76:71 Niciodată mai înainte Isaia n-a realizat pe deplin măreţia lui Iehova sau desăvârşita Lui sfinţenie. Astfel că el a avut simţământul că, datorită slăbiciunii sale omeneşti şi a nevredniciei sale, va trebui să piară în faţa prezenţei divine. ‘‘Vai de mine!” a strigat el ‘‘Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar un serafim a zburat spre el, ca să-l pregătească pentru marea lui misiune. Un cărbune aprins de pe altar a fost atins de buzele lui, o dată cu cuvintele: ‘‘Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit.” Şi atunci, vocea lui Dumnezeu s-a auzit spunând: ‘‘Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru noi?” Isaia, cu o sfântă încredere, a răspuns: ‘‘Iată-mă, trimite-mă!”