23:79 "Nici unul din noi nu trăieşte pentru sine" (Rom. 14,7). Aceasta este o lege a lui Dumnezeu în cer şi pe pământ. Dumnezeu este marele centru. De la El purcede tot ce are... viaţă. Lui I se cuvine toată slujirea, închinarea şi supunerea. Pentru toate fiinţele create, există un singur mare principiu de viaţă - dependenţa de Dumnezeu şi conlucrarea cu El. Raporturile care existau în familia curată a lui Dumnezeu din cer urmau să existe în familia lui Dumnezeu de pe pământ. Subordonat lui Dumnezeu, Adam trebuia să stea în fruntea familiei pământeşti, pentru a păstra principiile familiei cereşti. Aceasta ar fi adus pacea şi fericirea. Dar Satana s-a hotărât să se opună legii că "nici unul nu trăieşte numai pentru sine". El dorea să trăiască numai pentru sine. El a căutat să facă din persoana sa un centru de influenţă. Lucrul acesta a fost ceea ce a aţâţat rebeliunea în cer, iar acceptarea de către om a acestui principiu a adus păcatul pe pământ. Când Adam a păcătuit, omul s-a rupt de centrul rânduit de cer. Un demon a devenit puterea centrală în lume. Acolo unde ar fi trebuit să fie tronul lui Dumnezeu, Satana şi-a aşezat tronul său. Lumea a depus omagiul ei, ca jertfă de bună voie la picioarele vrăjmaşului.