20:16 Părinţii trebuie să-L caute pe Domnul cu o râvnă neobosită, pentru ca ei să nu fie pietre de poticnire în calea copiilor lor. Invidia şi gelozia să fie aruncate din inimă şi să vină în ea pacea lui Hristos pentru a-i uni pe membrii bisericii într-o adevărată comuniune creştină. Ferestrele sufletului să fie închise faţă de atmosfera otrăvitoare de pe pământ şi să fie deschise spre cer pentru a primi razele vindecătoare ale luminii neprihănirii lui Hristos. Până ce spiritul criticării şi bănuielii nu e alungat din inimă, Domnul nu poate face pentru biserică ceea ce El doreşte să facă prin deschiderea căii pentru înfiinţarea de şcoli; până nu este unire, El nu-i va influenţa pe aceia cărora le-a încredinţat mijloace şi capacitate de a duce mai departe lucrarea aceasta. Părinţii trebuie să atingă o treaptă mai înaltă, ţinând calea Domnului şi practicând neprihănirea, pentru a fi purtători de lumină. Trebuie să aibă loc o deplină transformare a minţii şi a caracterului. Un spirit de neunire nutrit în inima câtorva se va transmite şi la alţii şi va nimici influenţa spre bine care ar fi exercitată de şcoală. Dacă părinţii nu sunt gata şi doritori să conlucreze cu învăţătorul la mântuirea copiilor lor, ei nu sunt pregătiţi pentru a se înfiinţa o şcoală la ei.