English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.6

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Mărturii pentru comunitate vol.6, 25


25:1 NEVOIA BISERICII

25:2 În timp ce lumea are nevoie de simpatie, în timp ce ea are nevoie de rugăciunile şi asistenţa poporului lui Dumnezeu, în timp ce ea are nevoie să-L vadă pe Hristos în viaţa urmaşilor Săi, poporul lui Dumnezeu are nevoie de ocazii care să atragă simpatiile lor, să dea eficienţă rugăciunilor lor şi să dezvolte în ei un caracter asemenea aceluia al Modelului divin.

25:3 Tocmai pentru a procura aceste ocazii Dumnezeu i-a aşezat în mijlocul nostru pe săraci, pe nenorociţi, pe bolnavi şi pe suferinzi. Ei sunt moştenirea lui Hristos lăsată bisericii Sale şi trebuie să fie îngrijiţi aşa cum El S-ar fi îngrijit de ei. În felul acesta, Dumnezeu îndepărtează zgura şi curăţă aurul, dându-ne acea cultură a inimii şi a caracterului de care avem nevoie.

25:4 Domnul ar putea să-şi facă lucrarea fără conlucrarea noastră. El nu depinde de noi în privinţa banilor noştri, a timpului nostru sau a ostenelii noastre. Dar biserica este foarte preţioasă înaintea Lui. Ea este caseta care conţine giuvaerurile Lui, staulul care înconjoară turma Lui, şi El doreşte să o vadă fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. El doreşte după ea cu o iubire de nedescris. Pentru motivul acesta, El ne dă ocazii de a lucra pentru El şi acceptă ostenelile noastre, ca semn al iubirii şi credincioşiei noastre.

25:5 Aşezându-i în mijlocul nostru pe săraci şi pe cei suferinzi, Domnul ne pune la probă pentru a ne descoperi ceea ce este în inima noastră. Noi nu ne putem abate de la principiu, fiind totuşi în siguranţă, nu putem încălca dreptatea, nu putem neglija îndurarea. Când vedem un frate căzând în nenorocire, nu trebuie să trecem pe lângă el pe partea cealaltă a străzii, ci trebuie să facem eforturi hotărâte şi imediate pentru a împlini Cuvântul lui Dumnezeu, ajutându-l. Noi nu putem lucra împotriva îndrumărilor speciale ale lui Dumnezeu, fără ca rezultatul lucrării noastre să nu se răsfrângă asupra noastră. Ar trebui

25:6 să fie bine fixat, înrădăcinat şi întemeiat în conştiinţă faptul că orice lucru ce-L dezonorează pe Dumnezeu în cursul acţiunii noastre nu ne poate fi de folos.

25:7 Ar trebui să fie scris în conştiinţă, aşa cum scrii cu un priboi de fier pe o stâncă, faptul că acela care trece cu vederea îndurarea, mila şi neprihănirea, acela care îi neglijează pe săraci, care nu ia seama, ignoră nevoile omenirii suferinde, care nu e blând şi curtenitor, se poartă în aşa fel, încât Dumnezeu nu poate să conlucreze cu el la dezvoltarea caracterului. Cultivarea minţii şi a inimii este mai uşor realizată atunci când simţim o simpatie atât de gingaşă pentru alţii, încât dăm beneficiile şi privilegiile noastre pentru a le acoperi lipsurile. Apucarea şi păstrarea numai pentru noi a tot ce se poate, aceasta duce la sărăcia de suflet. Dar toate atributele lui Hristos aşteaptă primirea din partea acelora care vor face exact lucrarea rânduită de Dumnezeu, lucrând după modelul lui Hristos.

25:8 Răscumpărătorul nostru îi trimite pe solii Săi să ducă o mărturie poporului Său. El spune: "Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine" (Apoc. 3,20). Dar mulţi refuză să-L primească. Duhul Sfânt aşteaptă să îmblânzească şi să domolească inimile, dar ei nu sunt dispuşi să deschidă uşa şi să-L lase pe Mântuitorul să intre, de teamă că El va cere ceva de la ei. Şi aşa, Isus din Nazaret trece pe alături. El doreşte să reverse asupra lor bogatele binecuvântări ale harului Său, dar ei refuză să le primească. Ce lucru îngrozitor este acela de a-L exclude pe Hristos din propriul Său templu! Ce pierdere pentru biserică!

25:9 _______

25:10 Faptele bune ne costă jertfă, cer sacrificii, dar tocmai prin aceste sacrificii ele aduc disciplină. Aceste obligaţii ne aduc în conflict cu sentimentele şi

25:11 pornirile fireşti. Şi, îndeplinindu-le, câştigăm biruinţă după biruinţă asupra trăsăturilor rele ale caracterului nostru. Lupta continuă, şi în felul acesta noi creştem în har. Noi reflectăm asemănarea cu Hristos şi suntem pregătiţi pentru un loc printre fericiţii din Împărăţia lui Dumnezeu.

25:12 _______

25:13 Binecuvântări - atât materiale, cât şi spirituale - îi vor însoţi pe aceia care împart celor în lipsă ceea ce primesc de la Domnul. Isus a săvârşit o minune pentru a-i hrăni pe cei cinci mii, o mulţime obosită şi flămândă. El a ales un loc plăcut, unde să aşeze poporul, şi le-a poruncit să şadă. A luat cele cinci pâini şi cei doi peştişori. Fără îndoială, s-au făcut multe observaţii cu privire la imposibilitatea de a-i hrăni pe cei cinci mii de bărbaţi flămânzi, în afară de femei şi copii, din provizia aceea mică. Dar Isus a mulţumit şi a pus hrana în mâinile ucenicilor pentru a fi distribuită. Ei au dat mulţimii, hrana înmulţindu-se în mâinile lor. Iar după ce mulţimea a fost hrănită, ucenicii înşişi s-au aşezat şi au mâncat împreună cu Hristos din belşugul dat de cer. Aceasta este o lecţie valoroasă pentru fiecare dintre cei care Îl urmează pe Hristos.

25:14 _______

25:15 Religia curată şi neîntinată este "să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume" (Iac.1,27). Membrii comunităţilor noastre au mare nevoie de a cunoaşte practica evlaviei. Ei au nevoie să practice lepădarea de sine şi jertfirea de sine. Ei au nevoie să dea dovadă înaintea lumii că sunt creştini. De aceea lucrarea pe care Hristos o cere de la ei nu trebuie să fie făcută printr-un altul, punând asupra vreunui comitet sau vreunei instituţii povara pe care ei înşişi ar trebui să o poarte. Ei trebuie să devină asemenea lui Hristos în

25:16 caracter, dând din mijloacele şi din timpul lor, din simpatia şi strădania lor personală, pentru a-i ajuta pe bolnavi, pentru a-i mângâia pe cei îndureraţi, pentru a-i ajuta pe săraci, pentru a-i încuraja pe cei abătuţi, pentru a lumina sufletele care se află în întuneric, pentru a îndrepta atenţia păcătoşilor la Hristos, pentru a înscrie în inimi obligaţia Legii lui Dumnezeu.

25:17 Oamenii îi urmăresc şi cântăresc pe aceia care pretind a crede adevărurile speciale pentru acest timp. Ei urmăresc să vadă în ce privinţă viaţa şi purtarea lor Îl reprezintă pe Hristos. Angajându-se umil şi sârguincios în lucrarea de a face bine tuturor, poporul lui Dumnezeu va exercita o influenţă care va avea trecere în fiecare târg şi în fiecare oraş unde a pătruns adevărul. Dacă toţi cei ce cunosc adevărul vor săvârşi lucrarea aceasta aşa cum se prezintă ocaziile, făcând zi după zi mici fapte de iubire în vecinătatea unde trăiesc, Hristos Se va descoperi faţă de vecinii lor. Evanghelia se va descoperi ca o putere vie, şi nu ca nişte poveşti meşteşugit alcătuite sau ca simple speculaţii. Ea se va descoperi ca o realitate, nu ca un rezultat al imaginaţiei şi al entuziasmului. Aceasta are o însemnătate mai mare faţă de predicile şi mărturisirile de credinţă.

25:18 _______

25:19 Satana joacă jocul vieţii pentru fiecare suflet. El ştie că simpatia practică este dovada curăţiei şi a lipsei egoismului din inimă şi el va face orice efort cu putinţă pentru a ne închide inima faţă de nevoile altora, pentru ca, în cele din urmă, să nu mai fim mişcaţi la vederea suferinţei. El va introduce multe lucruri pentru a împiedica manifestarea iubirii şi a simpatiei. În felul acesta a ruinat el pe Iuda. Iuda îşi făcea mereu socoteala cum să tragă foloase personale din legătura lui cu Hristos. În privinţa aceasta, el reprezintă o mare clasă a unor aşa-zişi creştini de astăzi. De aceea este nevoie să studiem cazul lui. Noi suntem tot atât de aproape de Hristos ca şi el, totuşi, dacă la fel ca în cazul lui Iuda legătura cu Hristos nu ne face una cu El, dacă ea nu cultivă înăuntrul inimii noastre o sinceră simpatie pentru aceia pentru care

25:20 Hristos Şi-a dat viaţa, noi suntem în aceeaşi primejdie ca şi Iuda de a fi fără Hristos, jucăria ispitelor lui Satana.

25:21 Noi avem nevoie să ne ferim de cea dintâi abatere de la neprihănire, deoarece o singură călcare a legii sau o singură neglijare de a da pe faţă spiritul lui Hristos deschide calea pentru încă una şi apoi încă una, până ce mintea este copleşită de principiile vrăjmaşului. Spiritul egoismului, dacă este cultivat, devine o pasiune devorantă, pe care nimeni n-o poate supune, decât numai puterea lui Hristos.

25:22 SOLIA DIN ISAIA 58

25:23 Nu pot să stăruiesc destul de puternic pe lângă toţi membrii comunităţilor noastre, toţi cei care sunt adevăraţi misionari, care cred solia îngerului al treilea, care-şi opresc piciorul în ziua Sabatului, să cerceteze solia din capitolul 58 din Isaia. Lucrarea de binefacere, poruncită în acest capitol, este lucrarea pe care Dumnezeu doreşte ca poporul Său să o facă în timpul acesta. Ea este o lucrare rânduită de El. Noi nu suntem lăsaţi să ne îndoim cu privire la locul unde se aplică solia şi timpul realizării ei precise, deoarece citim: "Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit 'Dregător de spărturi', 'Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit'" (vers. 12). Monumentul de aducere aminte al lui Dumnezeu, Sabatul zilei a şaptea, semnul lucrării Lui de creare a lumii, a fost înlocuit de omul fărădelegii. Poporul lui Dumnezeu are o lucrare specială de făcut, aceea de a repara spărtura ce s-a făcut în Legea Sa; şi, cu cât ne apropiem mai mult de sfârşit, cu atât lucrarea aceasta devine mai urgentă. Toţi aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu vor dovedi că ei poartă semnul Lui, ţinând poruncile Sale. Ei sunt dregători de drumuri, pentru a se putea locui acolo. Domnul spune: "Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta

25:24 (...) atunci te vei putea desfăta în Domnul şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării" (vers. 13-14). În felul acesta, adevărata lucrare medicală misionară este legată în mod inseparabil de ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, dintre care Sabatul este în mod deosebit menţionat, întrucât este marele monument de aducere aminte a lucrării de creaţiune a lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care poporul lui Dumnezeu trebuie s-o facă acum. Lucrarea aceasta, dacă este bine săvârşită, va aduce bisericii binecuvântări bogate.

25:25 Ca nişte credincioşi în Hristos, noi avem nevoie de o mai mare credinţă. Avem nevoie să fim mai fierbinţi în rugăciune. Mulţi se întreabă de ce rugăciunile lor sunt atât de lipsite de viaţă, credinţa lor atât de slabă şi de nestatornică, viaţa lor de creştin atât de întunecoasă şi lipsită de siguranţă. "N-am postit noi", zic ei, "şi nu am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor?" În capitolul 58 din Isaia, Hristos arată cum se poate schimba această stare de lucruri. El spune: "Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost, dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău" (vers. 6-7). Aceasta este reţeta pe care a prescris-o Hristos pentru sufletul slab, îndoielnic şi tremurând. Cei întristaţi, care umblă plângând înaintea Domnului, să se ridice şi să ajute pe cineva care are nevoie de ajutor.

25:26 Fiecare comunitate are nevoie de puterea călăuzitoare a Duhului Sfânt; şi acum e timpul să ne rugăm pentru ea. Dar în toată lucrarea Lui pentru om, Dumnezeu plănuieşte ca omul să conlucreze cu El. În scopul acesta, Domnul invită biserica să aibă o evlavie mai înaltă, o înţelegere mai dreaptă a datoriei, o viziune mai clară a obligaţiilor ei faţă de Creator.

25:27 El îi invită pe credincioşi să fie un popor curat, sfinţit şi lucrător. Iar lucrarea creştină de ajutorare să fie unul din mijloacele de a realiza aceasta, deoarece Duhul Sfânt comunică cu toţi aceia care îndeplinesc slujba Lui.

25:28 Acelora care au fost angajaţi în lucrarea aceasta vreau să le spun: Continuaţi a lucra cu tact şi îndemânare. Treziţi-i pe conlucrătorii voştri ca să lucreze sub vreun nume prin care ei pot să fie organizaţi spre a coopera într-o acţiune armonioasă. Câştigaţi-i la lucru pe tinerii şi tinerele din comunităţi. Combinaţi lucrarea misionară medicală cu proclamarea soliei îngerului al treilea. Faceţi eforturi susţinute, organizate, pentru a-i ridica pe membrii comunităţii din starea de moarte în care au fost de ani de zile. Trimiteţi în comunităţi lucrători care vor trăi principiile reformei sanitare. Să fie trimişi dintre aceia care pot vedea necesitatea tăgăduirii de sine în ce priveşte apetitul sau, de nu, ei vor fi o cursă pentru comunitate. Şi veţi vedea atunci dacă nu va veni adierea vieţii în comunităţile noastre. Un nou element trebuie adus în lucrare. Poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi dea seama de marea lui nevoie şi de marea lui primejdie şi să înceapă să facă lucrarea care îi este cel mai aproape.

25:29 Cu aceia care se angajează în lucrarea aceasta, rostind cuvinte la timp şi ne la timp, ajutând pe cei nevoiaşi, spunându-le despre iubirea minunată a lui Hristos pentru ei, Mântuitorul este totdeauna prezent, impresionând inima celor săraci, nenorociţi sau ruinaţi. Atunci când biserica acceptă lucrarea dată ei de Dumnezeu, făgăduinţa este: "Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi". Hristos este neprihănirea noastră; El merge înaintea noastră în lucrare, iar slava lui Dumnezeu ne însoţeşte.

25:30 Tot cerul aşteaptă înrolarea fiecărui suflet, ca să lucreze pentru cauza Domnului Hristos. Atunci când membrii comunităţilor noastre pornesc în mod individual la lucrarea încredinţată lor, ei vor fi înconjuraţi de o atmosferă cu totul deosebită.

25:31 Lucrarea lor va fi însoţită de binecuvântare şi putere. Ei vor experimenta o mai înaltă educaţie a minţii şi a inimii. Egoismul care le-a stăpânit sufletul va fi biruit. Credinţa lor va fi un principiu viu. Rugăciunile lor vor fi mai fierbinţi. Influenţa sfinţitoare şi înviorătoare a Duhului Sfânt va fi revărsată asupra lor, iar ei vor fi aduşi mai aproape de împărăţia cerului.

25:32 _______

25:33 Mântuitorul nu ţine seama de rang, de castă, de onoruri sau bogăţii lumeşti. Ceea ce are cea mai mare valoare înaintea Lui este caracterul şi scopul sfânt al vieţii. El nu Se alătură celor puternici şi favorizaţi de lume. El, Fiul viului Dumnezeu, Se pleacă spre a-l ridica pe cel căzut. Prin făgăduinţe şi cuvinte de asigurare, El caută să câştige la Sine sufletul pierdut, aflat pe drumul pieirii. Îngerii lui Dumnezeu urmăresc să vadă cine dintre urmaşii Lui va da pe faţă o milă gingaşă şi simpatie. Ei urmăresc să vadă cine din poporul lui Dumnezeu va da pe faţă iubirea lui Isus.

25:34 Aceia care-şi dau seama de ruina pe care o aduce păcatul şi de mila dumnezeiască a lui Hristos în nemărginitul Lui sacrificiu pentru omul căzut vor avea comuniune cu Hristos. Inima lor va fi plină de duioşie; expresia feţei şi tonul vocii lor vor arăta simpatie; eforturile lor vor fi caracterizate de o stăruitoare grijă, iubire şi energie, şi ei vor fi o putere, prin Dumnezeu, pentru a câştiga suflete la Hristos.

25:35 Noi toţi avem nevoie să semănăm plantele răbdării, ale milei şi iubirii. Vom secera ceea ce am semănat. Caracterul nostru se formează acum pentru veşnicie. Aici, pe pământ, noi ne formăm pentru cer. Datorăm totul harului, harului fără plată, harului suveran. Harul cuprins în legământ a ordonat înfierea noastră. Harul Mântuitorului a efectuat răscumpărarea, renaşterea şi adoptarea noastră, fiind astfel moştenitori împreună cu Hristos. Fie ca harul acesta să fie descoperit şi altora.

25:36 Datoria noastră faţă de cei din casa credinţei

25:37 NOI PĂZITORI AI SABATULUI

25:38 Sunt două categorii de săraci pe care îi avem totdeauna în jurul nostru: aceia care s-au ruinat prin purtarea lor independentă, şi care stăruiesc în abaterile lor, şi aceia care din cauza adevărului au fost aduşi în situaţii critice. Noi trebuie să-i iubim pe semenii noştri ca pe noi înşine şi apoi să facem lucrul cuvenit faţă de ambele clase, sub călăuzirea sfatului înţelepciunii sănătoase.

25:39 Nici nu se mai pune problema cu privire la săracii Domnului. Ei trebuie să fie ajutaţi în fiecare caz, când lucrul acesta este spre folosul lor.

25:40 Dumnezeu doreşte ca poporul Său să facă cunoscut unei lumi păcătoase faptul că El nu i-a lăsat să piară. Eforturi deosebite trebuie să se depună pentru a-i ajuta pe aceia care din cauza adevărului au fost alungaţi din familiile lor şi sunt obligaţi să sufere. Din ce în ce mai mult va fi nevoie de inimi mari, deschise, generoase, oameni care se vor lepăda de sine şi se vor ocupa de cazul acelora pe care Domnul îi iubeşte. Săracii din poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie lăsaţi fără cele necesare acoperirii lipsurilor lor. Trebuie să se găsească o cale, pentru ca ei să-şi poată câştiga cele trebuincioase pentru existenţă. Unii vor avea nevoie să fie învăţaţi să lucreze. Alţii, care lucrează din greu şi se străduiesc până nu mai pot pentru întreţinerea familiilor lor, vor avea nevoie de un ajutor special. Noi trebuie să ne interesăm de cazurile acestea şi să-i ajutăm să aibă o ocupaţie. Ar trebui să fie un fond pentru a ajuta astfel de familii merituoase, dar sărace, care Îl iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui.

25:41 Trebuie să avem grijă ca mijloacele necesare pentru lucrarea aceasta să nu fie deviate spre alte scopuri. Este o deosebire între a-i ajuta pe săracii care, prin ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, sunt aduşi în lipsă şi

25:42 suferinţă şi a-i neglija pe aceştia pentru a-i ajuta pe hulitorii care calcă în picioare poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu ia în considerare deosebirea. Păzitorii Sabatului nu ar trebui să treacă pe lângă cei lipsiţi şi suferinzi ai Domnului, pentru a lua asupra lor povara de a-i îngriji pe aceia care continuă să calce Legea lui Dumnezeu, pe aceia care s-au deprins să aştepte ajutor de la oricine e gata să-i susţină. Nu acesta este adevăratul mod de lucrare misionară. El nu este în armonie cu planul Domnului.

25:43 Oriunde se înfiinţează o comunitate, membrii ei trebuie să facă o lucrare plină de credincioşie pentru credincioşii nevoiaşi. Dar ei nu trebuie să se oprească aici. Ei trebuie să-i ajute şi pe alţii, indiferent de credinţa lor. Ca urmare a unui asemenea efort, unii dintre aceştia vor primi adevărurile speciale pentru timpul de acum.

25:44 SĂRACI, BOLNAVI ŞI BĂTRÂNI

25:45 "Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui. Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: 'Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!' Vezi să n-ai ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat: ci să-i dai şi să nu-i dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrurile de care te vei apuca. Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: 'Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta'" (Deut. 15,7-11).

25:46 Datorită împrejurărilor, unele persoane care Îl iubesc pe Dumnezeu şi ascultă de El ajung săraci. Unii nu sunt atenţi; ei nu se pricep cum să administreze. Alţii sunt săraci datorită bolii şi nenorocirii. Oricare ar fi cauza, ei sunt lipsiţi, şi a-i ajuta este o ramură importantă a lucrării misionare.

25:47 Toate comunităţile noastre ar trebui să aibă grijă de propriii lor săraci. Iubirea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să fie exprimată în facerea de bine faţă de cei nevoiaşi şi suferinzi ai familiei credinţei, ale căror lipsuri ajung la cunoştinţa noastră şi fac apel la grija noastră. Fiecare suflet are obligaţia specială faţă de Dumnezeu de a lua aminte la săracii Lui merituoşi cu o milă deosebită. Sub nici un motiv aceştia nu trebuie să fie trecuţi cu vederea.

25:48 Pavel scria comunităţii din Corint: "Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Mărturisesc că au dat de bunăvoie după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă prin voia lui Dumnezeu. Noi dar am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare, pe care o începuse. După cum sporiţi în toate lucrurile(...), căutaţi să sporiţi şi în această binefacere".

25:49 La Ierusalim fusese foamete, şi Pavel ştia că mulţi creştini fuseseră împrăştiaţi şi că aceia care rămăseseră în oraş erau lipsiţi de simpatie din partea oamenilor şi expuşi la vrăjmăşie religioasă. De aceea el a solicitat bisericile să trimită ajutoare băneşti fraţilor lor din Ierusalim. Suma adunată de comunităţi întrecea aşteptările apostolilor. Constrânşi de iubirea lui Hristos, credincioşii au dat cu dărnicie şi ei au fost umpluţi de bucurie, deoarece în felul acesta urmau să-şi exprime recunoştinţa faţă de

25:50 Mântuitorul şi iubirea faţă de fraţii lor de credinţă. După Cuvântul lui Dumnezeu, aceasta este adevărata bază a iubirii.

25:51 Se stăruieşte fără încetare asupra problemei îngrijirii fraţilor noştri mai vârstnici şi a surorilor noastre mai vârstnice, care n-au familie. Ce se poate face pentru ei? Lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu a fost repetată: Nu e lucrul cel mai bun de a înfiinţa instituţii pentru îngrijirea celor vârstnici, pentru ca ei să fie laolaltă unii cu alţii. Şi nici n-ar trebui să fie îndepărtaţi din familie pentru a li se purta de grijă. Ci membrii fiecărei familii să poarte de grijă de propriile lor rude. Atunci când lucrul acesta nu e cu putinţă, lucrul aparţine comunităţii, şi el ar trebui să fie acceptat atât ca datorie, cât şi ca un privilegiu. Toţi aceia care au spiritul lui Hristos vor privi la cei slabi şi bătrâni cu un deosebit respect şi cu o deosebită gingăşie.

25:52 Dumnezeu îngăduie ca săracii Lui să se afle în cuprinsul fiecărei comunităţi. Ei urmează să fie totdeauna printre noi, iar Domnul aşează asupra membrilor fiecărei comunităţi o răspundere personală pentru a se îngriji de ei. Noi nu trebuie să aşezăm asupra altora răspunderea noastră. Faţă de aceia care se găsesc în vecinătatea noastră, noi trebuie să manifestăm aceeaşi iubire şi simpatie pe care Hristos ar manifesta-o dacă ar fi aici, în mijlocul nostru. În felul acesta, noi urmează să fim disciplinaţi, pentru ca să putem fi pregătiţi să lucrăm pentru cauza Domnului Hristos.

25:53 Predicatorul ar trebui să înveţe diferitele familii şi să întărească comunitatea ca să se îngrijească de propriii ei bolnavi şi săraci. El ar trebui să pună la lucru însuşirile poporului, date de Dumnezeu, şi, dacă o comunitate este supra-împovărată în privinţa aceasta, alte comunităţi ar trebui să-i vină în ajutor. Membrii bisericii ar trebui să exercite tact şi ingeniozitate în îngrijirea acestora, care sunt poporul Domnului. Ei să renunţe la obiecte de lux şi la podoabele zadarnice, pentru ca să le poată face viaţa plăcută suferinzilor în lipsă. Făcând lucrul acesta, ei pun în practică învăţătura dată în capitolul 58 din Isaia, şi binecuvântarea rostită acolo va fi a lor.

25:54 Datoria noastră faţă de lume

25:55 Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu". El "n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El" (Ioan 3,16-17). Iubirea lui Dumnezeu cuprinde întreaga omenire. Hristos, dând însărcinare ucenicilor Săi, a spus: "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura" (Marcu 16,15).

25:56 Hristos intenţiona să se facă o lucrare mai mare în favoarea oamenilor. El nu intenţiona ca un număr atât de mare să aleagă să stea sub steagul lui Satana şi să fie înrolaţi ca rebeli împotriva cârmuirii lui Dumnezeu. Răscumpărătorul lumii nu a intenţionat ca moştenirea Lui răscumpărată să trăiască şi să moară în păcatele lor. Atunci, pentru ce atât de puţini sunt mişcaţi şi mântuiţi? Aceasta se datorează faptului că mulţi dintre aceia care pretind că sunt creştini lucrează pe aceleaşi căi ca şi marele apostat. Mii de oameni, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, s-ar putea bucura azi în iubirea Lui, dacă aceia care pretind că-I servesc ar lucra aşa cum a lucrat Hristos.

25:57 Binecuvântările mântuirii, atât cele materiale, cât şi cele spirituale, sunt pentru toată omenirea. Sunt mulţi aceia care se plâng lui Dumnezeu pentru faptul că lumea este atât de plină de lipsă şi suferinţă, dar Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca mizeria aceasta să existe. El nu a avut niciodată de gând ca un om să aibă belşug de bunătăţi ale vieţii, în timp ce copiii altora plâng că nu au pâine. Domnul este un Dumnezeu al binefacerii. El a luat măsuri ample pentru acoperirea lipsurilor tuturor şi, prin reprezentanţii Săi, cărora El le-a încredinţat bunurile Sale, El intenţionează ca nevoile tuturor făpturilor Sale să fie satisfăcute.

25:58 Aceia care cred Cuvântul Domnului, să citească instrucţiunile expuse în Levitic şi în Deuteronom.

25:59 De acolo, ei vor afla ce fel de educaţie s-a dat familiilor lui Israel. În timp ce poporul ales al lui Dumnezeu trebuia să stea distinct şi sfânt, separat de naţiunile care nu-L cunoşteau, ei trebuia să-l trateze cu bunătate pe străin. Acesta nu trebuia să fie privit cu dispreţ, pentru că nu era din Israel. israeliţii trebuia să-i iubească pe străini, pentru că Hristos a murit ca să-i mântuiască, atât pe ei, cât şi pe cei din Israel. La sărbătorile lor de mulţumire, când povesteau din nou îndurările lui Dumnezeu, străinul trebuia să fie binevenit. La vremea strângerii roadelor, ei urmau să lase pe câmp o parte pentru străin şi pentru cel sărac. În acelaşi fel, străinii urmau să se împărtăşească şi de binecuvântările spirituale ale lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeul lui Israel poruncea ca ei să fie primiţi, dacă alegeau societatea acelora care-L cunoşteau şi Îl recunoşteau. În felul acesta, ei urmau să cunoască Legea lui Dumnezeu şi să-L proslăvească prin ascultare.

25:60 Tot la fel şi astăzi, Dumnezeu doreşte ca fiii Săi, atât în cele spirituale, cât şi în cele materiale, să împartă lumii binecuvântări. Pentru fiecare ucenic al lui Hristos, din fiecare veac, s-au rostit aceste cuvinte preţioase ale Mântuitorului: "Din el vor curge râuri de apă vie".

25:61 Dar, în loc să împartă darurile lui Dumnezeu, mulţi care pretind că sunt creştini sunt învăluiţi în propriile lor interese strâmte şi ei reţin în chip egoist, de la semenii lor, binecuvântările lui Dumnezeu.

25:62 În timp ce Dumnezeu, în providenţa Lui, a încărcat pământul cu belşugul Său şi hambarele cu bunătăţile vieţii, pretutindeni se vede lipsă şi mizerie. Providenţa darnică a pus în mâinile uneltelor Sale pământeşti daruri bogate pentru a împlini nevoile tuturor; dar ispravnicii lui Dumnezeu sunt necredincioşi. În lumea zisă creştină se cheltuieşte destul de mult, în manifestări pline de extravaganţă, sume ce ar fi suficiente pentru a acoperi lipsurile tuturor celor flămânzi şi a îmbrăca pe cei goi. Mulţi din cei care au luat asupra lor

25:63 Numele lui Hristos cheltuiesc banii Lui pentru plăceri egoiste, pentru satisfacerea apetitului, pentru băuturi tari şi delicatese scumpe, pentru case, mobile şi haine extravagante, în timp ce fiinţelor omeneşti în suferinţă de-abia dacă le aruncă o privire de compătimire sau un cuvânt de simpatie.

25:64 Ce mizerie există chiar în inima aşa-numitelor noastre ţări creştine! Gândiţi-vă la starea săracilor din marile oraşe. În oraşele acestea sunt mulţimi de fiinţe omeneşti care nu primesc îngrijire şi consideraţie nici cât se dă dobitoacelor. Sunt mii de copii nenorociţi, zdrenţăroşi şi aproape morţi de foame, pe al căror chip este însemnat viciul şi stricăciunea. Familii sunt îngrămădite în încăperi mizerabile, dintre care multe pivniţe întunecoase, pline de umezeală şi murdărie. Copiii se nasc în aceste locuri îngrozitoare. Copiii şi tinerii nu au înaintea ochilor lor nimic atrăgător, nimic din frumuseţea lucrurilor naturale pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ca să ne încânte. Copiii aceştia sunt lăsaţi să crească modelaţi şi fasonaţi în caracterul lor de către nişte precepte de nimic, prin stricăciunea şi exemplul nelegiuit din jurul lor. Ei aud Numele lui Dumnezeu numai când este profanat. Cuvinte murdare, duhoarea alcoolului şi a tutunului, degradarea morală de tot felul întâmpină privirea şi perverteşte simţurile. Iar din locaşurile acestea ale ruinei se înalţă ţipete sfâşietoare de inimă după hrană şi îmbrăcăminte de la mulţi care nu ştiu nimic cu privire la rugăciune.

25:65 E o lucrare de făcut de către comunităţile noastre şi despre care mulţi aproape nici nu au idee, o lucrare ce aproape nici nu a fost atinsă. "Am fost flămând", zice Hristos, "şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine" (Mat. 25,35-36). Unii cred că, dacă dau bani pentru această lucrare, e tot ce li se cere să facă; dar a gândi astfel este o greşeală. Donarea de bani nu poate lua locul

25:66 servirii personale. Este numai drept a da din mijloacele noastre şi mult mai mulţi ar trebui să facă lucrul acesta; dar, potrivit cu puterea şi ocaziile lor, se cere de la toţi o slujire personală.

25:67 Lucrarea de a aduce la adăpost pe cei lipsiţi, pe cei apăsaţi, pe cei suferinzi, pe cei dezmoşteniţi, este lucrarea pe care de multă vreme ar fi trebuit să o facă fiecare comunitate care crede adevărul prezent. Noi trebuie să dăm pe faţă simpatia duioasă a samariteanului, împlinind nevoile fizice, hrănindu-i pe cei flămânzi, aducând în casele noastre pe săracul care a fost aruncat în stradă, aducând de la Dumnezeu în fiecare zi putere şi har care ne vor face în stare să ajungem chiar până în adâncurile mizeriei omeneşti şi să-i ajutăm pe aceia care nu se pot ajuta singuri. Făcând lucrarea aceasta, noi vom avea ocazia favorabilă de a-L prezenta pe Hristos cel răstignit.

25:68 Fiecare membru al bisericii ar trebui să considere ca fiind o datorie deosebită a lui aceea de a lucra pentru cei care trăiesc în vecinătatea lui. Cercetaţi cum puteţi ajuta mai bine pe cei care nu se interesează de cele religioase. Când staţi de vorbă cu prietenii şi vecinii voştri, arătaţi interes faţă de buna lor stare spirituală şi materială. Prezentaţi-L pe Hristos ca pe Mântuitorul care iartă păcatele. Invitaţi-i pe vecini în familia voastră şi citiţi împreună cu ei din valoroasa Biblie şi din cărţile care tâlcuiesc adevărurile ei. Lucrul acesta, însoţit de cântări simple şi de rugăciuni arzătoare, le va mişca inima. Membrii comunităţii să se deprindă să facă această lucrare. Lucrul acesta este tot atât de esenţial ca şi acela de a salva sufletele întunecate din ţările străine. În timp ce unii simt povară pentru sufletele celor din locuri depărtate, cei mulţi, care sunt acasă, să simtă povara pentru sufletele preţioase din jurul lor şi să lucreze sârguincios pentru salvarea lor.

25:69 Orele folosite deseori în distracţii care nu înviorează nici trupul, nici sufletul, ar trebui să fie folosite pentru vizitarea săracilor, a bolnavilor şi a suferinzilor sau pentru a ajuta pe cineva care este în lipsă.

25:70 Când căutaţi să-i ajutaţi pe săraci, pe cei dispreţuiţi şi pe cei părăsiţi, nu lucraţi pentru ei urcaţi pe picioroangele demnităţii şi superiorităţii voastre, pentru că în felul acesta nu veţi realiza nimic. Pocăiţi-vă cu adevărat şi învăţaţi de la Acela care este blând şi smerit cu inima. Noi trebuie să-L aşezăm pururea pe Domnul în faţa noastră. Ca servi ai lui Hristos, ca să nu uitaţi, spuneţi-vă mereu lucrul acesta: "Am fost cumpărat cu un preţ".

25:71 Dumnezeu cere nu numai dărnicie din partea voastră, dar şi o faţă veselă, cuvinte pline de nădejde, strângerea de mână. Când îi vizitaţi pe nevoiaşii Domnului, veţi găsi pe unii de la care nădejdea s-a depărtat; aduceţi-le iarăşi lumina soarelui. Sunt unii care au nevoie de pâinea vieţii; citiţi-le din Cuvântul lui Dumnezeu. Alţii sunt loviţi de o boală sufletească pe care nici un leac pământesc nu o poate trata şi nici un medic nu o poate tămădui; rugaţi-vă pentru aceştia şi aduceţi-i la Isus.

25:72 La ocazii speciale, unii se lasă în voia pornirii sentimentale, care duce la mişcări impulsive. Ei îşi închipuie că, în felul acesta, fac o mare slujbă pentru Hristos, dar, în realitate, nu este aşa. Zelul lor dispare curând şi atunci slujirea lui Hristos este neglijată. Nu o slujire schimbăcioasă este ceea ce acceptă Dumnezeu; nu printr-o activitate emoţională - spasmodică - putem face bine semenilor noştri. Eforturile spasmodice de a face bine aduc adesea ca rezultat mai multă pagubă decât folos.

25:73 Metodele de a-i ajuta pe cei lipsiţi ar trebui să fie analizate cu multă grijă şi cu rugăciune. Noi trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu spre a primi de la El înţelepciune, deoarece El ştie mai bine decât muritorii cu vederi scurte cum să poarte de grijă făpturilor pe care le-a făcut. Există unii care dau fără nici o socoteală oricui le cere ajutor. În privinţa aceasta, ei greşesc. Căutând să ajutăm pe cei în lipsă, noi ar trebui să avem grijă să le dăm ajutorul cel mai bun. Sunt unii care, atunci când sunt ajutaţi, vor continua să facă din persoana lor obiectul special al lipsei. Ei vor sta agăţaţi atâta vreme

25:74 cât este cineva de care să se agaţe. Luându-ne timp şi dând o atenţie necuvenită acestora, putem încuraja lenevia, neajutorarea, extravaganţa şi necumpătarea.

25:75 Atunci când dăm celor săraci, ar trebui să ne întrebăm: "Nu încurajez eu risipa? Îi ajut sau le dăunez?" Nici un om care poate să-şi câştige singur pâinea nu are drept să depindă de alţii.

25:76 Proverbul: "Lumea e datoare să-mi dea să mănânc", are în sine esenţa minciunii, a înşelăciunii şi a hoţiei. Lumea nu datorează nimănui să-i dea de mâncare, dacă e capabil să lucreze şi să-şi câştige singur mâncarea. Dar, dacă vine cineva la uşa noastră şi cere de mâncare, fiind flămând, nu trebuie să-l alungăm. Sărăcia lui poate că e rezultatul nenorocirii.

25:77 Noi ar trebui să-i ajutăm pe aceia care, având de întreţinut familii numeroase, trebuie să se lupte fără încetare cu slăbiciunea şi sărăcia. Multe mame văduve, cu copii lipsiţi de tată, lucrează peste măsura puterilor lor pentru a-i ţine pe micuţii lor lângă ele, şi a le asigura hrană şi îmbrăcăminte. Multe astfel de mame au murit de extenuare. Fiecare văduvă are nevoie de mângâierea unor cuvinte de nădejde şi încurajare şi sunt foarte multe care ar trebui să primească un ajutor substanţial.

25:78 Bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu, persoane cu judecată şi înţelepciune, ar trebui să fie rânduite ca să-i cerceteze pe cei săraci şi lipsiţi, mai întâi pe cei din rândul credincioşilor. Aceştia ar trebui să dea un raport comunităţii şi să se consfătuiască cu privire la ceea ce ar trebui făcut.

25:79 În loc să-i încurajăm pe săraci să considere că lor li se asigură hrana pe gratis sau aproape pe gratis, noi ar trebui să-i aducem în situaţia de a se ajuta singuri. Noi ar trebui să ne străduim pentru a le procura de lucru, şi, dacă e necesar, să-i învăţăm cum să lucreze. Membrii familiilor sărace să fie învăţaţi cum să gătească, cum să-şi lucreze şi să-şi cârpească propriile lor haine, cum să îngrijească bine locuinţa lor. Băieţii şi fetele să fie învăţaţi temeinic

25:80 o meserie sau o ocupaţie folositoare. Noi trebuie să-i educăm pe săraci să ajungă de sine stătători. Aceasta va fi un adevărat ajutor, deoarece nu numai că îi va face să se întreţină singuri, dar îi va face în stare să ajute şi pe alţii.

25:81 Este planul lui Dumnezeu ca bogaţii şi săracii să fie strâns legaţi prin legături de simpatie şi ajutorare. El ne îndeamnă să ne interesăm de fiecare caz de suferinţă şi lipsă ce ne-ar veni la cunoştinţă.

25:82 Să nu consideraţi că e îngrozitor pentru demnitatea voastră de a sluji omenirii suferinde. Nu priviţi cu nepăsare sau cu dispreţ la aceia care şi-au adus la ruină templul sufletului. Aceştia sunt obiecte ale milei divine. Acela care i-a creat pe toţi se îngrijeşte de toţi. Chiar şi aceia care au căzut la treapta cea mai de jos nu au trecut dincolo de marginile iubirii şi milei Sale. Dacă suntem cu adevărat ucenici ai Lui, vom da pe faţă acelaşi spirit. Iubirea care este inspirată de iubirea noastră pentru Isus va vedea în fiecare suflet, bogat sau sărac, o valoare ce nu poate fi măsurată prin aprecieri omeneşti. Lăsaţi ca viaţa voastră să dea pe faţă o iubire ce e mai presus decât o puteţi voi exprima prin cuvinte.

25:83 Adesea, inima oamenilor se va înăspri când e mustrată, dar ei nu pot să se împotrivească unei iubiri manifestate faţă de ei în Hristos. Noi ar trebui să-l îndemnăm pe păcătos să nu se considere ca un lepădat de la faţa lui Dumnezeu. Îndemnaţi-l pe păcătos să privească la Hristos, singurul care poate să vindece sufletul lepros din cauza păcatului. Faceţi-i cunoscut suferindului, disperat şi descurajat, că el este un prizonier al nădejdii. Solia voastră să fie: "Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!"

25:84 Mi-au fost date instrucţiuni cum că lucrarea misionară medicală va descoperi, chiar în străfundurile ticăloşiei, oameni care, deşi s-au dedat la obiceiuri de necumpătare şi desfrânare, vor răspunde la un mod corect de lucrare. Dar ei trebuie să fie recunoscuţi şi încurajaţi. Se vor cere eforturi puternice, pline de răbdare şi stăruitoare pentru a-i ridica. Ei nu se pot reface singuri. S-ar putea ca ei să audă

25:85 chemarea lui Hristos, dar urechile lor sunt prea slabe pentru a prinde înţelesul ei; ochii le sunt prea orbiţi ca să mai vadă că ceva bun este păstrat şi pentru ei. Ei sunt morţi în nelegiuirea şi păcatele lor. Dar nici aceştia nu trebuie să fie excluşi de la praznicul Evangheliei. Lor trebuie să li se facă invitaţia: "Veniţi". Chiar dacă sunt netrebnici, Domnul spune: "Sileşte-i să intre". Nu ascultaţi la nici un fel de scuze. Prin iubire şi bunătate, prindeţi-i bine. "Voi prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi-i pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc" (Iuda 20-23). Înscrieţi adânc în conştiinţă rezultatele teribile ale călcării Legii lui Dumnezeu. Arătaţi-le că nu Dumnezeu este Cel care pricinuieşte durerea şi suferinţa, ci omul care prin propria sa neştiinţă şi prin propriul său păcat, a adus starea aceasta asupra sa.

25:86 Lucrarea aceasta, bine condusă, va salva multe suflete care au fost neglijate de către biserici. Mulţi care nu sunt de credinţa noastră tânjesc după ajutorul acela pe care creştinii sunt datori să-l dea. Dacă poporul lui Dumnezeu ar dovedi un adevărat interes faţă de vecinii lor, mulţi ar fi influenţaţi de adevărurile speciale pentru acest timp. Nimic altceva nu poate da prestigiu lucrării ca ajutorarea oamenilor chiar în situaţia în care se găsesc. Mii de suflete s-ar putea bucura astăzi de solie, dacă aceia care pretind că-L iubesc pe Dumnezeu şi ţin poruncile Lui ar lucra aşa cum a lucrat Hristos.

25:87 Atunci când lucrarea misionară medicală câştigă în felul acesta bărbaţi şi femei la o cunoaştere salvatoare a lui Hristos şi a adevărului Lui, atunci, bani şi o muncă plină de zel pot fi investite în deplină siguranţă în ea, pentru că acolo este o lucrare care va dăinui.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: