18:10 "Aşa vorbeşte Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea da voi ca locuinţă? Toate aceste lucruri, doar Mâna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa, zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu" (Is. 66,1-2). În ultimele zile de încheiere ale anului 1898, am avut multe experienţe care ne învaţă ce înseamnă cuvintele acestea. Inima mea era foarte împovărată şi mi-au fost prezentate problemele cu privire la relele care se vor ivi de pe urma măsurilor de a da din terenul învecinat cu şcoala spre a fi ocupat cu case de locuit. Părea că ne aflam într-un consiliu şi s-a ridicat în mijlocul nostru Cineva de la care aşteptam să ne scoată din încurcătură. Cuvintele pe care El le-a rostit erau clare şi hotărâte: