus îngeri în casa sa. Aceia pe care el a căutat să-i protejeze l-au protejat pe el. La căderea nopţii, el îi condusese la poarta sa pentru a fi în siguranţă; în zorii zilei, ei l-au condus pe el şi pe familia sa în siguranţă, în afară, pe poarta cetăţii blestemate. 31:6 Faptele acestea de bunăvoinţă Dumnezeu le-a socotit destul de însemnate pentru ale trece în Cuvântul Său; şi, peste mai bine de o mie de ani, un apostol inspirat s-a referit la ele, spunând: "Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii prin ea au găzduit pe îngeri" (Evrei 13,2). 31:7 Prilejul acordat lui Avraam şi lui Lot nu ne este retras nici nouă. Dovedind ospitalitate faţă de copiii lui Dumnezeu, şi noi putem primi îngerii Lui în casele noastre. Chiar şi în zilele noastre, îngeri în chip de om intră în căminurile oamenilor şi sunt ospătaţi de ei. Creştinii care trăiesc în lumina feţei lui Dumnezeu sunt totdeauna însoţiţi de îngeri nevăzuţi, şi aceste fiinţe sfinte lasă pe urma lor o binecuvântare în căminurile noastre. 31:8 "Iubitor de oaspeţi" este una din caracteristicile amintite de Duhul Sfânt, ca deosebind pe cel ce urmează să poarte răspunderea în comunitate. Iar întregii biserici 31:9 i se dă îndemnul: "Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire. Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit" (1Petru 4,9-10). 31:10 Îndemnurile acestea au fost în mod straniu neglijate. Printre cei care se pretind a fi creştini, adevărata ospitalitate este puţin practicată. Chiar între credincioşii noştri, prilejul de a dovedi ospitalitate nu e privit aşa cum ar trebui, ca un privilegiu şi o binecuvântare. Este prea puţină sociabilitate, prea puţină dispoziţie de a face loc pentru încă doi sau trei la masa familiei, fără jenă sau fără a face paradă cu aceasta. Unii spun că "e prea mult necaz". N-ar fi bine dacă aţi zice: "N-am făcut pregătiri speciale, dar vă invităm la ceea ce avem"? Oaspetele neaşteptat apreciază invitaţia făcută cu plăcere mai mult decât orice pregătire complicată. 31:11 Este o tăgăduire a lui Hristos aceea de a face pregătiri pentru oaspeţi, pregătiri care cer din timpul care, pe bună dreptate, aparţine Domnului. Prin aceasta, noi Îl jefuim pe Dumnezeu şi îi păgubim chiar şi pe alţii. Pregătind o masă prea bogată, mulţi lipsesc propria lor familie de atenţia cuvenită, iar pilda lor îi îndeamnă şi pe alţii să calce pe urmele lor. 31:12 Necazuri şi poveri care nu sunt necesare sunt create din dorinţa de a se făli cu prilejul ospătării vizitatorilor. Din dorinţa de a pregăti multe feluri de bucate pentru masă, gospodina munceşte peste măsură; din cauza multor feluri pregătite, oaspeţii mănâncă mai mult decât ar trebui, iar rezultatul este boala şi suferinţa, pe de o parte din cauza muncii peste măsură şi pe altă parte din cauza mâncării peste măsură. Aceste ospeţe complicate sunt o povară şi un rău. 31:13 Dar Domnul vrea ca noi să ne îngrijim de cele trebuincioase pentru fraţii şi surorile noastre. Apostolul Pavel prezintă o ilustraţie a acestui lucru. El spune bisericii din Roma: "Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţă a bisericii din Chencrea; s-o 31:14 primiţi în Domnul, într-un chip vrednic de sfinţi şi s-o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi chiar şi mie" (Rom. 16,1-2). Fivi îl găzduise pe apostol, şi era vestită ca o gazdă a străinilor care aveau nevoie de îngrijire. Exemplul ei ar trebui să fie urmat de bisericile de astăzi. 31:15 Dumnezeu nu are plăcere de interesul egoist, arătat deseori faţă de mine şi de "familia mea". Fiecare familie care cultivă spiritul acesta are nevoie să fie convertită prin principiile curate, exemplificate în viaţa lui Hristos. Aceia care se închid în ei înşişi, care nu sunt dispuşi să fie atraşi de spiritul găzduirii de oaspeţi, pierd multe binecuvântări. 31:16 Unii dintre lucrătorii noştri ocupă poziţii unde este necesar ca adesea ei să găzduiască oaspeţi, fie dintre propriii lor fraţi de credinţă, fie străini. Se susţine de către unii că fiecare conferinţă ar trebui să deschidă un cont pentru lucrul acesta şi că, pe lângă salariile lor obişnuite, să li se acorde o sumă suficientă pentru a acoperi aceste cheltuieli făcute în plus. Dar Domnul a încredinţat la tot poporului Său lucrarea de găzduire. Nu e după planul lui Dumnezeu ca unul sau doi să facă toată găzduirea pentru conferinţă sau comunitate, sau ca lucrătorii să fie plătiţi pentru găzduirea fraţilor lor de credinţă. Aceasta este o născocire născută din egoism, iar îngerii lui Dumnezeu ţin socoteală de lucrurile acestea. 31:17 Aceia care călătoresc din loc în loc ca evanghelişti sau misionari, în orice ramură a lucrării, ar trebui să primească ospitalitatea membrilor bisericii în mijlocul cărora lucrează. Fraţii şi surorile, trebuie să ofere găzduire acestor lucrători, chiar dacă lucrul acesta se face cu mult sacrificiu personal. 31:18 Hristos ţine seama de orice cheltuială făcută cu găzduirea pentru numele Lui. El procură tot ce e necesar în scopul acesta. Aceia care pentru Numele lui Hristos îi găzduiesc pe fraţii lor, făcând tot ce este mai bine ca vizita 31:19 să fie cu folos atât pentru oaspeţi, cât şi pentru ei, sunt notaţi în cer ca fiind vrednici de o deosebită binecuvântare. 31:20 Domnul a dat în propria Sa viaţă o lecţie de ospitalitate. Când a fost înconjurat de mulţimea flămândă pe malul lacului, El nu i-a lăsat să plece la casele lor neîntremaţi. El a spus ucenicilor Săi: "Daţi-le voi să mănânce" (Mat. 14,16). Şi, printr-un act de putere creatoare, El a procurat hrană îndestulătoare pentru a satisface nevoia lor. Şi cu toate acestea, cât de simplă a fost hrana procurată! Acolo n-au existat bunătăţi alese. El, care avea la îndemână toate resursele cerului, ar fi putut întinde înaintea oamenilor o masă bogată. Dar El a procurat numai ceea ce era de ajuns pentru a satisface nevoia lor, ceea ce constituia hrana zilnică a pescarilor din preajma lacului. 31:21 Dacă oamenii ar fi astăzi simpli în deprinderile lor, dacă ar trăi în armonie cu legile naturii, ar fi mijloace din belşug pentru toate nevoile familiei omeneşti. Ar fi mai puţine nevoi închipuite şi mai multe prilejuri de a lucra după metodele lui Dumnezeu. 31:22 Hristos nu a căutat să-i atragă pe oameni, satisfăcând dorinţa lor după lucruri alese. Hrana simplă, pe care el a procurat-o, era o asigurare nu numai cu privire la puterea Lui, dar şi cu privire la iubirea Lui, cu privire la grija Lui duioasă pentru ei în ceea ce priveşte nevoile obişnuite ale vieţii. Şi, în timp ce îi hrănea cu pâinile de orz, El le da să mănânce şi din pâinea vieţii. Aceasta este pilda noastră. Hrana noastră poate fi simplă şi chiar sărăcăcioasă. Partea ce ne revine în viaţă poate fi înconjurată de zidurile sărăciei. Resursele noastre s-ar putea să nu fie mai mari ca acelea ale ucenicilor - cinci pâini şi doi peşti. Totuşi, atunci când venim în contact cu aceia care sunt în lipsă, Hristos ne îndeamnă: "Daţi-le voi să mănânce". Noi trebuie să împărţim ceea ce avem; şi când dăm, Hristos Se va îngriji ca să ni se dea ceea ce ne lipseşte. 31:23 În legătură cu aceasta, citiţi întâmplarea cu văduva din Sarepta. Acestei femei dintr-o ţară păgână, Dumnezeu i-a trimis pe servul Său în timp de foamete, ca să ceară de mâncare. "Şi ea a răspuns: 'Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, 31:24 şi n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri". Ilie i-a zis: "Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o turtă mică, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului". "Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie" (1 Regi 17,12-15). 31:25 Minunată a fost ospitalitatea dovedită faţă de profetul lui Dumnezeu de această femeie feniciană şi minunat au fost răsplătite credinţa şi generozitatea ei. "Multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el. Femeia a zis atunci lui Ilie: 'Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?' El i-a răspuns: 'Dă-mi încoace pe fiul tău'. Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui(...) Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul(...) Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat. Ilie a luat copilul, l-a pogorât jos în casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: 'Iată fiul tău este viu'. Şi femeia a zis lui Ilie: 'Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi Cuvântul Domnului în gura ta este adevăr'" (1 Regi 17,15-24). 31:26 Dumnezeu nu S-a schimbat. Puterea lui nu e mai mică acum ca în zilele lui Ilie. Şi nu mai puţin sigură acum ca atunci când 31:27 a fost rostită de Mântuitorul, este făgăduinţa pe care a făcut-o Hristos: "Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (vers. 40). Nici o faptă de bunătate, făcută în Numele Lui, nu va rămâne necunoscută şi nerăsplătită. Şi în aceeaşi gingaşă recunoaştere, Hristos cuprinde chiar şi pe cel mai slab şi mai umil din familia lui Dumnezeu. "Şi oricine va da de băut", zice El, "numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi" - acelora care sunt ca nişte copii în credinţă şi în cunoaşterea de Hristos - "în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata" (vers. 42). 31:28 Sărăcia nu trebuie să ne împiedice a dovedi ospitalitate. Noi trebuie să împărţim cu alţii ceea ce avem. Sunt unii care luptă din greu pentru pâinea cea de toate zilele şi care au o mare greutate în a face ca venitul lor să facă faţă nevoilor; dar ei Îl iubesc pe Isus în persoana sfinţilor Lui şi sunt gata să dovedească ospitalitate pentru credincioşi şi necredincioşi, căutând a face vizita lor folositoare. La masa şi altarul familiei, oaspeţii sunt bineveniţi. Timpul luat pentru rugăciune face impresie asupra celor găzduiţi şi chiar şi o singură vizită poate să însemne salvarea unui suflet de la moarte. Domnul ţine socoteală de lucrarea aceasta, zicând: "Eu voi răsplăti". 31:29 Fraţilor şi surorilor, invitaţi în căminul vostru pe aceia care au nevoie de găzduire şi de o atenţie plină de bunătate. Nu faceţi lucruri care să iasă din comun, ci atunci când vedeţi nevoia lor invitaţi-i în casa voastră, şi arătaţi-le adevărata ospitalitate creştină. În astfel de legături sociale sunt privilegii preţioase. 31:30 "Nu numai cu pâine va trăi omul" şi, după cum împărţim cu alţii hrana cea pentru corp, aşa trebuie să împărţim la alţii nădejde, curaj şi iubire creştinească. Noi trebuie să mângâiem pe cei care sunt în necazuri, "prin mângâierea cu care 31:31 noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu" (2 Cor. 1,4). Şi nouă ni se dă asigurarea: "Dumnezeu poate face să vă înmulţească orice har; pentru ca având toate lucrurile din belşug, să puteţi spori în orice faptă bună". 31:32 Noi ne găsim într-o lume a păcatului şi a ispitei; de jur împrejurul nostru sunt suflete care pier fără Hristos; şi Dumnezeu doreşte ca noi să lucrăm pentru ele pe orice cale cu putinţă. Dacă aveţi o locuinţă plăcută, invitaţi la voi pe tinerii lipsiţi de cămin, pe aceia care au nevoie de ajutor, care tânjesc după simpatie şi după cuvinte bune, după respect şi curtoazie. Dacă doriţi să-i aduceţi la Hristos, trebuie să le arătaţi iubirea şi respectul vostru ca unora care sunt răscumpăraţi cu sângele Lui. 31:33 În providenţa lui Dumnezeu, noi suntem puşi în legătură cu persoane lipsite de experienţă, cu mulţi care au nevoie de milă şi de compătimire. Ei au nevoie de ajutor, deoarece sunt slabi. Tinerii au nevoie de ajutor. În tăria Aceluia a cărui bunătate plină de iubire este exercitată faţă de cel neajutorat, neştiutor şi faţă de aceia care sunt socotiţi ca fiind cei mai neînsemnaţi dintre micuţii Lui, noi trebuie să lucrăm pentru binele lor viitor, pentru formarea caracterului creştin. Chiar aceia care au cel mai mult nevoie de ajutorul nostru vor pune uneori în mod dureros răbdarea noastră la încercare. "Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul dintre aceşti micuţi", zice Hristos, "căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri" (Mal. 18,10). Iar acelora care slujesc acestor suflete, Mântuitorul le spune: "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut" (Matei 25,40). 31:34 Fruntea celor care au făcut lucrarea aceasta va purta coroana sacrificiului. Dar ei îşi vor primi răsplata. În cer vom vedea tineretul pe care l-am ajutat, pe aceia pe care i-am invitat în casa noastră, pe care i-am abătut de la ispită. Vom vedea faţa lor cum reflectă strălucirea slavei lui Dumnezeu. "Ei vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pus pe frunţile lor" (Apoc. 22,4). 31:35 Respectarea sabatului 31:36 Mari binecuvântări sunt cuprinse în ţinerea Sabatului şi Dumnezeu doreşte ca ziua de Sabat să fie pentru noi o zi de bucurie. A fost mare bucurie şi cu prilejul instituirii Sabatului. Dumnezeu a privit cu satisfacţie la lucrările mâinilor Sale. Toate lucrurile pe care le-a făcut El le-a declarat ca fiind "forte bune". (Genesa 1,31). Cerul şi Pământul au fost umplute de bucurie. "Stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi toţi fii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie". (Iov 38,7). Cu toate că păcatul a pătruns în lume pentru a strica lucrarea Lui desăvârşită, Dumnezeu încă ne dă Sabatul, ca o dovadă că Cineva Atotputernic, nemărginit în bunătate şi îndurare, a creat toate lucrurile. Părintele nostru ceresc doreşte ca prin ţinerea Sabatului să se păstreze între oameni o cunoaştere a Lui. El doreşte ca Sabatul să ne îndrume mintea către El, ca fiind adevăratul şi viul Dumnezeu, şi că, prin cunoaşterea Lui, noi să putem avea viaţă şi pace. 31:37 Când Domnul a eliberat pe poporul Său, Israel, din Egipt şi i-a încredinţat Legea Sa, El i-a învăţat pe izraeliţi că, prin ţinerea Sabatului, ei urmau să se deosebească de idolatrii. Lucrul acesta era ceea ce făcea deosebire între cei care recunoşteau suveranitatea lui Dumnezeu şi cei care refuzau să-L primească ca fiind Creator şi Împărat. "Aceasta va fi între Mine şi copii lui Israel un semn veşnic", a spus Domnul. "Copii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat" (Exod 31, 17.16). După cum Sabatul era un semn care îl distingea pe Israel când a ieşit din Egipt pentru a intra în Canaanul pământesc, la fel este un semn care distinge astăzi pe poporul lui Dumnezeu când iese din lume pentru a intra în odihna cerească. Sabatul este un semn care există 31:38 între Dumnezeu şi poporul Său, un semn că ie onorează Legea Lui. El face distincţie între supuşii Săi credincioşi şi cei care calcă Legea. 31:39 Din stâlpul de nor, Hristos a declarat cu privire la Sabat: "Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între mine şi urmaşii voştri, un semn, după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc" (Exod 31,13). Sabatul dat lumii este un semn că Dumnezeu este Creator şi că El l-a sfinţit. Puterea care a creat toate lucrurile este puterea care creează din nou sufletul după chipul Său. Pentru aceia care sfinţesc ziua Sabatului, ea este semnul sfinţirii. Adevărata sfinţire înseamnă a fi în armonie cu Dumnezeu, a fi una cu El în caracter. Ea se primeşte prin ascultarea de principiile acelea care sunt o transcriere a caracterului Lui. Iar Sabatul este semnul ascultării. Acela care ascultă din toată inima de porunca a patra va asculta de întreaga Lege. El este sfinţit prin ascultare. 31:40 Şi nouă, ca şi lui Israel, Sabatul ne este dat ca "un legământ veşnic". Pentru aceia care respectă ziua Sa sfântă, Sabatul este un semn că Dumnezeu îi recunoaşte ca popor al său ales. Sabatul este o garanţie că El va îndeplinii faţă de ei legământul Său. Ori ce suflet care primeşte semnul guvernării lui Dumnezeu se aşează sub legământul cel veşnic, dumnezeiesc, el se prinde de lanţul de aur al ascultării, fiecare verigă a acestui lanţ fiind o făgăduinţă. 31:41 Numai porunca a patra din Cele Zece Porunci conţine sigiliul marelui Legiuitor, Creator al cerului şi al pământului. Aceia care ascultă de porunca aceasta iau asupra lor Numele Lui şi toate binecuvântările pe care le cuprinde aceasta sunt ale lor. "Domnul a vorbit lui Mise şi a zis: Vorbeşte lui Aron şi fiilor lui, şi spune-le: Aşa să binecuvântaţi pe copii lui Israel, şi să ziceţi: 31:42 Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine, şi să se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea! Astfel să pună numele Meu peste copii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta."(Numeri 6, 22 - 27). 31:43 Prin Moise, s-a dat şi făgăduinţa: "Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile Lui. Toate popoarele vor vedea că tu porţi numele Domnului...Domnul te va face să fi cap nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile domnului Dumnezeului tău, pe care ţi le dă astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini" (Deuteronom 28, 9 - 13). 31:44 Psalmistul, vorbind prin Duhul Sfânt, spune: 31:45 "Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, 31:46 Şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre... 31:47 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, 31:48 Este un Împărat mai presus de toţi dumnezeii. 31:49 El ţine în mână adâncimile pământului, 31:50 Şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. 31:51 A lui este marea, El a făcut-o, 31:52 Şi mâinile Lui au întocmit uscatul. 31:53 Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, 31:54 Să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorul nostru! 31:55 Căci El este Dumnezeul nostru. 31:56 El ne-a făcut, ai lui suntem: 31:57 Noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui" 31:58 (Ps. 95, 1 - 7; 100,3) 31:59 Făgăduinţele date lui Israel sunt, de asemenea, şi pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi. Ele sunt soliile pe care ni le aduce Sabatul. 31:60 REFORMA ÎN ŢINEREA SABATULUI 31:61 Sabatul este o agrafă de aur care Îl uneşte pe Dumnezeu cu poporul Său. Dar porunca Sabatului a fost sfărâmată. Ziua cea sfântă a lui Dumnezeu a fost profanată. Sabatul a fost 31:62 smuls din locul lui de către omul păcatului, şi o zi de lucru obişnuită a fost înălţată în locul lui. O spărtură s-a făcut în Lege, şi spărtura aceasta trebuie să fie dreasă. Adevăratul Sabat trebuie să fie înălţat la cuvenita lui poziţie ca zi de odihnă a lui Dumnezeu. În capitolul 58 din Isaia este schiţată lucrarea pe care o are de făcut poporul lui Dumnezeu. El trebuie să preamărească Legea şi să o facă vrednică de cinste, să zidească vechile dărâmături şi să refacă temeliile multor generaţii. Acelora care fac lucrul acesta Dumnezeu le spune: "Vei fi numit dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit...Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nedându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit." 31:63 Problema Sabatului urmează să fie subiectul în jurul căruia se dă marea bătălie finală la care va lua parte întreaga lume. Oamenii au onorat principiile lui Satana mai presus de principiile care stăpânesc în cer. Ei au primit un Sabat neadevărat, pe care Satana l-a înălţat ca semn al autorităţii sale. Dar Dumnezeu a pus sigiliul său pe cerinţa Lui împărătească. Fiecare instituţie a Sabatului poartă numele autorului ei, un semn care nu se şterge şi care arată autoritatea fiecăruia. Noi trebuie să le arătăm că este de însemnătate vitală, dacă ei poartă semnul Împărăţiei lui Dumnezeu sau semnul împărăţiei răzvrătirii, deoarece ei se declară supuşi ai împărăţiei al cărei semn îl poartă. Dumnezeu ne-a chemat să înălţăm standardul Sabatului Său călcat în picioare. Cât de însemnat este, deci, 31:64 ca exemplul nostru în ţinerea Sabatului să fie cel drept. 31:65 Cu prilejul înfiinţării de noi comunităţi, slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să dea o atentă învăţătură cu privire la cuvenita păzire a Sabatului. Noi trebuie să fim cu băgare de seamă ca nu cumva practicile care predomină printre cei care ţin duminica să fie urmate de cei care spun că ţin sfânta zi de odihnă a lui Dumnezeu. Linia de demarcaţie trebuie să fie făcută clară şi distinctă între cei care poartă semnul Împărăţiei lui Dumnezeu şi cei care poartă semnul împărăţiei răzvrătirii. 31:66 Mult mai multă sfinţenie este ataşată de Sabat decât îi este dată de mulţi care se dau drept păzitori ai Sabatului. Domnul a fost foarte mult dezonorat de către aceia care nu au ţinut Sabatul potrivit cu porunca, nici în litera, nici în spiritul ei. El cheamă la o reformă în ţinerea Sabatului. 31:67 PREGĂTIREA PENTRU SABAT 31:68 Chiar la începutul poruncii a patra, Domnul a zis: "Adu-ţi aminte". El ştia că în mulţimea grijilor şi a încurcăturilor, omul ar fi ispitit să se scuze să împlinească toate cerinţele legii sau să piardă din vedere sfânta lui însemnătate. De aceea El a zis: "Adu-ţi aminte de ziua Sabatului ca s-o sfinţeşti." (Exod 20,8). 31:69 În tot cursul săptămânii, noi trebuie să avem în minte ziua de Sabat şi să facem pregătiri pentru ţinerea ei potrivit poruncii. Nu trebuie să ţinem Sabatul numai ca pe o problemă legală. Noi trebuie să înţelegem influenţa lui spirituală asupra tuturor problemelor vieţii. Toţi care privesc Sabatul ca un semn între ei şi Dumnezeu, arătând că El este Dumnezeu care-i sfinţeşte, vor reprezenta principiile cârmuirii Lui. Ei vor aduce legile împărăţiei Sale în viaţa lor zilnică. Zilnic, rugăciunea lor va fi ca sfinţirea Sabatului să odihnească asupra lor. În fiecare zi, ei vor avea 31:70 tovărăşia lui Hristos şi vor da pe faţă desăvârşirea caracterului Său. În fiecare zi, lumina lor va strălucii în faţa altora în fapte bune. 31:71 În tot ce aparţine succesului lucrării lui Dumnezeu, cele dintâi biruinţe trebuie să fie câştigate în viaţa de familie. Aici trebuie să înceapă pregătirea pentru Sabat. În tot cursul săptămânii, părinţii să-şi aducă aminte că familia lor trebuie să fie o şcoală în care copii trebuie să fie pregătiţi pentru curţile de sus. Cuvintele lor trebuie să fie cuvinte curate, drepte. Nici un cuvânt pe care copii lor n-ar trebui să-l audă nu trebuie să le scape de pe buze. Spiritul să fie păstrat liber de mânie. Părinţilor, trăiţi în cursul săptămânii ca în faţa unui Dumnezeu sfânt, care v-a dat copii pe care să-i creşteţi pentru El. Creşteţi pentru El mica biserică din familia voastră, pentru ca în Sabat toţi să fie pregătiţi să se închine în Sanctuarul Domnului. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, înfăţişaţi-i pe copiii voştri lui Dumnezeu ca moştenire a Lui răscumpărată în sângele Său. Învăţaţi-i că este datoria şi privilegiul lor cel mai mare să-L iubească pe Dumnezeu şi să-I slujească. 31:72 Părinţii ar trebui să aibă îndeosebi grijă de a face din abordarea lui Dumnezeu un mijloc instructiv de învăţătură pentru copii lor. Pasaje din Scriptură ar trebui să fie mult mai des pe buzele lor, în mod deosebit acele pasaje care pregătesc inima pentru serviciul religios. Adesea, ar fi bine să se repete cuvintele preţioase: "Da, suflete încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea." (Ps. 62,5). 31:73 Atunci când ne aducem aminte în felul acesta de Sabat, nu se va îngădui ca cele trecătoare să se întindă peste cele spirituale. Nici o îndatorire care aparţine celor şase zile de lucru nu va fi lăsată pe seama Sabatului. În cursul săptămânii, energiile noastre nu vor fi istovite în lucrări trecătoare, aşa că, în ziua în care Domnul S-a odihnit, noi să fim prea obosiţi pentru ne consacra în slujba Lui. 31:74 În timp ce pregătirea pentru Sabat trebuie să se facă în tot timpul săptămânii, vinerea trebuie să fie ziua specială de pregătire. Prin Moise Domnul a spus copiilor 31:75 lui Israel: "Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraşi până a doua zi dimineaţa cea ce va rămâne!" "Poporul se risipea şi o strângea (mana), o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală şi făcea turte din ea" (Exod 16,23; Numeri 11,8). Era ceva de făcut pentru pregătirea pâinii trimise din cer pentru copii lui Israel. Domnul le-a spus că lucrarea aceasta trebuie făcută vinerea, în ziua de pregătire. Aceasta a fost o punere la probă pentru ei. Dumnezeu dorea ca să vadă dacă ei vor sfinţi sau nu Sabatul. 31:76 Îndrumarea aceasta din gura lui Iehova este pentru învăţătura noastră. Biblia este o călăuză desăvârşită şi, dacă paginile ei sunt studiate cu rugăciune de inimi doritoare de a înţelege, nimeni nu are nevoie să rătăcească în problema aceasta. 31:77 Mulţi au nevoie de învăţătură cu privire la felul în care să vină la adunare pentru serviciul din Sabat. Ei nu trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu în haine obişnuite purtate în cursul săptămânii. Toţi ar trebui să aibă un costum special pentru Sabat, care să fie purtat când participă la serviciul divin în casa lui Dumnezeu. În timp ce n-ar trebui să ne conformăm modei acestei lumi, noi nu trebuie să fim nepăsători cu privire la înfăţişarea noastră exterioară. Noi trebuie să fin curaţi şi bine îngrijiţi, însă fără podoabe. Copii lui Dumnezeu să fie curaţi şi pe dinafară şi pe dinăuntru. 31:78 Vinerea, pregătirea pentru Sabat să fie terminată. Vedeţi ca toată îmbrăcămintea să fie pregătită şi toată pregătirea hranei să fie gata. Ghetele să fie lustruite şi baia să fie făcută. Este cu putinţă a face lucrul acesta. Dacă faceţi din lucrul acesta o regulă, puteţi realiza toate acestea. Sabatul nu trebuie să fie folosit pentru reperarea hainelor, pentru gătitul mâncării, pentru căutarea de plăceri sau pentru ori care altă ocupaţie lumească. Înainte de apusul soarelui, ori ce ocupaţie lumească să fie lăsată de o parte şi toate revistele lumeşti să fie date la o parte. Părinţilor, 31:79 Explicaţi lucrarea voastră, cum şi scopul ei, copiilor voştri şi puneţi-i să ia parte la pregătirea pentru ţinerea Sabatului potrivit cu cele spuse de poruncă. 31:80 Voi trebuie să apăraţi cu gelozie graniţele Sabatului. Aduceţi-vă aminte că fiecare moment este un timp sfânt şi consacrat. Ori de câte ori este cu putinţă, cei care au personal în slujba lor ar trebui să dea lucrătorilor lor liber în orele de vineri de la prânz până la începutul Sabatului. Daţi-le timp de pregătire, pentru ca ei să poată întâmpina ziua Domnului cu mintea liniştită. Printr-un astfel de procedeu, voi nu veţi suferi nici o pagubă, nici chiar în cele trecătoare. 31:81 Mai este şi o altă lucrare ce trebuie să primească atenţie în ziua pregătirii. În ziua aceasta trebuie să fie îndepărtate ori ce fel de neînţelegeri dintre fraţi, fie în familie, fie în comunitate. Ori ce amărăciune, mânie şi răutate să fie alungate din suflet. Cu un spirit umil, "mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi" (Iacov 5,16). 31:82 Înainte de a începe Sabatul, atât minte, cât şi trupul trebuie să fie retrase de la treburile lumeşti. Dumnezeu a pus Sabatul Său la sfârşitul celor şase zile de lucru pentru ca oamenii să se poată opri şi să vadă ce au câştigat în cursul săptămânii în ce priveşte pregătirea pentru împărăţia cea curată, care nu îngăduie nici un călcător de lege să intre în ea. Ar trebui ca, în fiecare Sabat, să ne facem socoteala în sufletul nostru pentru a vedea dacă săptămâna care s-a terminat ne-a adus câştig sau pagubă spirituală. 31:83 Dacă sfinţim Sabatul Domnului, aceasta înseamnă mântuirea veşnică. Dumnezeu spune: "Voi cinsti pe cine mă cinsteşte" (1 Samuel 2,30). 31:84 SABATUL ÎN FAMILIE 31:85 Înainte de apusul soarelui, membrii familiei să se adune pentru a studia din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a cânta şi a se ruga. Este nevoie şi aici de reformă, deoarece mulţi au fost neglijenţi. Avem nevoie de a ne mărturisi lui Dumnezeu şi unul altuia. 31:86 Trebuie să începem din nou pentru a face planuri speciale pentru ca fiecare membru al familiei să poată fi pregătit să cinstească ziua pe care Dumnezeu a binecuvânat-o şi a sfinţit-o. 31:87 Orele preţioase ale Sabatului să nu fie irosite rămânând în pat. În Sabat de dimineaţă, familia ar trebui să se trezească mai devreme. Dacă se scoală mai târziu are loc o dezordine şi grabă în pregătirea pentru gustarea de dimineaţă şi pentru Şcoala de Sabat. Se loc la o stare de grabă, de îmbulzeală şi nerăbdare. În felul acesta apar în familie simţăminte nesfinte. Sabatul profanat în felul acesta, ajunge o povară, iar sosirea lui este mai mult temută decât dorită. 31:88 Noi nu trebuie se pregătim pentru Sabat o cantitate mai îmbelşugată sau un număr mai mare de feluri de mâncare ca în alte zile. Dimpotrivă, hrana ar trebui să fie mai simplă şi să mănânce mai puţin, pentru ca mintea să poată fi limpede şi puternică pentru a înţelege cele spirituale. Mâncarea peste măsură înceţoşează creierul. Cele mai valoroase cuvinte pot fi auzite dar, să nu fie apreciate, deoarece mintea este tulburată de o dietă necuvenită. Mâncând peste măsură în Sabat, mulţi au contribuit, mai mult decât î-şi închipuie ei, la dezonoarea lui Dumnezeu. 31:89 Chiar dacă pregătitul mâncării trebuie evitat în Sabat, nu e necesar a mânca hrana rece. Pe vreme rece mâncarea pregătită înainte trebuie încălzită. Iar mâncărurile, deşi simple, să fie gustoase şi atrăgătoare. Pregătiţi ceva care să fie socotit ca ceva neobişnuit, ceva ce familia nu are în fiecare zi. 31:90 La altarul familiei să participe şi copiii. Toţi să-şi aducă Biblia şi să citească un verset sau două. Apoi să se cânte o cântare cunoscută, urmată de rugăciune. În privinţa aceasta Hristos ne-a dat un model. Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru) nu a avut ca scop să fie repetată ca o formulă, ci este o ilustraţie de felul cum ar trebui să fie rugăciunile noastre - simple, pline de căldură şi cuprinzătoare. Într-o cerere simplă , spuneţi Domnului cererile voastre, şi exprimaţi-vă recunoştinţa pentru îndurările Sale. În felul acesta, voi Îl invitaţi pe Isus ca pe un oaspete binevenit în casă 31:91 şi în inima voastră. În familie nu-şi au locul rugăciunile lungi şi pentru obiecte îndepărtate. Ele fac ca ora de rugăciune să fie plicticoasă, când, de fapt, ar trebui să fie privită ca un privilegiu şi o binecuvântare. Faceţi ca ocazia să fie plină de interes şi bucurie. 31:92 Şcoala de Sabat şi adunarea pentru serviciul divin ar trebui să ocupe numai o parte din Sabat. Partea cealaltă, care rămâne familiei, poate să fie făcută partea cea mai sfântă şi cea mai şi cea mai preţioasă a orelor Sabatului. O mare parte din timpul acesta părinţii trebuie să-l întrebuinţeze stând cu copiii lor. În multe familii, copii mai mici sunt lăsaţi de capul lor, singuri, pentru a-şi găsi de lucru cum se pricep ei mai bine. Lăsaţi singuri, copii ajung curând să fie neliniştiţi, încep să se joace sau se apucă de cine ştie ce răutăţi. În felul acesta Sabatul nu are nici o însemnătate sfântă pentru ei. 31:93 Pe timp frumos, părinţii să se plimbe cu copii lor pe câmpii şi prin dumbrăvi. În mijlocul lucrurilor frumoase ale naturii, spuneţi-le motivul pentru care a fost instituit Sabatul. Descrieţi-le marea lucrare a creaţiunii lui Dumnezeu. Spuneţi-le că, atunci când pământul a ieşit din mâna lui, era sfânt şi frumos. Fiecare floare, fiecare tufiş, fiecare copac răspundea scopului Creatorului lor. Tot ce cădea sub privirea ochilor era plăcut şi umplea mintea cu gânduri despre iubirea lui Dumnezeu. Arătaţi că ceea ce a stricat lucrarea desăvârşită a lui Dumnezeu a fost păcatul; că spinii şi pălămida, întristarea, durerea şi moartea sunt rezultatele neascultării de Dumnezeu. Îndemnaţi-i să vadă cum pământul, deşi desfigurat din cauza blestemului păcatului, încă mai dă pe faţă bunătatea lui Dumnezeu. Câmpiile verzi, copacii maiestoşi, lumina cea veselă a soarelui, norii, roua, solemna tăcere a nopţii, slava cerului înstelat şi luna cu frumuseţea ei, totul mărturiseşte despre Creator. Nu cade nici o picătură de ploaie , nici o rază de lumină nu se revarsă asupra lumii noastre nerecunoscătoare, ca să nu dea mărturie despre răbdarea şi iubirea lui Dumnezeu. 31:94 Vorbiţi-le despre calea mântuirii, despre faptul că: "Dumnezeu atât de mult a iubit 31:95 lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca ori cine crede în El să nu piară ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3,16). Repetaţi plăcuta poveste a Betleemului. Înfăţişaţi-l copiilor pe Isus, ca pe un copil ascultător de părinţii Săi, ca pe un tânăr credincios şi sârguincios, ajutând la întreţinerea familiei. În felul acesta puteţi să-i învăţaţi că Mântuitorul cunoaşte necazurile, greutăţile şi ispitele, nădejdile şi bucuriile tineretului şi că El le poate arăta simpatie şi le poate da ajutor. Din când în când, citiţi-le istorisirile interesante din istoria Bibliei. Întrebaţii ce au învăţat în Şcoala de Sabat şi studiaţi împreună cu ei lecţiunea pentru Sabatul viitor. 31:96 Când soarele apune, lăsaţi ca glasul rugăciunii şi imnul de laudă să marcheze încheierea orelor sfinte şi invitaţi prezenţa lui Dumnezeu în cursul grijilor săptămânilor de lucru. 31:97 În felul acesta, părinţii pot face Sabatul, aşa cum ar trebui să fie, ziua cea mai plăcută a săptămânii. Ei îi pot face pe copii lor să vadă Sabatul ca pe o plăcere, ca ziua zilelor, ziua cea sfântă şi onorabilă a Domnului. 31:98 Vă sfătuiesc, fraţilor şi surorilor: "Aduceţi-vă aminte de ziua Sabatului ca să o sfinţiţi." Dacă doriţi ca fii şi fiicele voastre să ţină Sabatul potrivit cu cele spuse de poruncă, trebuie să-i învăţaţi atât prin precept, cât şi prin exemplu. Înscrierea adâncă a adevărului în inimă nu se va şterge niciodată. Impresiile făcute din copilărie se vor vedea în anii de mai târziu. S-ar putea ivi împrejurări care să-i despartă pe copii de părinţi şi căminul lor, dar atâta vreme cât şi ei primesc învăţătura primită în copilărie şi tinereţe, aceasta va fi o binecuvântare. 31:99 CĂLĂTORIA ÎN SABAT. 31:100 Dacă dorim binecuvântarea făgăduită celui ascultător, trebuie să ţinem Sabatul în mod mult mai strict. Mă tem că noi 31:101 călătorim în ziua aceasta, când de fapt lucrul acesta s-ar putea evita. În armonie cu lumina pe care a dat-o Domnul cu privire la ţinerea Sabatului, noi ar trebui să fim mai atenţi cu privire la călătoria cu vaporul sau maşina în ziua aceasta. În privinţa aceasta, ar trebui să dăm un bun exemplu copiilor şi tinerilor noştri. Pentru a ajunge la comunităţile care au nevoie de ajutorul nostru şi pentru a le prezenta solia pe care Dumnezeu doreşte ca ei să o audă, poate că va fi necesar să călătorim în Sabat; dar, pe cât este cu putinţă noi ar trebui să ne procurăm biletele şi să facem toate aranjamentele necesare în altă zi. Când pornim la un drum, ar trebui să facem toate eforturile cu putinţă şi să plănuim în aşa fel, încât să evităm ajungerea noastră la destinaţie în ziua Sabatului. 31:102 Când suntem constrânşi să călătorim în Sabat, ar trebui să evităm tovărăşia acelora care ne-ar atrage atenţia la lucruri lumeşti. Noi ar trebui să ne păstrăm mintea aţintită la Dumnezeu şi să avem comuniune cu El. Ori de câte ori este cu putinţă, ar trebui să vorbim altora despre adevăr. Ar trebui să fim totdeauna gata să alinăm suferinţele şi să-i ajutăm pe cei în nevoie. În asemenea cazuri, Dumnezeu doreşte ca înţelepciunea şi cunoştinţa pe care El ni le-a dat să fie puse la lucru. Dar nu ar trebui să vorbim despre probleme de afaceri sau ne angajăm în convorbiri obişnuite şi lumeşti. Totdeauna şi în tot locul, Dumnezeu doreşte ca noi să dovedim loialitate faţă de El, onorând Sabatul. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: