72:1 Rapoarte nefondate
72:2 De mai multe ori în timpul iernii trecute (1888-1889) am întâlnit zvonul că, în timpul conferinţei de la Minneapolis, ‘‘sora White a arătat că judecata de la 1844, care a început cu neprihăniţii ce au adormit, acum a trecut la cei vii”. Lucrul acesta nu este adevărat. Un zvon asemănător, care a circulat aproape doi ani, şi-a avut originea în felul acesta: Într-o scrisoare scrisă din Basel, Elveţia, unui pastor din California, am făcut o remarcă esenţială, după cum urmează: ‘‘Judecata a început de peste patruzeci de ani în cazul celor morţi şi noi nu ştim cât de curând va trece la cazurile celor vii.” Scrisoarea a fost citită mai multor persoane, şi ascultătorii neatenţi au spus mai departe ce au crezut ei că au auzit. În felul acesta a început toată problema. Zvonul de la Minneapolis a pornit de la faptul că cineva a înţeles greşit o declaraţie, care avea acelaşi sens ca şi citatul luat de altcineva dintr-o scrisoare. Nu există o altă bază pentru nici una dintre aceste susţineri.
72:3 În al doilea rând, se mai spune că un pastor, care este în viaţă, a fost văzut de mine în viziune ca fiind mântuit în Împărăţia lui Dumnezeu, aceasta însemnând că mântuirea lui este asigurată. Această afirmaţie nu este adevărată. Cuvântul lui Dumnezeu prezintă condiţiile mântuirii noastre şi depinde în totul de noi dacă ne vom supune acestora, împlinindu-le sau nu.
72:4 Ioan Descoperitorul spune: ‘‘Totuşi, ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
72:5 ‘‘Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.”
72:6 ‘‘Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria.” ‘‘Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi, ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.” ‘‘Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcerea în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi, ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”
72:7 Aici avem alegerea Bibliei declarată în mod clar. Aici se arată cine anume va fi încoronat în cetatea lui Dumnezeu şi cine nu va avea parte cu cei drepţi: ‘‘Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate.”
72:8 Al treilea raport declară că, la conferinţa de la Minneapolis, ‘‘sora White a mărturisit că în unele din declaraţiile sale, făcute cu ocazia acelei întâlniri, ea a greşit şi a manifestat un spirit rău”. Această declaraţie este complet neîntemeiată. Eu nu puteam să nu transmit cu acea ocazie lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Aceasta am prezentat-o atât în soliile de avertizare şi mustrare, cât şi în cuvintele de speranţă şi credinţă. Dar nimic din ceea ce am spus la acea întâlnire n-a fost retras sau mărturisit a fi greşit. Eu încă văd lucrurile din acelaşi punct de vedere şi am acelaşi gând ca şi la Minneapolis. Toate primejdiile pe care le-am văzut atunci, şi care m-au împovărat atât de mult, au fost văzute clar după acea întâlnire. Pe măsură ce am cunoscut mult mai bine situaţia existentă în comunităţile noastre, am înţeles că fiecare avertizare, care a fost dată la Minneapolis, a fost necesară.
72:9 Influenţa acestui raport de la Minneapolis a tins să distrugă încrederea în toate mustrările transmise de mine poporului. Voi da aici un exemplu.
72:10 O soră angajată la una din misiunile noastre a fost mustrată pentru influenţa ei rea asupra tinerilor cu care venea în legătură. Ea a încurajat un spirit de uşurătate, de zeflemea şi frivolitate, care a întristat şi a făcut pe Duhul lui Dumnezeu să Se retragă, demoralizându-i pe lucrători. Când ştirea despre acest lucru a venit printr-o scrisoare de la Minneapolis cu privire la poziţia greşită a sorei White, care chema la o mărturisire acolo, rudele sorei T. au spus imediat: ‘‘Bine, dacă sora White a greşit în legătură cu problemele de la conferinţa de la Minneapolis, şi a trebuit să mărturisească acest lucru, ea poate că a greşit şi în legătură cu solia pe care a transmis-o sorei mele şi trebuie din nou să mărturisească.” Şi în felul acesta au găsit o justificare pentru ceea ce era rău în comportarea ei. Totuşi, după data aceea, sora T. şi-a recunoscut greşeala pentru care a fost mustrată. Cei care au scos şi au răspândit aceste zvonuri au exercitat o influenţă care i-a făcut pe cei a căror comportare era rea să fie şi mai îndrăzneţi în respingerea mustrării şi astfel sufletele au fost în pericol. Fie ca toţi cei care s-au angajat în această lucrare să ia aminte ca nu cumva sângele acestor suflete să se afle asupra lor în marea zi a judecăţii finale.
72:11 Cazurile menţionate vor servi spre a arăta cât de puţină încredere se poate acorda zvonurilor cu privire la ceea ce am făcut sau am învăţat. În timpul activităţii mele în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, nu mi-am făcut o practică din a-mi apăra cauza sau a respinge zvonurile ce au fost puse în circulaţie cu privire la mine. A face acest lucru înseamnă să-mi ocup timpul şi să-mi neglijez lucrarea pe care Dumnezeu m-a chemat s-o fac. Aceste probleme le-am lăsat pe seama Lui, a Aceluia care Se îngrijeşte de slujitorii Săi şi de cauza Sa.
72:12 Dar vreau să le spun fraţilor mei: Fiţi atenţi cum daţi crezare la astfel de lucruri. Mântuitorul le atrăgea atenţia ucenicilor Săi, spunând: ‘‘Luaţi seama la ce auziţi”. Şi El vorbea despre o anume clasă de oameni care aud, dar care nu vor înţelege, ca nu cumva să se convertească şi să se vindece. Şi El a spus din nou: ‘‘Luaţi seama la ce auziţi”. Căci cine este al lui Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu.
72:13 Cei care ascultă cuvintele Domnului Hristos aud şi transmit mai departe învăţătura Lui într-o armonie deplină cu spiritul ce era în ei. Totdeauna se întâmplă în felul acesta cu aceia care aud Cuvântul lui Dumnezeu. Modul în care înţeleg şi îl primesc depinde de spiritul care locuieşte în inimile lor.
72:14 Sunt mulţi cei care pun propria lor interpretare în cele ce au auzit, făcând ca gândul exprimat să fie cu totul diferit de ceea ce vorbitorul s-a străduit să exprime. Unii, auzind prin mijlocul propriilor lor prejudecăţi sau presupuneri, înţeleg problema aşa cum doresc ei să fie - cam cum s-ar potrivi mai bine scopului lor - şi aşa o transmit mai departe. Urmând îndemnurile inimii lor nesfinţite, ei tălmăcesc greşit ceea ce, dacă ar fi bine înţeles, ar putea fi un mijloc pentru un mare bine.
72:15 Spun acest lucru din nou: o expresie perfect adevărată şi dreaptă în sine poate fi în totul răstălmăcită prin transmiterea ei prin mai multe minţi curioase, neatente şi chiţibuşare. Persoane bine intenţionate sunt adesea neatente şi fac greşeli foarte dureroase şi este puţin probabil că alţii vor transmite mai corect. Cineva care n-a înţeles pe deplin ceea ce a vrut să spună vorbitorul repetă o remarcă sau o afirmaţie, dându-i propriul său colorit. Aceasta face asupra ascultătorului o impresie potrivită cu prejudecăţile sau imaginaţia sa. El spune acest lucru unui al treilea, care la rândul său mai adaugă ceva şi apoi îl dă mai departe; şi mai înainte ca vreunul dintre ei să-şi dea seama, ei au îndeplinit scopul lui Satana, de a arunca seminţele îndoielii, ale geloziei şi suspiciunii în multe minţi.
72:16 Dacă persoanele ascultă solia de mustrare, avertizare sau încurajare, în timp ce inimile lor sunt pline de prejudecăţi, ei nu vor înţelege adevărata importanţă a ceea ce le-a fost trimis să fie o mireasmă de viaţă spre viaţă. Satana stă alături ca să prezinte totul într-o lumină falsă. Dar sufletele care însetează şi flămânzesc după cunoaşterea divină vor auzi bine şi drept şi vor obţine binecuvântarea preţioasă pe care Dumnezeu a hotărât să le-o transmită. Mintea lor este sub influenţa Duhului Sfânt şi ei aud bine şi corect.
72:17 Când inimile sunt curăţite de egoism şi egocentrism, ele sunt în armonie cu solia care le-a fost transmisă de Dumnezeu. Înţelegerea este stimulată, sensibilitatea mai purificată. Cei ce se aseamănă se apreciază unii pe alţii. ‘‘Cine este al lui Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu”.
72:18 Şi acum, tuturor care au o dorinţă după adevăr aş dori să le spun: Nu daţi crezare zvonurilor, ca de exemplu: ce a făcut, ce a zis sau ce a scris sora White. Dacă doriţi să ştiţi ce a descoperit Domnul prin ea, citiţi-i lucrările. Dacă sunt în ele unele probleme de interes cu privire la care ea n-a scris, nu prindeţi în grabă acest lucru şi apoi să daţi drumul la zvonuri cu privire la ce a spus ea.