76:73 Lui Ezechiel, profetul care a deplâns exilul în ţara haldeilor, i-a fost dată o viziune care îl învăţa aceeaşi lecţie a credinţei în Dumnezeul Cel Atotputernic al lui Israel. Pe când era pe malurile râului Chebar, se părea că un vârtej venea dinspre ‘‘miazănoapte, un vânt năprasnic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului”. Nişte roţi sau apariţii ciudate, întretăindu-se unele cu altele, erau puse în mişcare de patru creaturi. Sus, deasupra tuturor acestora, ‘‘era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el”. ‘‘În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi care ardeau; şi ceva ca nişte făclii umblau încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare şi din el ieşeau fulgere”. La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.