68:1 Obiectul Mărturiilor
68:2 ‘‘În timpurile din vechime, Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin profeţi şi apostoli. În aceste zile, El le vorbeşte prin mărturiile Duhului Sfânt. N-a fost niciodată un timp în care Dumnezeu să instruiască poporul Său mai puternic de cum o face acum, în legătură cu voinţa Sa şi drumul sau comportarea pe care El ar dori ca ei să o aibă.” (4T/ 147,148 - 1876)
68:3 ‘‘Domnul a văzut că este potrivit să-mi arate într-o viziune nevoile şi greşelile poporului Său. A fost un lucru dureros pentru mine, dar, cu credincioşie, am pus înaintea celor vinovaţi greşelile lor şi mijloacele de remediere… Astfel că Duhul lui Dumnezeu a rostit avertizări şi judecăţi, fără a reţine, totuşi, făgăduinţa plăcută a milei…
68:4 Păcătoşii pocăiţi n-au nici un motiv de disperare pentru că li se aduce aminte de păcatele lor şi sunt avertizaţi de primejdiile care îi pândesc. Chiar şi aceste eforturi făcute pentru ei arată cât de mult îi iubeşte Dumnezeu şi doreşte să-i salveze. Ei nu au de făcut decât să urmeze sfatul Său şi să facă voia Sa, pentru a moşteni viaţa veşnică. Dumnezeu aşează păcatele poporului Său greşit înaintea lor, pentru ca ei să vadă toată grozăvia lor în lumina adevărului divin. Apoi este de datoria lor să renunţe pentru totdeauna la ele. Dacă cei din poporul lui Dumnezeu vor recunoaşte modul în care El S-a purtat cu ei şi vor accepta învăţăturile Sale, ei vor găsi o cale dreaptă pentru picioarele lor şi o lumină care să-i călăuzească prin întuneric şi descurajare.” (4T/ 14,15 - 1876)
68:5 ‘‘Avertizări şi mustrări nu sunt adresate celor greşiţi din mijlocul adventiştilor de ziua a şaptea pentru că viaţa lor este mult mai vrednică de mustrare decât viaţa celor ce mărturisesc că sunt creştini din bisericile cu numele, nici pentru faptul că exemplul şi faptele lor sunt mai rele decât acelea ale adventiştilor care nu vor da ascultare cerinţelor Legii lui Dumnezeu, ci pentru că ei au o mare lumină şi pentru că, prin mărturisirea lor, au luat poziţia de popor deosebit al lui Dumnezeu, un popor ales, având Legea lui Dumnezeu scrisă
68:6 în inimile lor. Ei declară credincioşia lor faţă de Dumnezeul cerului, dând ascultare legilor guvernării Sale. Sunt reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ. Orice păcat existent îi separă de Dumnezeu şi, într-un mod special, dezonorează Numele Său, dând vrăjmaşilor Legii Sale sfinte ocazia de a arunca ocara asupra cauzei Sale, a poporului Său, pe care El l-a numit o generaţie aleasă, o preoţie sfântă şi un neam sfânt, un popor deosebit, pentru ca ei să-I aducă laude Lui, Aceluia care i-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată…
68:7 Domnul mustră şi ceartă pe copiii Săi care mărturisesc că ţin Legea Sa. El le scoate în evidenţă păcatele şi prezintă în mod deschis nelegiuirea lor, pentru că doreşte să înlăture orice păcat şi orice nelegiuire, ca ei să poată desăvârşi sfinţenia lor în temere de El… Dumnezeu îi mustră, îi dojeneşte şi îi ceartă, pentru ca ei să poată fi curăţiţi, sfinţiţi, înălţaţi şi, în cele din urmă, luaţi la tronul Său.” (2T/ 452,453-1870)
68:8 ‘‘Am privit peste Mărturiile date pentru păzitorii Sabatului şi sunt uimită de mila lui Dumnezeu şi de grija Sa pentru poporul Său - le-a dat multe avertizări, scoţând în evidenţă primejdiile existente şi prezentându-le poziţia înaltă pe care El doreşte ca ei să o ocupe. Dacă ei vor rămâne în iubirea Sa şi se vor despărţi de lume, El va face ca binecuvântările Lui deosebite să vină asupra lor şi lumina Sa să strălucească în jurul lor. Influenţa lor spre bine trebuie să fie simţită în fiecare ramură a lucrării şi în fiecare parte a câmpului Evangheliei. Dar, dacă ei nu se vor supune gândului lui Dumnezeu, dacă vor continua să aibă un sentiment atât de mic despre caracterul înalt al lucrării,aşa cum au avut în trecut, influenţa şi exemplul lor se vor dovedi a fi un blestem groaznic. Ei nu vor face decât să aducă vătămare şi numai vătămare. Sângele sufletelor preţioase va fi găsit pe hainele lor.
68:9 Mărturiile de avertizare au fost repetate. Întreb: Cine le-a dat ascultare? Cine s-a pocăit de păcate şi idolatrie
68:10 şi a alergat spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus? … Am aşteptat cu nerăbdare, sperând că Dumnezeu va pune Duhul Său asupra unora şi-i va folosi ca instrumente ale neprihănirii pentru a trezi şi a pune ordine în biserica Sa. Am ajuns aproape la disperare, văzând, an după an, o mai mare îndepărtare de acea simplitate pe care Dumnezeu mi-a arătat-o că ar trebui să caracterizeze viaţa urmaşilor Săi. Interesul şi devoţiunea pentru cauza lui Dumnezeu s-au micşorat tot mai mult. Întreb: Cum au căutat aceia care mărturisesc a avea încredere în mărturii să trăiască în armonie cu lumina primită? Cum au privit ei avertizările ce le-au fost date? În ce fel au dat ei ascultare instrucţiunilor sau învăţăturilor pe care le-au primit?” (2T, 483,484 - 1870)