25:51 Se stăruieşte fără încetare asupra problemei îngrijirii fraţilor noştri mai vârstnici şi a surorilor noastre mai vârstnice, care n-au familie. Ce se poate face pentru ei? Lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu a fost repetată: Nu e lucrul cel mai bun de a înfiinţa instituţii pentru îngrijirea celor vârstnici, pentru ca ei să fie laolaltă unii cu alţii. Şi nici n-ar trebui să fie îndepărtaţi din familie pentru a li se purta de grijă. Ci membrii fiecărei familii să poarte de grijă de propriile lor rude. Atunci când lucrul acesta nu e cu putinţă, lucrul aparţine comunităţii, şi el ar trebui să fie acceptat atât ca datorie, cât şi ca un privilegiu. Toţi aceia care au spiritul lui Hristos vor privi la cei slabi şi bătrâni cu un deosebit respect şi cu o deosebită gingăşie.