3:55 În timp ce îngerii ţin încă cele patru vânturi, noi trebuie să lucrăm cu toate puterile noastre. Noi trebuie să ducem fără întârziere solia noastră. Trebuie să dovedim Universului ceresc şi oamenilor, în această generaţie stricată, că religia noastră este o credinţă şi o putere al cărei Autor este Hristos, şi Cuvântul Său este proorocie dumnezeiască. Sufletele oamenilor atârnă acum în cumpănă. Ei vor fi sau supuşi ai Împărăţiei lui Dumnezeu, sau sclavi ai despotismului lui Satana. Toţi trebuie să aibă privilegiul de a apuca nădejdea ce le este pusă înainte, în Evanghelie. Dar cum pot ei să audă fără un propovăduitor? Familia omenească are nevoie de o pregătire morală, o pregătire a caracterului, ca să poată sta în prezenţa lui Dumnezeu. Sunt suflete care stau să piară din pricina greşelilor speculative, care predomină şi care sunt calculate să strice efectul soliei Evangheliei. Cine sunt aceia care se vor consacra acum pe deplin pentru a deveni împreună lucrători cu Dumnezeu?