10:1 Institute pentru predicatori
10:2 Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată făptura, este porunca Mântuitorului faţă de lucrătorii Săi. Dar această lămurită îndrumare a fost nesocotită. Deşi s-a dat de repetate ori lumină, oamenii au fost chemaţi din câmpurile lor de lucru spre a petrece săptămâni întregi, participând la un institut pentru predicatori. A fost un timp când lucrul acesta a fost necesar, deoarece propriul nostru popor s-a opus lucrării lui Dumnezeu, refuzând lumina cu privire la neprihănirea prin credinţă a lui Hristos. Ei ar fi trebuit să o primească, şi să o dea mai departe cu inima, vocea şi scrisul, deoarece este unica lor eficienţă. Ar fi trebuit să lucreze sub călăuzirea Duhului Sfânt pentru a da şi altora lumină.
10:3 _______
10:4 Ţinerea unor atât de multe institute biblice în mijlocul propriului nostru popor nu este un lucru înţelept. Scopul e bun, dar există o lucrare mai urgentă de făcut pentru a duce lumina adevărului în locuri unde aceasta nu a pătruns. Lucrătorii ţinuţi să lucreze pentru cei care au deja cunoaşterea adevărului sunt ţinuţi departe de aceia care nu-l cunosc. Consacrând, an după an, mult timp institutelor pentru predicatori, fraţii noştri au neglijat câmpuri care sunt albe, gata pentru seceriş. Sufletele orbite din punct de vedere spiritual, umplute cu prejudecăţi de către aceia care prezintă greşit adevărul, au fost lăsate neavertizate. Această neglijenţă va fi pusă în seama persoanelor, organizaţiilor şi bisericilor, în acea zi când fiecare om va fi judecat după faptele făcute în trup. Atunci se va vedea cât de mare a fost măsura răspunderii pentru faptul că s-a neglijat extinderea lucrării în locurile îndepărtate.
10:5 Participarea la atât de multe institute n-a adus
10:6 cel mai mare folos lucrătorilor. Talentul se dezvoltă cel mai bine acolo unde este mai necesar. Predicatorii chemaţi din câmpurile lor pentru a participa la institutele pentru predicatori nu sunt atât de bine pregătiţi pentru lucrare, ca atunci când se dedică unei munci consacrate în câmpurile lipsite şi unde trebuie să fie înălţat stindardul adevărului. Dacă ei ar studia Cuvântul lui Dumnezeu cu un duh dispus de a învăţa, rugându-se şi veghind, şi dacă ar lucra la fel de bine cum se roagă, îngeri ai lui Dumnezeu le-ar deschide mintea ca să înţeleagă adevărul în toată frumuseţea lui.
10:7 Atunci când se primeşte cunoaşterea adevărului, ea trebuie să fie transmisă şi celor care sunt în întuneric, fără Dumnezeu şi fără nădejde în lume. Într-o lucrare de felul acesta, este necesar a lucra cu minţi felurite şi Dumnezeu îi va binecuvânta foarte mult pe slujitorii Săi, atunci când ei privesc la El pentru înţelepciune. Duhul Sfânt va veni la toţi aceia care cer cu rugăminte pâinea vieţii pentru a o da şi semenilor lor.
10:8 În loc de a ţine institute în vederea pregătirii predicatorilor pentru lucrarea lor, acestor predicatori să li se dea să lucreze în locurile unde s-au ţinut adunări în tabără. După ce au fost hrăniţi cu pâinea vieţii, printr-un miracol al harului lui Dumnezeu, ei să lucreze la hrănirea altora.
10:9 Suma mare de mijloace financiare, cheltuită cu institutele pentru predicatori, ar fi adus rezultate mai bogate, dacă s-ar fi cheltuit pentru menţinerea predicatorilor într-o activitate efectivă în câmpurile misionare.
10:10 Între predicatori, sunt bărbaţi şi femei ai credinţei şi ai rugăciunii, bărbaţi care pot să spună: "Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii(...) ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă" (1 Ioan 1,1-3). Bărbaţii aceştia trebuie să-i înveţe pe alţii. Lucrătorii să fie formaţi prin muncă efectivă, în legătură cu bărbaţi cu experienţă.
10:11 Botezul
10:12 ÎNSEMNĂTATEA ACTULUI
10:13 Orânduirile botezului şi ale Cinei Domnului constituie doi stâlpi monumentali, unul în afara şi altul înăuntrul bisericii. Asupra acestor orânduiri, Hristos a înscris Numele adevăratului Dumnezeu.
10:14 Hristos a făcut din botez semnul intrării în Împărăţia Lui spirituală. El a făcut din aceasta o condiţie hotărâtă, pe care trebuie să o împlinească toţi aceia care doresc să fie recunoscuţi ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. Mai înainte ca cineva să-şi găsească un cămin în biserică, mai înainte de a trece pragul Împărăţiei spirituale a lui Dumnezeu, el trebuie să primească întipărirea Numelui divin: "Domnul neprihănirea noastră" (Ier. 23,6).
10:15 Botezul este o foarte solemnă renunţare la lume. Aceia care sunt botezaţi în întreitul Nume al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, declară public, chiar de la intrarea lor în viaţa de creştin, că au părăsit serviciul lui Satana şi au devenit membri ai familiei împărăteşti, copii ai Împăratului ceresc. Ei au ascultat de porunca: "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei(...) nu vă atingeţi de ce este necurat". Şi faţă de ei este împlinită profeţia: "Vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic" (2 Cor. 6,17-18).
10:16 PREGĂTIREA PENTRU BOTEZ
10:17 E nevoie de o deplină pregătire din partea candidaţilor la botez. Ei au nevoie de mai multă instruire credincioasă decât li s-a dat de obicei. Principiile vieţii creştine ar trebui să fie clar arătate
10:18 acelora care au venit de curând la adevăr. Nimeni nu trebuie să se sprijine pe mărturisirea lor de credinţă, ca fiind o dovadă că ei au o legătură mântuitoare cu Hristos. Noi nu trebuie doar să zicem: "Cred", ci să practicăm adevărul.
10:19 Prin conformarea faţă de voia lui Dumnezeu, noi dovedim, prin cuvintele noastre, prin purtarea noastră şi prin caracterul nostru, legătura noastră cu El. Ori de câte ori cineva renunţă la păcat, care este călcarea Legii, viaţa lui va fi adusă în ascultare de Lege, la o deplină ascultare. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului studiată cu băgare de seamă, glasul conştiinţei, ostenelile Spiritului produc în inimă adevărata iubire faţă de Hristos, care S-a dat ca preţ de răscumpărare a fiinţei în ascultare. Linia de demarcaţie va fi clară şi distinctă între aceia care-L iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale şi aceia care nu-L iubesc şi dispreţuiesc preceptele Sale.
10:20 Creştinii credincioşi, bărbaţi şi femei, ar trebui să aibă un profund interes în a aduce sufletul convins de păcat la o corectă cunoaştere a neprihănirii lui Hristos Isus. Dacă unii dintre noi au îngăduit ca dorinţa după satisfacerea egoistă a poftelor să deţină locul suprem în viaţa lor, credincioşii sinceri ar trebui să vegheze asupra acestor suflete ca unii care trebuie să dea socoteală. Ei nu trebuie să neglijeze învăţarea credincioasă, duioasă şi iubitoare, atât de esenţială pentru tinerii convertiţi, pentru ca să nu fie o lucrare făcută cu jumătate de inimă. Chiar cei dintâi paşi ar trebui să fie bine făcuţi.
10:21 Satana nu doreşte ca cineva să-şi dea seama de necesitatea unei totale predări faţă de Dumnezeu. Atunci când sufletul neglijează să facă această predare, păcatul nu e părăsit; pofte şi pasiuni se luptă să devină stăpâne; ispita întunecă conştiinţa, aşa încât adevărata consacrare nu are loc. Dacă toţi şi-ar da seama de lupta pe care fiecare suflet trebuie să o ducă cu agenţii satanici care caută să prindă în cursă,
10:22 să momească, să înşele, ar fi dată pe faţă o lucrare mult mai plină de sârguinţă pentru cei care sunt tineri în credinţă.
10:23 Sufletele acestea, lăsate singure, sunt adesea ispitite şi ele nu-şi dau seama de răul ascuns în ispite. Trebuie să considere că e privilegiul lor de a cere sfat. Trebuie să caute societatea acelora care pot să le ajute. Prin legătura cu aceia care-L iubesc pe Dumnezeu şi se tem de El, ele vor primi putere.
10:24 Conversaţia noastră cu sufletele acestea trebuie să aibă un caracter spiritual şi încurajator. Domnul notează luptele fiecărui suflet slab, cuprins de îndoieli, care se luptă, şi El îi va ajuta pe toţi aceia care apelează la El. Ei vor vedea cerul deschis înaintea lor şi îngerii lui Dumnezeu coborând şi urcând scara strălucitoare de lumină pe care ei se străduiesc să urce.
10:25 Lucrarea părinţilor. Părinţii ai căror copii doresc să fie botezaţi au o lucrare de făcut, atât în ceea ce priveşte cercetarea de sine, cât şi în instruirea în mod credincios a copiilor lor. Botezul este rânduiala cea mai sfântă şi mai însemnată şi trebuie să fie o deplină înţelegere a importanţei ei. Ea înseamnă pocăinţă în ce priveşte păcatul şi intrarea într-o viaţă nouă în Isus Hristos. Nu trebuie să se dea pe faţă o grabă necuvenită pentru a primi botezul. Atât părinţii, cât şi copiii trebuie să-şi facă bine socotelile. Consimţind la botezarea copiilor lor, părinţii îşi iau obligaţia solemnă de a fi administratori credincioşi pentru aceşti copii, pentru a-i călăuzi la formarea caracterului lor. Ei îşi iau angajamentul să-i apere cu un interes deosebit pe aceşti miei ai turmei, pentru ca ei să nu dezonoreze credinţa pe care o au.
10:26 Copiilor trebuie să li se facă o instruire religioasă din anii cei mai fragezi ai lor. Aceasta ar trebui să fie dată nu într-un spirit osânditor, ci într-un spirit de voie bună şi fericire. Mamele trebuie să fie mereu de veghe, ca nu cumva asupra copiilor lor să vină ispita în aşa fel, încât să nu fie
10:27 recunoscută de ei. Părinţii ar trebui să-i apere pe copiii lor prin învăţături plăcute şi înţelepte. În calitate de prietenii cei mai buni ai acestor copii lipsiţi de experienţă, ei ar trebui să-i ajute în lucrarea câştigării biruinţei, pentru că a fi biruitori pentru ei înseamnă totul. Ei ar trebui să considere că scumpii lor copilaşi, care caută să facă ceea ce este drept, sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului şi ar trebui să aibă un viu interes în a-i ajuta pe aceştia să meargă pe calea ascultării de Dumnezeu. Cu un interes plin de iubire, părinţii ar trebui să-i înveţe, zi după zi, ce înseamnă a fi copii ai lui Dumnezeu şi a supune voinţa în ascultare de El. Învăţaţi-i că ascultarea de Dumnezeu cuprinde în sine ascultarea de părinţi. Aceasta trebuie să fie o lucrare zilnică şi de fiecare oră. Părinţilor, vegheaţi şi vă rugaţi, faceţi din copii prietenii voştri.
10:28 Când vremea cea mai fericită din viaţa lor a sosit, şi în inima lor ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi doresc să fie botezaţi, atunci procedaţi cu ei cu credincioşie. Înainte de a primi botezul, întrebaţi-i dacă pentru ei principalul lor scop în viaţă este de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneţi-le cum să înceapă. Primele lecţii sunt de cea mai mare însemnătate. În simplitate, învăţaţi-i cum să facă cel dintâi serviciu pentru Dumnezeu. Faceţi ca lucrul să fie cât mai uşor de înţeles cu putinţă. Explicaţi ce înseamnă a-I preda Domnului eul, a face exact aşa cum ne îndrumă Cuvântul Său, sub călăuzirea părinţilor creştini.
10:29 După o instruire credincioasă, dacă sunteţi mulţumiţi că fiii voştri înţeleg însemnătatea convertirii şi a botezului şi s-au pocăit cu adevărat, lăsaţi ca ei să fie botezaţi. Dar, repet, mai întâi pregătiţi-vă pentru a acţiona ca păstori credincioşi în călăuzirea picioarelor neexperimentate pe cărarea îngustă a ascultării. Dumnezeu trebuie să lucreze în părinţi, pentru ca ei să poată da copiilor lor o pildă bună în ceea ce priveşte iubirea, curtoazia şi smerenia creştină, cum şi în ceea ce priveşte predarea completă a eului, lui Hristos. Dacă consimţiţi ca fiii şi fiicele voastre să se boteze
10:30 şi apoi îi lăsaţi să facă ceea ce vor ei, socotind că n-aveţi nici o datorie anume de a le menţine picioarele pe cărarea cea dreaptă, voi înşivă sunteţi atunci răspunzători, dacă ei îşi pierd credinţa, curajul şi interesul faţă de adevăr.
10:31 Lucrarea pastorului. Candidaţii ajunşi la maturitate ar trebui să înţeleagă mai bine decât cei mai tineri care este datoria lor; pastorul bisericii are şi el o datorie de împlinit faţă de aceste suflete, aceea de a şti dacă ei au sau nu obiceiuri şi deprinderi rele. E de datoria pastorului să aibă adunări speciale cu ei. Ţineţi-le lecturi biblice, vorbiţi-le şi rugaţi-vă cu ei şi arătaţi-le lămurit ce anume cere Domnul de la ei. Citiţi-le învăţătura Bibliei cu privire la convertire. Arătaţi-le care sunt roadele convertirii, dovada că ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Arătaţi-le că adevărata convertire este o schimbare a inimii, a gândurilor şi a obiceiurilor. Obiceiurile rele trebuie să fie părăsite. Păcatele vorbirii de rău, geloziei, neascultării trebuie să fie îndepărtate. O luptă trebuie să se dea împotriva oricărei trăsături rele de caracter. Atunci păcătosul poate să-şi însuşească în chip înţelegător făgăduinţa: "Cereţi şi vi se va da" (Mat. 7,7).