76:65 Sunt multe pasaje în Sfânta Scriptură pe care criticii sceptici le-au declarat ca nefiind inspirate, dar care, în adaptarea lor plină de delicateţe la nevoile oamenilor, sunt mesagerii lui Dumnezeu pentru a mângâia pe copiii Săi încrezători. O ilustraţie frumoasă a acestui lucru s-a întâmplat în istoria apostolului Petru. Petru se afla în închisoare, aşteptând să fie luat a doua zi şi să fie executat; noaptea dormea ‘‘între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. Şi iată, un înger al Domnului a stătut lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: 'Scoală-te, iute'. Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.” Petru, trezindu-se imediat, a fost uimit de strălucirea ce inundase celula în care se afla şi de frumuseţea solului ceresc. El n-a priceput, dar ştia că este liber şi, în uimirea şi bucuria sa, el ar fi ieşit din temniţă neprotejat de frigul nopţii. Îngerul Domnului, reţinând toate amănuntele, i-a spus cu o grijă gingaşă faţă de nevoia apostolului: ‘‘Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele”. Petru s-a supus în mod mecanic; dar era atât de copleşit de descoperirea slavei cerului, încât nu s-a gândit să-şi ia haina. Atunci îngerul Domnului i s-a adresat, spunându-i: ‘‘Îmbracă-te cu haina şi vino după mine. Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate; şi ea li s-a deschis singură. Au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el”. Apostolul s-a pomenit singur pe străzile Ierusalimului. ‘‘Când şi-a venit în fire, Petru a zis: 'Acum văd cu adevărat că nu era un vis şi nici o viziune, ci un fapt adevărat. Domnul a trimis pe îngerul Său, şi m-a scăpat din mâna lui Irod, şi de la tot ce aştepta poporul iudeu'.”