Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.5, 76
|
76:1 Darul nemăsurat de mare 76:2 ‘‘Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos… spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui. 76:3 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” 76:4 ‘‘Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos. El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să se arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” 76:5 Acestea sunt cuvintele în care ‘‘bătrânul Pavel”, întemniţat pentru Isus Hristos”, scriind din Roma, din casa în care era întemniţat, s-a străduit să pună înaintea fraţilor săi, într-un limbaj în care n-a putut să exprime în toată plinătatea ‘‘bogăţiile necuprinse ale lui Dumnezeu”, comoara harului oferit fără plată fiilor oamenilor căzuţi. Planul mântuirii a fost întemeiat pe o jertfă, pe un dar. Apostolul spunea: ‘‘Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” ‘‘Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu.” Domnul Hristos ‘‘S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege.” Şi ca o încoronare a binecuvântării mântuirii, ‘‘darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” 76:6 ‘‘După cum este scris: 'Lucruri pe care ochii nu le-au văzut, urechile nu le-au auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.'‘‘ Cu siguranţă că nu este nimeni care, privind bogăţiile harului Său, să uite să exclame împreună cu apostolul: ‘‘Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru darul Lui nespus de mare.” 76:7 Cum planul de mântuire începe şi se termină cu un dar, tot aşa trebuie să fie dus mai departe. Acelaşi spirit de sacrificiu, care a făcut posibilă mântuirea pentru noi, va fi prezent şi în inimile tuturor acelora care devin părtaşi ai darului ceresc. Apostolul Petru spune: ‘‘Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare dintre voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi atunci când i-a 76:8 trimis: ‘‘Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” Pentru cel care este pe deplin în armonie cu Domnul Hristos, nu poate să fie nimic egoist sau exclusivist. Cel care bea din apa vieţii va găsi că ea se va preface în el într-un izvor de apă, ‘‘care va ţâşni în viaţa veşnică”. Duhul Domnului Hristos în el este asemenea unui izvor de apă în deşert, curgând pentru a-i răcori pe toţi şi făcându-i pe cei care sunt gata să piară să bea cu însetare din apa vieţii. Acelaşi duh al iubirii şi al sacrificiului de sine care locuia în Hristos l-a constrâns şi pe apostolul Pavel să-şi aducă la îndeplinire multiplele lui lucrări. ‘‘Eu sunt dator”, spunea el, ‘‘şi grecilor, şi barbarilor, şi celor învăţaţi, şi celor neînvăţaţi”. ‘‘Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos.” 76:9 Domnul Hristos a dorit ca biserica Sa să reflecte în lume plinătatea şi îndestularea pe care le găsim în El. Noi primim mereu din bunătatea lui Dumnezeu şi, împărţind şi altora din ele, vom prezenta astfel lumii iubirea şi bunătatea Domnului Hristos. În timp ce întregul cer este în misiune, trimiţând soli în fiecare parte a pământului, pentru a duce mai departe lucrarea de răscumpărare, biserica viului Dumnezeu trebuie, de asemenea, să colaboreze cu Hristos. Noi suntem membri ai corpului Său spiritual. El este capul, controlând toate membrele trupului. Domnul Isus personal, în mila Sa infinită, lucrează la inimile oamenilor, făcând transformări spirituale atât de uimitoare, încât îngerii privesc la ele cu uimire şi bucurie. Aceeaşi iubire neegoistă ce-L caracterizează pe Stăpânul nostru este văzută în caracterul şi viaţa adevăraţilor Săi urmaşi. Domnul Hristos aşteaptă ca oamenii să devină părtaşi naturii Sale divine, în timp ce suntem încă pe acest pământ, în felul acesta nu numai că reflectăm slava Sa spre lauda lui Dumnezeu, ci şi iluminăm întunericul din lume cu razele cerului. În felul acesta vor fi împlinite cuvintele Domnului Hristos: ‘‘Voi sunteţi lumina lumii”. 76:10 ‘‘Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”, ‘‘ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu”. Cunoaşterea harului lui Dumnezeu, 76:11 adevărurile Cuvântului Său şi, de asemenea, darurile temporare - timpul şi mijloacele, talentele sau influenţa - toate ne sunt încredinţate de Dumnezeu pentru a fi folosite spre slava Sa şi mântuirea oamenilor. Nimic nu poate fi mai neplăcut lui Dumnezeu, care revarsă continuu darurile Sale asupra omului, decât să vadă că omul strânge în mod egoist pentru el aceste daruri, nedând înapoi nimic Dătătorului. Domnul Isus este astăzi în ceruri, pregătind ‘‘locaşuri pentru cei care-L iubesc”; mai mult decât numai locaşuri, El pregăteşte o Împărăţie care urmează să fie a noastră. Dar toţi cei care vor moşteni aceste binecuvântări trebuie să fie părtaşi spiritului de lepădare de sine şi sacrificiu de sine al Domnului Hristos pentru binele altora. 76:12 Niciodată n-a fost o mai mare nevoie în lucrarea lui Dumnezeu de o muncă plină de zel, de sacrificiu de sine ca acum, când orele încercării se apropie cu repeziciune de încheiere şi ultima solie de har trebuie să fie dusă lumii. Sufletul meu este mişcat înăuntrul meu, în timp ce strigătul macedonean vine din toate direcţiile, din oraşele şi satele ţării noastre, de peste Atlantic şi întinsul Pacific şi din insulele mărilor: ‘‘Treci… şi ajută-ne!” Fraţi şi surori, veţi răspunde oare acestui strigăt după ajutor, spunând: ‘‘Vom face tot ce ne stă în putere, trimiţând la voi misionari şi bani. Vom manifesta lepădare de sine în împotrivirea faţă de apetit. Vom da mijloacele ce ne-au fost încredinţate cauzei lui Dumnezeu şi ne vom consacra pe noi înşine fără rezerve lucrării Sale.” Nevoile cauzei lui Dumnezeu stau înaintea noastră; trezoreriile goale apelează la noi în modul cel mai mişcător pentru ajutor. Un dolar astăzi este mult mai valoros pentru lucrare decât vor fi zece dolari cândva, în viitor. 76:13 Lucraţi, fraţilor, lucraţi cât timp mai aveţi ocazia, cât încă mai este ziuă. Lucraţi, ‘‘căci vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze”. Cât de repede va veni această noapte este imposibil să vă spun. Acum este ocazia voastră; folosiţi-o! Dacă sunt unii care nu pot face un efort personal în lucrarea misionară, atunci aceştia să practice economia şi să dea din câştigurile lor. În felul acesta, ei pot contribui cu bani pentru a trimite reviste 76:14 şi cărţi acelora care nu au lumina adevărului; ei pot ajuta să se plătească cheltuielile studenţilor care sunt pregătiţi pentru lucrarea misionară. Fiecare dolar pe care îl poţi economisi, să fie investit în banca cerului. 76:15 ‘‘Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” 76:16 Acestea sunt cuvintele Domnului Isus, care vă iubeşte atât de mult, încât Şi-a dat viaţa pentru ca să puteţi avea un cămin împreună cu El, în Împărăţia Sa. Nu dezonoraţi pe Domnul vostru, desconsiderând porunca Lui. 76:17 Dumnezeu îi cheamă pe cei care au pământuri şi case, să le vândă şi să investească banii acolo unde va fi cea mai mare nevoie din câmpul misionar. O dată ce vor fi simţit adevărata satisfacţie ce vine procedând astfel, aceştia vor păstra astfel canalul deschis şi mijloacele pe care Domnul li le-a încredinţat vor curge continuu în trezorerie, pentru ca suflete să poată fi convertite. Aceste suflete, la rândul lor, practicând aceeaşi lepădare de sine, economie şi simplitate, şi toate acestea de dragul Domnului Hristos, în curând Îi vor aduce şi ei lui Dumnezeu darurile lor. Prin aceste talente, folosite în mod înţelept, şi alte suflete vor fi convertite; şi astfel lucrarea va merge înainte, arătând astfel că darurile lui Dumnezeu sunt apreciate. Dătătorul este recunoscut şi slava Îi revine Lui datorită credincioşiei slujitorilor Săi. 76:18 Când facem aceste apeluri stăruitoare în folosul cauzei lui Dumnezeu şi prezentăm nevoile financiare ale misiunilor noastre, sufletele conştiente care cred adevărul sunt mişcate profund. Asemenea văduvei sărace, pe care Domnul Hristos a lăudat-o, care a pus cei doi bănuţi în trezoreria templului, ei dau, în sărăcia lor, cel mai mult, după posibilităţile lor. Aceştia se lipsesc adesea chiar de nevoile vădite ale vieţii. Dar sunt şi alţi oameni, bărbaţi şi 76:19 femei, care, având case şi pământuri, se prind de comorile lor pământeşti cu o egoistă tenacitate şi nu au destulă credinţă în solie şi în Dumnezeu, pentru a pune mijloacele lor în lucrarea Sa. Acestora din urmă li se aplică în mod special cuvintele Domnului Hristos: ‘‘Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie”. 76:20 Sunt oameni săraci care mi-au scris, cerându-mi sfat dacă să-şi vândă casele şi să dea bani pentru cauza lui Dumnezeu. Ei spun că apelurile făcute le-au mişcat sufletele şi doresc să facă ceva pentru Domnul, care a făcut totul pentru ei. Unora ca aceştia doresc să le spun: ‘‘Nu vă simţiţi obligaţi să vă vindeţi acum casele modeste; dar mergeţi la Dumnezeu pentru voi înşivă; Domnul vă va auzi cu siguranţă rugăciunile sincere pentru înţelepciunea de a înţelege care vă este datoria. Dacă oamenii ar fi căutat mai mult înţelepciune cerească, de la Dumnezeu, şi mai puţin înţelepciunea omenească, ar fi cu mult mai multă lumină din cer şi Dumnezeu l-ar fi binecuvântat pe cercetătorul umilit. Dar le pot spune acelora cărora Dumnezeu le-a încredinţat bunuri, care au pământuri şi case: ‘‘Începeţi să vindeţi şi faceţi milostenii. Nu întârziaţi! Dumnezeu aşteaptă de la voi mai mult decât sunteţi voi dispuşi să daţi. Ne adresăm vouă, care aveţi mijloace, să întrebaţi în rugăciuni stăruitoare: Care este, până unde se întinde cerinţa divină asupra mea şi a avutului meu? Este o lucrare de făcut acum, şi anume aceea de a pregăti un popor care să stea în picioare în ziua Domnului. Mijloacele trebuie să fie investite în lucrarea de salvare a oamenilor, care, la rândul lor, vor lucra pentru alţii. Fiţi prompţi în a da lui Dumnezeu ceea ce este al Lui. Unul dintre motivele pentru care este o aşa de mare secetă spirituală, o lipsă a Duhului lui Dumnezeu, este acela că prea mulţi L-au jefuit pe Dumnezeu. 76:21 Avem o lecţie de învăţat din experienţa bisericilor din Macedonia, aşa cum descrie Pavel acest lucru. El spune că ei ‘‘s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului”. Apoi, erau dornici să dea din avutul lor pentru Hristos. ‘‘În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor! Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor şi chiar peste puterile 76:22 lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe, pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi”. 76:23 Pavel stabileşte o regulă, ca să ştim cum să dăruim pentru cauza lui Dumnezeu, şi ne spune că rezultatul va avea legătură atât cu voi, cât şi cu Dumnezeu. ‘‘Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui; nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu… Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; dar cine seamănă mult, mult va secera…” ‘‘Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună”. (…Acum acela care procură sămânţa semănătorului, atât pentru pâinea voastră, cât şi pentru a înmulţi sămânţa semănată, va îmbogăţi roadele neprihănirii voastre); ‘‘în chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu”. 76:24 Noi nu trebuie să avem sentimentul că putem face sau da orice ne-ar da dreptul la favoarea lui Dumnezeu. Apostolul spune: ‘‘Ce ai tu şi pe care să nu-l fi primit? Acum, dacă l-ai primit, de ce îţi arogi merite ca şi când nu l-ai fi primit?” Când David şi poporul lui Israel au strâns materiale pe care le-au pregătit pentru zidirea templului, împăratul, pe când încredinţa prinţilor adunării poporului valorile strânse, s-a bucurat şi a adus mulţumiri lui Dumnezeu în cuvinte care vor rămâne totdeauna în inimile poporului lui Dumnezeu. ‘‘David a binecuvântat pe Domnul în faţa întregii adunări. El a zis: 'Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel. A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău… În mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău cel slăvit. Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul 76:25 vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem. Înaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra şi fără nici o nădejde. Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii, pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfânt, şi ale Tale sunt toate. Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia inimii mele, şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău care se află aici, aducându-Ţi de bunăvoie darurile lui.'‘‘ 76:26 Dumnezeu a fost Cel care l-a înzestrat pe poporul Său cu bogăţiile pământului şi Duhul Său i-a făcut binevoitori să aducă preţioasele lor daruri pentru templu. Totul se datora Domnului; dacă puterea Sa divină nu ar fi mişcat inima poporului, eforturile împăratului ar fi fost zadarnice şi templul n-ar fi fost ridicat niciodată. 76:27 Tot ce primesc oamenii din bogăţiile lui Dumnezeu Îi aparţine încă lui Dumnezeu. Tot ceea ce El a dat în lucruri de valoare şi frumoase de pe pământ este pus în mâinile noastre, pentru a ne încerca, pentru a sonda profunzimile inimii noastre pentru El şi aprecierea noastră faţă de darurile Sale. Fie că este vorba de comorile materiale sau intelectuale, ele trebuie să fie puse ca daruri de bunăvoie la picioarele lui Isus. 76:28 Nimeni nu poate să facă nimic fără binecuvântarea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu poate să-Şi facă lucrarea Sa fără ajutorul omului, dacă El alege să facă acest lucru. Dar El a dat fiecărui om lucrarea sa şi le-a încredinţat oamenilor comorile proprietăţii sau ale intelectului ca fiind administratori ai Lui. Prin harul şi generozitatea Sa, tot ce I-am oferit lui Dumnezeu El pune în contul nostru, considerându-ne ispravnici credincioşi. Dar noi trebuie să ne dăm totdeauna seama că acest lucru nu este un merit din partea omului. Toate capacităţile lui sunt date de Dumnezeu şi, oricât de mari ar fi, le poate retrage, dacă aceste dovezi preţioase ale bunătăţii Sale nu sunt apreciate şi nu sunt folosite în mod drept. Îngerii lui Dumnezeu, a căror înţelegere nu este întunecată de păcat, recunosc că darurile cerului sunt date cu intenţia ca ele să-I fie înapoiate, astfel încât 76:29 aceasta să mărească slava marelui Dătător. De stăpânirea lui Dumnezeu este legată bunăstarea omului. Slava lui Dumnezeu este dată de bucuria şi binecuvântarea tuturor fiinţelor create. Atunci când căutăm să promovăm slava Sa, noi avem în vedere cel mai mare bine pe care este posibil să-l primim. Fraţi şi surori în Hristos, Dumnezeu ne cheamă să consacrăm în lucrarea Sa orice capacitate a noastră, orice dar pe care l-am primit de la El. El doreşte să spunem împreună cu David: ‘‘Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem”. 76:30 Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos 76:31 Mântuitorul spunea: ‘‘Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Şi Dumnezeu declară prin profet: ‘‘Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac minuni, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zice Domnul”. 76:32 Nimeni nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu fără ajutor divin. Apostolul spune că ‘‘lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu”. Domnul Hristos ‘‘era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: ‘‘Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin de Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. În ultima Sa rugăciune pentru urmaşii Săi, mai înainte de a intra în umbrele Ghetsemanilor, Mântuitorul Şi-a ridicat ochii spre cer şi, cu milă faţă de ignoranţa oamenilor căzuţi, a spus: ‘‘Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis”. 76:33 ‘‘Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume.” 76:34 De la început Satana şi-a făcut planul să-i facă pe oameni să-L uite pe Dumnezeu, pentru a şi-i asigura pentru el. De aceea, a căutat să reprezinte greşit caracterul lui Dumnezeu, pentru a-i face pe oameni să aibă o concepţie falsă despre El. Creatorul le-a fost prezentat ca fiind îmbrăcat cu atributele prinţului întunericului - arbitrar, sever şi neiertător - pentru ca El să fie de temut, ocolit şi chiar urât de oameni. Satana spera să încâlcească atât de mult mintea acelora pe care i-a înşelat, încât ei să nu-L cunoască pe Dumnezeu. Apoi el va şterge chipul divin din om şi va imprima propria sa înfăţişare asupra sufletului; el îi va umple pe oameni cu duhul său şi-i va face robi ai voinţei sale. 76:35 Satana a ispitit-o pe Eva prin falsificarea caracterului lui Dumnezeu, stârnind neîncredere în El şi făcând-o să păcătuiască. Prin păcat, mintea primilor părinţi a fost întunecată, natura lor degradată şi concepţia lor despre Dumnezeu, modelată de propria lor limitare şi egoism. Şi pe măsură ce oamenii deveneau mai îndrăzneţi în ceea ce priveşte păcatul, cunoaşterea şi iubirea de Dumnezeu au dispărut din mintea şi inima lor. ‘‘Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat”. 76:36 Uneori, lupta lui Satana pentru controlul asupra familiei omeneşti părea să fie încununată de succes. În timpul veacurilor dinaintea primei veniri a Domnului Hristos, lumea părea că este aproape cu totul sub stăpânirea prinţului întunericului şi el domnea cu o putere teribilă, ca şi când, prin păcatul primilor noştri părinţi, împărăţiile lumii au devenit de drept proprietatea lui. Chiar şi poporul legământului, pe care Dumnezeu l-a ales să păstreze în lume cunoaşterea Sa, s-a depărtat atât de mult de El, încât a pierdut adevărata concepţie a caracterului lui Hristos. 76:37 Domnul Hristos a venit să arate lumii pe Dumnezeu, ca un Dumnezeu al iubirii, 76:38 plin de milă, de iubire şi împreună simţire. Întunericul dens cu care Satana s-a străduit să înconjoare tronul Dumnezeirii a fost risipit de către Răscumpărătorul lumii, şi Tatăl S-a făcut din nou cunoscut oamenilor ca lumină a vieţii. 76:39 Când Filip a venit la Isus cu cererea: ‘‘Arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns”, Mântuitorul i-a răspuns: ‘‘De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: 'Arată-ne pe Tatăl?'‘‘ Domnul Hristos Se declară pe Sine ca fiind trimis în lume ca un reprezentant al Tatălui. Prin caracterul Său nobil în mila şi îndurarea Lui, în iubirea şi bunătatea Lui, El stă înaintea noastră ca o personificare a perfecţiunii divine, chipul Dumnezeului invizibil. 76:40 Apostolul spune: ‘‘Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”.Numai când contemplăm marele plan al mântuirii, numai aşa putem să avem o părere dreaptă despre caracterul lui Dumnezeu. Lucrarea de creaţiune a fost o manifestare a iubirii Sale; dar darul lui Dumnezeu de a salva neamul omenesc vinovat şi ruinat, numai acesta descoperă adâncimile profunde ale bunătăţii şi împreunei simţiri divine. ‘‘Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Când Legea lui Dumnezeu este menţinută şi dreptatea ei apărată, păcătosul poate fi iertat. Cel mai scump dar pe care cerul trebuie să-l reverse a fost revărsat, pentru ca Dumnezeu să ‘‘fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus”. Prin acest dar, oamenii sunt ridicaţi de la ruina şi degradarea păcatului, spre a deveni copii ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: ‘‘Aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: 'Ava! adică Tată'.” 76:41 Fraţilor, împreună cu preaiubitul Ioan, vă invit să ‘‘vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. Ce dragoste, ce inegalabilă dragoste ca, păcătoşi şi înstrăinaţi de El, aşa cum suntem, să putem fi aduşi înapoi la Dumnezeu şi adoptaţi în familia Sa! Noi 76:42 ne putem adresa astfel Lui cu Numele scump de ‘‘Tatăl nostru”, care este un semn al sentimentelor noastre faţă de El şi o garanţie a atitudinii Sale pline de consideraţie şi gingăşie faţă de noi şi relaţiile noastre cu El. Şi Fiului lui Dumnezeu, privind la moştenitorii harului, ‘‘nu-I este ruşine să ne numească fraţi”. Ei au o relaţie mult mai strânsă cu Dumnezeu decât aceea a îngerilor care n-au păcătuit niciodată. 76:43 Toată această iubire părintească, ce a venit din generaţie în generaţie prin canalele inimii omeneşti, toate izvoarele de gingăşie şi bunătate care s-au deschis în sufletele oamenilor nu sunt decât mici pâraie faţă de oceanele fără margini, atunci când sunt comparate cu iubirea infinită şi inepuizabilă a lui Dumnezeu. Limba nu poate să exprime acest lucru. Pana n-o poate înfăţişa. Poţi medita asupra acestui lucru în fiecare zi a vieţii tale. Poţi să cercetezi Scripturile în mod sincer şi stăruitor pentru a înţelege; poţi să faci apel la toată puterea şi capacitatea pe care Dumnezeu ţi le-a dat, în străduinţa de a înţelege iubirea şi mila Tatălui ceresc; şi totuşi, dincolo de acestea, mai există încă o infinită bogăţie. Poţi studia veacuri întregi această iubire şi, cu toate acestea, nu vei putea înţelege niciodată pe deplin înălţimea, lărgimea, adâncimea şi lungimea iubirii lui Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său să moară pentru lume. Nici chiar veşnicia nu va putea să o descopere pe deplin. Şi totuşi, studiind Biblia şi meditând asupra vieţii Domnului Hristos şi a planului de mântuire, vom înţelege tot mai mult. Şi va fi partea noastră aceea de a ne da seama şi a înţelege binecuvântarea pe care Pavel o dorea pentru biserica din Efes, atunci când s-a rugat ca ‘‘Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui”. 76:44 Este intenţia continuă a lui Satana să ţină mintea oamenilor ocupată cu acele lucruri care să-i împiedice să capete cunoaşterea lui Dumnezeu. El caută să-i ţină ocupaţi cu lucruri 76:45 ce vor întuneca înţelegerea şi vor descuraja sufletul. Suntem într-o lume a păcatului şi a corupţiei, înconjuraţi de influenţe ce tind să ademenească sau să înmoaie inima urmaşilor Domnului Hristos. Mântuitorul a spus: ‘‘Şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” Mulţi îşi fixează ochii asupra nelegiuirii teribile ce există în jurul lor, a apostaziei şi slăbiciunii din toate părţile şi vorbesc despre aceste lucruri până când inimile lor sunt pline de tristeţe şi îndoială. Ei ţin în modul cel mai înalt înaintea minţii lucrarea meşteşugită a arhiînşelătorului şi se ocupă de laturile descurajatoare ale experienţei lor, în vreme ce se pare că se pierde din vedere puterea Tatălui ceresc în iubirea Lui fără egal. Toate acestea sunt aşa cum le doreşte Satana. Este o greşeală să te gândeşti la vrăjmaşul neprihănirii că este îmbrăcat cu o mare putere, în timp ce te ocupi prea puţin de iubirea lui Dumnezeu şi de puterea Sa. Noi trebuie să vorbim despre atotputernicia Domnului Hristos. Suntem în totul lipsiţi de putere pentru a putea scăpa din prinsoarea lui Satana; dar Dumnezeu a stabilit o cale de scăpare. Fiul Celui Prea Înalt are putere să lupte pentru noi, ca ‘‘noi…, prin Acela care ne-a iubit”, să putem fi ‘‘mai mult decât biruitori”. 76:46 Nu există nici o tărie spirituală, dacă vom continua să ne gândim la slăbiciunile şi căderile noastre şi să deplângem puterea lui Satana. Acest mare adevăr trebuie să fie fixat ca un principiu viu în mintea şi inima noastră - eficienţa darului făcut pentru noi. ‘‘El poate şi va mântui în mod desăvârşit pe toţi cei care vin la El”, supunându-se condiţiilor arătate în Cuvântul Său. Lucrarea noastră este aceea de a ne aşeza voinţa noastră de partea voinţei lui Dumnezeu. Apoi, prin sângele ispăşirii, putem deveni părtaşi naturii divine; prin Hristos noi suntem copii ai lui Dumnezeu şi avem asigurarea că Dumnezeu ne iubeşte aşa cum L-a iubit pe Fiul Său. Noi suntem una cu Isus. Mergem acolo unde şi pe calea pe care Domnul ne conduce; El are puterea de a risipi umbrele pe care Satana le aruncă deasupra cărării noastre; şi în locul întunericului şi al descurajării, soarele slavei Sale străluceşte în inimile noastre. 76:47 Speranţa noastră va fi în mod constant întărită prin cunoaşterea faptului că Domnul Hristos este neprihănirea noastră. Credinţa noastră să se sprijine pe această temelie, căci ea va sta pentru totdeauna. În loc să ne ocupăm de întunericul lui Satana şi să ne temem de puterea lui, noi ar trebui să ne deschidem inimile pentru a primi lumina de la Hristos şi să lăsăm ca ea să lumineze lumea, declarând că El este totdeauna mai presus de toată puterea lui Satana, că braţul Său susţinător îi va sprijini pe toţi aceia care se încred în El. 76:48 Domnul Isus a spus: ‘‘Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte”. Dacă credinţa noastră este fixată asupra lui Dumnezeu, prin Hristos, se va dovedi ‘‘ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi, ca Înaintemergător”. Este adevărat că vor veni dezamăgiri. Trebuie să ne aşteptăm la necazuri; dar trebuie să încredinţăm totul, mare sau mic, mult sau puţin, lui Dumnezeu. El nu Se va încurca din cauza multelor noastre necazuri şi nici nu va fi copleşit de greutatea poverilor noastre. Grija lui veghetoare se extinde asupra fiecărei case şi cuprinde pe fiecare în mod individual; este ocupat de toate problemele, de toate lucrările şi necazurile noastre. El reţine fiecare lacrimă; El este mişcat de simţământul neputinţei noastre. Toate suferinţele şi încercările care vin asupra noastră aici sunt îngăduite, pentru a aduce la îndeplinire planurile iubirii Sale faţă de noi, ‘‘ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui” şi să devenim astfel părtaşi ai acelei bucurii depline care se găseşte în prezenţa Lui. 76:49 ‘‘A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”. Dar Biblia a aşezat înaintea noastră, în termeni mai puternici,importanţa faptului de a obţine cunoaşterea de Dumnezeu. Petru spune: ‘‘Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos.” ‘‘Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.” Şi Scriptura ne îndeamnă: ‘‘Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace.” 76:50 Dumnezeu ne-a poruncit: ‘‘Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”; iar un apostol inspirat declară că, fără sfinţenie, ‘‘nimeni nu poate vedea pe Domnul”. Sfinţenia înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu. Prin păcat, a fost stricat chipul lui Dumnezeu în om şi aproape că a fost şters; este lucrarea Evangheliei aceea de a reface ceea ce a fost pierdut; şi noi trebuie să conlucrăm în această lucrare cu instrumentul divin. Şi cum putem să fim în armonie cu Dumnezeu, cum vom primi asemănarea cu El, dacă nu Îl vom cunoaşte? Pentru această cunoaştere a venit Domnul Hristos în lume, pentru a ne-o descoperi. 76:51 Părerile limitate pe care foarte mulţi le-au avut despre caracterul înălţat al slujbei Domnului Hristos au făcut ca experienţa lor religioasă să se îngusteze şi a împiedicat foarte mult progresul lor în viaţa spirituală. Printre noi, ca popor, religia personală are un nivel foarte scăzut. Există mult formalism, mult automatism, multă religie; dar ceva mai profund, ceva mai solid trebuie să fie adus în experienţa noastră religioasă. Cu toate posibilităţile pe care le avem, casele de editură, şcolile, sanatoriile şi multe, foarte multe alte avantaje, noi ar trebui să fim cu mult mai avansaţi decât suntem în situaţia prezentă. În această viaţă, lucrarea creştinului este aceea de a-L reprezenta pe Hristos lumii în viaţă şi caracter, prezentându-L pe Isus Hristos, cel binecuvântat. Dacă Dumnezeu ne-a dat lumină, ne-a dat-o pentru a o face cunoscută şi altora. Dar, în comparaţie cu lumina pe care am primit-o şi ocaziile şi privilegiile ce ne-au fost date pentru a ajunge la inima oamenilor, rezultatele lucrării noastre, cel puţin până acum, au fost foarte mici. Domnul doreşte ca adevărul pe care El l-a adus la nivelul înţelegerii noastre să aducă mai multe roade decât s-au dat pe faţă până acum. Dar când mintea noastră este plină de întuneric şi tristeţe, ocupându-se cu întunericul şi răul din jurul nostru, cum am putea să reprezentăm pe scumpul Hristos lumii? Cum va putea mărturia noastră să aibă puterea să câştige suflete? Avem nevoie să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi puterea iubirii Sale, aşa cum sunt descoperite în Hristos, printr-o cunoaştere experimentată. Noi trebuie să cercetăm Scripturile cu sârguinţă, cu rugăciune, pentru că înţelegerea noastră trebuie să fie trezită de Duhul Sfânt, 76:52 şi inimile noastre să fie înălţate la Dumnezeu în credinţă, speranţă şi o laudă continuă. 76:53 Prin meritele Domnului Hristos, prin neprihănirea Sa, care ne este acordată prin credinţă, noi trebuie să tindem spre desăvârşirea caracterului creştin. Lucrarea noastră zilnică este prezentată de către apostolul: ‘‘Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. În timp ce facem lucrul acesta, mintea noastră devine mai clară şi credinţa noastră mai puternică, iar nădejdea este confirmată; noi suntem aşa de absorbiţi de priveliştea curăţiei, a frumuseţii Sale şi a sacrificiului pe care El l-a făcut pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu, încât nu avem nici o tendinţă de a vorbi despre îndoială şi descurajare. 76:54 Manifestarea iubirii lui Dumnezeu, a milei şi a bunătăţii Sale şi lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii, pentru a o ilumina şi a o reînnoi, ne aşează, prin credinţă, într-o legătură atât de strânsă cu Domnul Hristos, încât, înţelegând clar caracterul Său, suntem în stare să deosebim înşelăciunile iscusite ale lui Satana. Privind la Isus şi încrezându-ne în meritele Sale, noi ne apropiem binecuvântările luminii, ale păcii şi bucuriei în Duhul Sfânt. Şi având în vedere lucruri mari pe care Domnul Hristos le-a făcut pentru noi, suntem gata să exclamăm: ‘‘Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. 76:55 Fraţi şi surori, numai privind la Hristos putem fi schimbaţi. Ocupându-ne de iubirea lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, contemplând desăvârşirea caracterului divin şi dorind, prin credinţă, să ne fie atribuită neprihănirea Domnului Hristos, vom fi transformaţi într-un chip asemenea chipului Său. De aceea, să nu adunăm toate imaginile neplăcute - nelegiuirea, corupţia şi dezamăgirea, dovezi ale puterii lui Satana - şi să le agăţăm în sălile memoriei noastre, să vorbim despre ele şi să ne lamentăm din cauza lor, până când sufletele noastre se vor umple de descurajare. Un suflet descurajat este un corp al întunericului; nu numai că personal nu vei primi lumina lui Dumnezeu, ci o vei ţine ascunsă de alţii. Satana doreşte să vadă efectele scenelor 76:56 triumfului său asupra fiinţelor umane, făcându-i fără credinţă şi descurajaţi. 76:57 Dar mulţumim lui Dumnezeu că sunt privelişti mai strălucite, pe care El ni le-a înfăţişat. Să strângem laolaltă asigurările pline de binecuvântare ale iubirii Sale, ca nişte comori preţioase, şi să privim mereu la ele. Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui Său, îmbrăcând divinitatea sa cu natura umană, ca să-l poată salva pe om de sub puterea lui Satana; triumful Său în favoarea noastră, deschizând omului cerul, descoperind privirii omeneşti locul prezenţei divine în care Dumnezeirea Îşi descoperă slava; neamul omenesc căzut este ridicat din abisul ruinii în care l-a aruncat păcatul, este adus din nou în legătură cu Dumnezeul cel infinit şi, trecând cu bine proba, prin credinţa în Răscumpărătorul nostru, a fost îmbrăcat în neprihănirea Domnului Hristos şi înălţat la tronul Său - iată tablouri cu care Dumnezeu ne îndeamnă să ne veselim cămările sufletului. Şi în timp ce ‘‘nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd”, vom dovedi astfel ca fiind adevărat faptul că ‘‘întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”. 76:58 În ceruri, Dumnezeu este totul în toate. Acolo, sfinţenia domneşte în mod absolut, nu există nimic care să strice armonia perfectă cu Dumnezeu. Dacă într-adevăr mergem mai departe, spiritul cerului va locui aici, în inimile noastre. Dar, dacă nu găsim nici o plăcere acum în contemplarea lucrurilor cereşti, dacă nu avem nici un interes în a privi caracterul Domnului Hristos, dacă sfinţenia n-are nici o atracţie pentru noi, atunci putem fi siguri că speranţa noastră în ceea ce priveşte cerul este zadarnică. O conformare desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu este ţinta cea înaltă ce trebuie să fie continuu înaintea creştinului. El va avea plăcere să vorbească despre Dumnezeu, despre Domnul Hristos, despre căminul binecuvântării şi al purităţii, pe care Domnul Hristos l-a pregătit pentru cei ce-L iubesc. Contemplarea acestor subiecte atunci când sufletul se ospătează cu asigurările binecuvântate ale lui Dumnezeu, apostolul o prezintă ca pe o testare a ‘‘puterilor veacului viitor”. 76:59 Chiar înaintea noastră stă încleştarea strânsă a marii lupte, când, cu ‘‘tot felul de minciuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii”, Satana va lucra pentru a prezenta în mod greşit caracterul lui Dumnezeu, pentru ca, dacă va fi posibil, ‘‘să înşele… şi pe cei aleşi”. Dacă a fost vreodată un popor care să aibă nevoie de o lumină din cer mereu crescândă, atunci acesta este poporul care, în acest timp de primejdie, Dumnezeu l-a chemat să fie depozitarul Legii Sale sfinte şi să apere caracterul Său înaintea lumii. Acelora cărora le-a fost încredinţată o sarcină aşa de sfântă trebuie să fie spirituali, elevaţi şi plini de vitalitate de adevărurile pe care mărturisesc că le cred. Niciodată n-a avut biserica o nevoie mai urgentă, mai gravă şi niciodată n-a fost Dumnezeu mai doritor ca biserica să se bucure de experienţa descrisă în Epistola apostolului Pavel către Coloseni, când scria: ‘‘Nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru; aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu.” 76:60 Şi Cuvântul s-a făcut trup 76:61 Unirea divinului cu natura umană este unul dintre cele mai preţioase şi cele mai tainice adevăruri ale planului de mântuire. Despre acest lucru a vorbit apostolul Pavel atunci când a spus: ‘‘Şi fără îndoială mare este taina evlaviei; Dumnezeu a fost arătat în trup”. 76:62 Acest adevăr a fost pentru mulţi un motiv de îndoială şi necredinţă. Când a venit în lume ca Fiu al lui Dumnezeu şi Fiu al omului, Domnul Hristos n-a fost înţeles de oamenii din timpul Său. El S-a coborât până acolo, încât a luat asupra Sa natura omenească, pentru ca astfel să poată ajunge la neamul omenesc căzut şi să-l ridice. Dar mintea oamenilor a fost întunecată de păcat, capacităţile lor au fost tocite, iar percepţia lor slăbită, astfel încât să nu mai poată deosebi caracterul Său divin sub haina naturii umane. Această lipsă de apreciere din partea lor a fost un 76:63 obstacol în calea lucrării pe care El a dorit s-o îndeplinească pentru ei; şi pentru a da putere învăţăturilor Sale, El a fost adesea în situaţia de a-Şi defini şi a-Şi apăra poziţia. Referindu-Se la caracterul Său tainic şi divin, El a căutat să conducă mintea oamenilor într-un şir de gânduri, care să fie favorabile puterii transformatoare a adevărului. Din nou, El a folosit lucrurile din natură, cu care erau obişnuiţi, pentru a ilustra adevărul divin. Ogorul inimii a fost astfel pregătit pentru a primi sămânţa cea bună. El i-a făcut pe ascultătorii Săi să simtă că interesele Sale sunt identice cu ale lor, că inima Lui bate, plină de simpatie, la unison cu a lor, atât în bucurii, cât şi în necazuri. În acelaşi timp, ei au văzut în El manifestarea puterii şi a măiestriei, care erau cu mult mai presus decât cele pe care le aveau cei mai onoraţi rabini ai lor. Învăţăturile Domnului Hristos erau marcate de simplitate, demnitate şi putere necunoscute de ei până acum şi în mod involuntar au exclamat: ‘‘Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. Oamenii Îl ascultau cu bucurie; dar preoţii şi conducătorii - ei înşişi fiind greşiţi în cele ce li s-au încredinţat ca păzitori ai adevărului - Îl urau pe Hristos chiar pentru harul descoperit, care a îndepărtat mulţimile de ei spre a urma Lumina vieţii. Prin influenţa lor, naţiunea iudaică, neputând să discearnă caracterul Său divin, a respins pe Răscumpărător. 76:64 Unirea divinului cu natura umană, manifestată în Domnul Hristos, există de asemenea în Biblie. Adevărurile descoperite sunt toate ‘‘insuflate de Dumnezeu”; şi cu toate acestea, ele sunt exprimate în cuvintele oamenilor şi sunt adaptate nevoilor neamului omenesc. Astfel, se poate spune despre Cartea lui Dumnezeu, aşa cum era în Hristos, căci ‘‘Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr”. Şi faptul acesta, departe de a fi un argument împotriva Bibliei, va întări credinţa în ea ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Cei care se pronunţă în legătură cu inspiraţia Scripturilor, acceptând unele părţi ale ei ca fiind inspirate, în timp ce resping alte părţi ale ei ca fiind omeneşti, deci neinspirate, trec cu vederea faptul că Domnul Hristos, divinul, S-a făcut părtaş naturii noastre omeneşti, să poată veni în legătură cu omenirea. În lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare a omului, divinul şi umanul sunt combinate. 76:65 Sunt multe pasaje în Sfânta Scriptură pe care criticii sceptici le-au declarat ca nefiind inspirate, dar care, în adaptarea lor plină de delicateţe la nevoile oamenilor, sunt mesagerii lui Dumnezeu pentru a mângâia pe copiii Săi încrezători. O ilustraţie frumoasă a acestui lucru s-a întâmplat în istoria apostolului Petru. Petru se afla în închisoare, aşteptând să fie luat a doua zi şi să fie executat; noaptea dormea ‘‘între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. Şi iată, un înger al Domnului a stătut lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: 'Scoală-te, iute'. Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.” Petru, trezindu-se imediat, a fost uimit de strălucirea ce inundase celula în care se afla şi de frumuseţea solului ceresc. El n-a priceput, dar ştia că este liber şi, în uimirea şi bucuria sa, el ar fi ieşit din temniţă neprotejat de frigul nopţii. Îngerul Domnului, reţinând toate amănuntele, i-a spus cu o grijă gingaşă faţă de nevoia apostolului: ‘‘Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele”. Petru s-a supus în mod mecanic; dar era atât de copleşit de descoperirea slavei cerului, încât nu s-a gândit să-şi ia haina. Atunci îngerul Domnului i s-a adresat, spunându-i: ‘‘Îmbracă-te cu haina şi vino după mine. Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate; şi ea li s-a deschis singură. Au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el”. Apostolul s-a pomenit singur pe străzile Ierusalimului. ‘‘Când şi-a venit în fire, Petru a zis: 'Acum văd cu adevărat că nu era un vis şi nici o viziune, ci un fapt adevărat. Domnul a trimis pe îngerul Său, şi m-a scăpat din mâna lui Irod, şi de la tot ce aştepta poporul iudeu'.” 76:66 Scepticii pot râde în mod batjocoritor la gândul că un înger glorios din ceruri a dat atenţie unei probleme aşa de mici, ca aceea de a se îngriji de aceste simple şi obişnuite nevoi omeneşti, şi pot pune la îndoială inspiraţia acestui raport biblic. Dar, în înţelepciunea lui Dumnezeu, aceste lucruri nu au fost raportate în istoria sacră pentru binele şi folosul îngerilor, ci al oamenilor, pentru ca, în cazul că vor fi aduşi vreodată în încercări, să găsească mângâiere la gândul că cerul cunoaşte totul. Domnul Isus a declarat ucenicilor Săi că nici o vrabie nu cade la pământ fără ca Tatăl ceresc să ştie acest lucru şi că, dacă Dumnezeu poate să ţină minte nevoile tuturor păsărelelor de pe cer, va avea mult mai multă grijă pentru aceia care pot deveni supuşi ai Împărăţiei Sale şi, prin credinţă în El, pot deveni moştenitori ai nemuririi. O, dacă mintea omenească ar înţelege - în măsura în care planul mântuirii poate fi înţeles de minţile mărginite - lucrarea Domnului Isus de a lua asupra Sa natura umană şi ceea ce trebuie să fie adus la îndeplinire pentru noi prin această minunată bunăvoinţă, atunci inimile oamenilor s-ar topi de mulţumire pentru marea iubire a lui Dumnezeu şi în umilinţă ar adora înţelepciunea divină care a plănuit, a pus în acţiune taina harului. 76:67 Grija lui Dumnezeu pentru lucrarea sa 76:68 Împrejurările erau dificile şi descurajatoare când Isaia, tânăr fiind, a fost chemat la lucrarea de profet. Dezastrul îi ameninţa ţara. Prin neascultarea de Legea lui Dumnezeu, poporul lui Iuda a pierdut protecţia Sa şi forţele asiriene erau gata să se ridice împotriva lui. Dar primejdia din partea vrăjmaşului nu era necazul cel mai mare. Ci stricăciunea poporului a produs asupra slujitorului lui Dumnezeu cea mai profundă întristare. Prin apostazia şi răzvrătirea lor, iudeii invitau judecăţile lui Dumnezeu. Tânărul profet a 76:69 fost chemat să le adreseze o solie de avertizare şi era conştient de faptul că avea să întâmpine o rezistenţă îndârjită. El a tremurat când s-a văzut pe sine şi s-a gândit la încăpăţânarea şi necredinţa poporului pentru care avea să lucreze. Sarcina sa îi părea aproape disperată. Oare, în disperarea lui, să renunţe la misiunea ce-i fusese încredinţată lui şi să-l lase pe Israel netulburat în idolatria lui? Vor domni, oare, zeii Ninivei asupra pământului, sfindându-L pe Dumnezeul cerului? 76:70 Astfel de gânduri se îngrămădeau în mintea sa, în timp ce stătea sub porticul templului sfânt. Dintr-o dată,i s-a părut că poarta şi perdeaua dinăuntru a templului sunt ridicate şi date la o parte, îngăduindu-i-se să privească înăuntru, în Sfânta Sfintelor, unde nici chiar picioarele profetului nu puteau să intre. Acolo, i s-a dat o viziune în care Iehova stătea pe un tron înalt şi înălţat, în timp ce ‘‘poalele mantiei Lui umpleau templul”. De fiecare parte, tronul era acoperit de serafimi, care cu două aripi zburau, cu două îşi acopereau faţa în adorare, iar cu două îşi acopereau picioarele. Aceşti îngeri slujitori şi-au înălţat vocile într-o solemnă adorare: ‘‘Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”, până când uşiorii uşii de cedru păreau că tremură de sunetul glasului care răsuna şi casa s-a umplut de laudele lor. 76:71 Niciodată mai înainte Isaia n-a realizat pe deplin măreţia lui Iehova sau desăvârşita Lui sfinţenie. Astfel că el a avut simţământul că, datorită slăbiciunii sale omeneşti şi a nevredniciei sale, va trebui să piară în faţa prezenţei divine. ‘‘Vai de mine!” a strigat el ‘‘Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar un serafim a zburat spre el, ca să-l pregătească pentru marea lui misiune. Un cărbune aprins de pe altar a fost atins de buzele lui, o dată cu cuvintele: ‘‘Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit.” Şi atunci, vocea lui Dumnezeu s-a auzit spunând: ‘‘Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru noi?” Isaia, cu o sfântă încredere, a răspuns: ‘‘Iată-mă, trimite-mă!” 76:72 Ce dacă puterile pământului se vor ridica împotriva lui Iuda? Ce dacă Isaia va fi întâmpinat cu împotrivire şi rezistenţă în misiunea lui? El L-a văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor; el a auzit cântul serafimilor. ‘‘Tot pământul este plin de mărirea Lui”; şi profetul a fost întărit pentru lucrarea ce-i stătea înainte. El a purtat amintirea acestei viziuni în toată lunga şi greaua lui misiune. 76:73 Lui Ezechiel, profetul care a deplâns exilul în ţara haldeilor, i-a fost dată o viziune care îl învăţa aceeaşi lecţie a credinţei în Dumnezeul Cel Atotputernic al lui Israel. Pe când era pe malurile râului Chebar, se părea că un vârtej venea dinspre ‘‘miazănoapte, un vânt năprasnic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului”. Nişte roţi sau apariţii ciudate, întretăindu-se unele cu altele, erau puse în mişcare de patru creaturi. Sus, deasupra tuturor acestora, ‘‘era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el”. ‘‘În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi care ardeau; şi ceva ca nişte făclii umblau încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare şi din el ieşeau fulgere”. La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor. 76:74 Erau roţi în roţi, într-un aranjament atât de complicat, încât, la prima vedere, lui Ezechiel i s-a părut totul confuz, încurcat. Dar când s-au mişcat, erau o exactitate plină de frumuseţe şi o armonie perfectă. Fiinţele cereşti puneau în mişcare aceste roţi şi, mai presus de toate, pe tronul glorios de safir stătea Cel veşnic; în timp ce, de jur împrejur, tronul era încadrat de un curcubeu, emblema harului şi a iubirii. Copleşit de slava deosebită a scenei, Ezechiel a căzut cu faţa la pământ, când o voce i-a spus să se ridice şi să asculte Cuvântul Domnului. Atunci i-a fost dată o solie de avertizare pentru Israel. 76:75 Ezechiel a primit această viziune într-un timp când mintea îi era plină de prevestiri întunecate. El a văzut ţara părinţilor săi părând o pustie. Oraşul care odată era animat, plin de oameni, nu mai era locuit. Glasul veseliei şi cântecul de laudă nu se mai auzeau între zidurile lui. Chiar şi profetul era un străin într-o ţară străină, unde ambiţii nestăpânite şi cruzimi sălbatice domneau în mod absolut. Ceea ce a auzit şi a văzut el despre tirania şi răutatea omenească i-a umplut sufletul de tristeţe şi a plâns amar zi şi noapte. Dar simbolurile minunate prezentate înaintea sa pe malurile râului Chebar i-au descoperit o putere ce guverna şi care era mai puternică decât aceea a conducătorilor omeneşti. Mai presus de monarhii mândri şi cruzi ai Asiriei şi Babilonului, Dumnezeul milei şi al adevărului era întronat. 76:76 Complicatele roţi pe care le-a văzut profetul ca fiind cuprinse într-o aşa confuzie erau, de fapt, sub conducerea unei mâini infinite. Duhul lui Dumnezeu, descoperit lui ca mişcând şi călăuzind aceste roţi, aducea armonie din confuzie; tot astfel, lumea întreagă era sub controlul Său. Miriade de fiinţe glorificare erau gata la Cuvântul Său să înfrunte şi să aducă ce este bun pentru cei credincioşi ai Săi. 76:77 Într-un fel asemănător, când Dumnezeu era gata să înfăţişeze lui Ioan istoria bisericii pentru veacurile viitoare, El i-a dat o asigurare a interesului Mântuitorului şi a grijii Lui pentru poporul Său, descoperindu-i lui Ioan pe ‘‘Cineva care semăna cu Fiul omului”, umblând prin mijlocul sfeşnicelor, care simbolizau şapte biserici. În timp ce lui Ioan îi erau arătate ultimele mari lupte ale bisericii cu puterile pământeşti, i s-a îngăduit să privească biruinţa finală şi eliberarea celor credincioşi. El a văzut biserica cuprinsă într-o luptă, pe viaţă şi pe moarte, cu fiara şi chipul ei şi adorarea fiarei va fi impusă chiar prin pedeapsa cu moartea. Privind înainte şi dincolo de fumul şi larma bătăliei, el a privit un grup de oameni pe Muntele Sionului împreună cu Mielul, având pe fruntea lor, în loc de semnul fiarei, ‘‘Numele Său şi Numele Tatălui Său”. Şi el a văzut ‘‘ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi 76:78 ai numărului numelui ei, cântând cântarea lui Moise şi a Mielului”. 76:79 Aceste lecţii sunt spre folosul nostru. Avem nevoie să ne prindem prin credinţă de Dumnezeu, căci înaintea noastră stă un timp care va pune la încercare sufletele oamenilor. Domnul Hristos, pe Muntele Măslinilor, a enumerat judecăţile teribile care vor preceda cea de-a doua venire: ‘‘Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple… Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” În timp ce aceste profeţii s-au împlinit în mod parţial la distrugerea Ierusalimului, ele au o mai directă aplicare în zilele din urmă. 76:80 Noi stăm în pragul unor evenimente mari şi solemne. Profeţia se împlineşte cu repeziciune. Domnul este la uşă. În curând, înaintea noastră se va deschide o perioadă de un interes copleşitor pentru toţi cei vii. Luptele şi controversele din trecut se vor relua; vor apărea noi controverse. Nici nu visăm încă la evenimentele ce urmează să aibă loc în lumea noastră. Satana este la lucru prin instrumente omeneşti. Cei care fac un efort să schimbe Constituţia şi să promulge o lege care să impună păzirea duminicii nu îşi dau seama care vor fi rezultatele. O criză stă chiar înaintea noastră. 76:81 Dar slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să se încreadă în ei înşişi în această mare criză. Atât în viziunile date lui Isaia şi Ezechiel, cât şi în cele date lui Ioan, vedem cât de strâns este legat cerul de evenimentele care au loc pe pământ şi cât de mare este grija lui Dumnezeu pentru cei care sunt credincioşi faţă de El. Lumea nu este fără conducător. Programul evenimentelor care vor veni se află în mâinile Domnului. Maiestatea cerului are în sarcina Sa destinul naţiunilor, dar şi preocuparea faţă de biserica Sa. 76:82 Noi ne permitem să avem în general prea multe griji, necazuri şi nedumeriri în lucrarea Domnului. Oamenii mărginiţi nu sunt lăsaţi să poarte sarcina răspunderilor. Avem nevoie să 76:83 ne încredem în Dumnezeu, să credem în El şi să mergem mai departe. Vigilenţa neobosită a solilor cereşti şi activitatea neîntreruptă în slujirea lor în legătură cu fiinţele de pe pământ ne arată cum mâna lui Dumnezeu conduce roată în roată. Învăţătorul divin spune fiecărui participant la lucrarea Sa, aşa cum i-a spus lui Cir din vechime: ‘‘Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti”. 76:84 În viziunea lui Ezechiel, Dumnezeu avea mâna întinsă pe sub aripile heruvimilor. Aceasta, pentru a-i învăţa pe slujitorii Săi că puterea divină este aceea care le dă succes. El va lucra în ei, dacă ei vor îndepărta din mijlocul lor nelegiuirea şi vor deveni curaţi cu inima şi în viaţă. 76:85 Lumina cea strălucitoare, mergând printre creaturile vii cu iuţeala fulgerului, reprezintă rapiditatea cu care această lucrare va merge în cele din urmă înainte, spre împlinire. Cel care nu doarme, care lucrează continuu pentru împlinirea planurilor Sale, poate să ducă mai departe marea Sa lucrare, în mod armonios. Ceea ce pare fiinţelor mărginite ca fiind încurcat şi complicat, mâna Domnului poate păstra în deplină ordine. El poate să găsească mijloace pentru a zădărnici planurile oamenilor răi şi va aduce confuzie în sfaturile lor rele împotriva poporului Său. 76:86 Fraţilor, nu este timpul acum pentru a ne plânge şi a dispera. Nu este timpul pentru a ceda îndoielii şi necredinţei. Domnul Hristos nu este acum un Mântuitor în mormântul lui Iosif, acoperit cu o piatră mare şi pecetluit cu sigiliul roman; noi avem un Mântuitor înviat. El este Împăratul, Domnul oştirilor. El stă între heruvimi; şi printre certurile şi tumultul naţiunilor, El încă mai păzeşte, încă mai ocroteşte pe poporul Său. El, care domneşte în ceruri, este Mântuitorul nostru. El cântăreşte fiecare încercare. El veghează focul furnalului care trebuie să testeze fiecare suflet. Când citadelele împăraţilor vor fi doborâte, când săgeţile mâniei lui Dumnezeu vor străpunge inimile vrăjmaşilor Săi, poporul Lui va fi în siguranţă în mâinile Sale. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: