71:33 mustrat mereu şi mereu, cum pot să nu fiu alarmată? Când văd suflete timide, împovărate de un sentiment de nedesăvârşire, şi totuşi străduindu-se să facă ceea ce Dumnezeu a spus că este drept, şi ştiu că Domnul priveşte jos şi zâmbeşte aprobator în faţa eforturilor lor credincioase, atunci cum să nu rostesc un cuvânt de încurajare pentru aceste sărmane inimi ce tremură? Să-mi păstrez oare liniştea şi pacea numai pentru faptul că fiecare caz, în mod individual, nu mi-a fost prezentat în mod direct într-o viziune?