67:1 Mărturii personale
67:2 Soliile care mi-au fost date pentru diferite persoane le-am scris adesea pentru ei; în multe cazuri, am făcut lucrul acesta la cererea lor expresă. Pe măsură ce lucrarea mea se extindea, lucrul acesta a devenit o parte importantă şi obositoare a muncii mele. Mai înainte de publicarea Mărturiei 15, multe cereri pentru mărturiile scrise mi-au fost adresate de către aceia pe care i-am sfătuit sau mustrat; dar eu mă aflam într-o stare de mare slăbiciune datorită muncii epuizante şi m-am dat înapoi de la datorie, în mod deosebit de când am ştiut că multe dintre aceste persoane erau foarte nevrednice şi se părea că există puţină speranţă ca avertizările date să lucreze vreo schimbare hotărâtă în ei. La data aceea, am fost mult încurajată de următorul vis:
67:3 ‘‘O persoană mi-a adus un material alb şi mi-a cerut să croiesc din el haine pentru persoane de toate măsurile şi de toate felurile de caracter şi împrejurări ale vieţii. Mi s-a spus să le croiesc şi să le agăţ, să fie terminate atunci când se va adresa chemarea. Am avut impresia că mulţi dintre cei pentru care mi s-a cerut să croiesc haine erau nevrednici. Am întrebat dacă aceea era ultima bucată de material pe care trebuie s-o croiesc şi mi s-a spus că nu era ultima; că, de îndată ce terminam această bucată, mai erau şi altele pe care trebuia să le iau. M-am simţit descurajată de cantitatea de lucru ce stătea înaintea mea şi am spus că am croit haine pentru alţii timp de mai bine de douăzeci de ani şi munca mea
67:4 nu a fost apreciată şi nici n-am văzut că lucrul meu a realizat prea mult. Am vorbit cu persoana care mi-a adus pânza despre o anume femeie în mod deosebit, pentru care mi s-a spus să croiesc o haină. Am spus că ea nu va aprecia haina şi deci va fi o pierdere de timp şi material pentru a i-o prezenta. Ea era foarte săracă, cu un intelect inferior şi dezordonată în obiceiuri şi în curând le va murdări.
67:5 Persoana a răspuns: 'Croieşte haine. Aceasta este datoria ta. Pierderea nu este a ta, ci a mea. Domnul nu Se va uita la ce se uită omul'. El aşează înainte lucrarea care doreşte să fie făcută şi 'nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea'.
67:6 Apoi mi-am ţinut mâinile în sus, bătătorite, aşa cum erau din cauza îndelungatei folosiri a foarfecelor, şi am spus că nu pot decât să mă cutremur la gândul continuării acestui fel de lucrare. Persoana a repetat din nou:
67:7 'Croieşte haine. Eliberarea ta n-a venit încă'.
67:8 Cu simţămintele unei mari oboseli, m-am ridicat ca să încep să lucrez. Înaintea mea stătea o foarfecă nouă, lustruită, pe care am început s-o folosesc. Deodată, sentimentul oboselii şi al descurajării m-a părăsit, foarfeca părea că taie singură şi am croit haină după haină, cu mai multă uşurinţă decât până acum.” (2T/ p.10-12)
67:9 Sunt multe vise care îşi au originea în lucrurile obişnuite ale vieţii, cu care însă Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face. ‘‘Sunt, de asemenea, vise false, ca şi viziuni false, care sunt inspirate de duhul lui Satana. Dar visele de la Domnul sunt clasate în Cuvântul lui Dumnezeu la un loc cu viziunile şi sunt tot atât de adevărate roade ale Spiritului Profetic ca şi viziunile. Asemenea vise, având în vedere persoanele care le au şi împrejurările în care sunt date conţin în ele însele dovada autenticităţii lor.” (1T/ p. 569-1867).
67:10 De când avertizările şi învăţăturile date în mărturii pentru cazuri individuale şi care se aplică cu putere multor oameni, care
67:11 n-au fost în mod special evidenţiate în felul acesta, mi se pare că este de datoria mea să public mărturiile personale pentru binele bisericii. În Mărturia numărul 15, vorbind despre necesitatea de a face acest lucru, am spus: ‘‘Nu cunosc o altă cale mai bună pentru a prezenta poziţia mea cu privire la primejdia generală şi a poziţiilor greşite, precum şi datoria pe care o au toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu şi ţin poruncile Lui, decât făcând public aceste mărturii. Poate că nu este o altă cale mai directă şi mai puternică de a prezenta ceea ce Domnul mi-a arătat.” ( 2T/ p.9 -1868)
67:12 Într-o viziune ce mi-a fost dată la 12 iunie 1868, mi-a fost arătat ceea ce îndreptăţeşte pe deplin atitudinea mea de publicare a mărturiilor personale. ‘‘Când Domnul scoate în evidenţă cazuri individuale şi numeşte greşelile lor, alţii, care n-au fost arătaţi în viziune, în mod frecvent consideră că ei sunt drepţi sau aproape drepţi. Dacă unul este mustrat pentru un rău deosebit, fraţii şi surorile ar trebuie să se examineze cu atenţie, spre a vedea unde au căzut şi în ce anume se fac şi ei vinovaţi de acelaşi păcat. Ei trebuie să aibă spiritul unei unite mărturisiri. Dacă alţii simt că sunt drepţi, aceasta nu-i face să fie astfel. Dumnezeu priveşte la inimă. El pune la probă, testează sufletele în acest fel. În mustrarea relelor unora, El intenţionează să corecteze pe mulţi. Dar, dacă ei dau greş în a primi mustrarea, ca nefiind pentru ei, şi se mângâie singuri că Dumnezeu a trecut peste greşelile lor numai pentru că nu i-a scos în mod personal în evidenţă, ei se înşeală singuri şi vor fi lăsaţi afară în întuneric, în propriile lor căi, spre a urma închipuirea inimilor lor.
67:13 Mulţi se înşeală singuri cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. El foloseşte căi şi mijloace care slujesc cel mai bine scopului Său, cum şi pentru a dovedi ceea ce este în inimile celor ce mărturisesc că sunt urmaşi ai Săi. El face clar relele unora, pentru ca alţii să poată astfel să fie avertizaţi şi să se teamă şi să ocolească acele greşeli. Printr-o cercetare de sine, ei pot afla că şi ei fac aceleaşi lucruri pe care Dumnezeu le condamnă la alţii. Dacă doresc într-adevăr să-I slujească lui Dumnezeu, temându-se să nu-L jignească, atunci ei nu vor aştepta ca mai întâi păcatele lor să fie arătate,
67:14 ca apoi să mărturisească şi cu o pocăinţă plină de umilinţă să se întoarcă la Domnul. Ei vor părăsi, vor abandona lucrurile care nu Îi plac lui Dumnezeu, în armonie cu lumina dată altora. Dacă, din contră, aceia care nu sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu văd că se fac vinovaţi de aceleaşi păcate care au fost mustrate la alţii, şi cu toate acestea continuă în aceleaşi comportamente necredincioase, pentru că n-au fost nominalizaţi în mod special, ei îşi pun în primejdie propriile lor suflete şi vor fi făcuţi robi de către Satana, după cum vrea el.” (2T/ 112-113 - 1868)
67:15 ‘‘Mi-a fost arătat că, în înţelepciunea lui Dumnezeu, nu toate păcatele şi greşelile tuturor vor fi date la iveală… Toţi cei vinovaţi sunt atenţionaţi în aceste mărturii individuale, deşi poate că numele lor n-au fost adăugate la mărturiile speciale; şi dacă persoanele trec peste acestea şi-şi acoperă păcatele pentru că numele lor nu au fost în mod special amintite, ei nu vor prospera în cele ale lui Dumnezeu. Nu pot înainta într-o viaţă divină, ci vor deveni tot mai întunecaţi, până când lumina cerului va fi în întregime retrasă.” (2T/ 447 - 1870)
67:16 Într-o viziune ce mi-a fost dată acum douăzeci de ani, ‘‘mi s-a arătat atunci să aduc nişte principii generale, în vorbire şi în scris, şi, în acelaşi timp, să atrag atenţia asupra primejdiilor, greşelilor şi păcatelor unor persoane, pentru ca toţi să poată fi avertizaţi, mustraţi şi sfătuiţi. Am văzut că toţi ar trebui să-şi cerceteze inimile şi să trăiască cu multă atenţie, ca să vadă dacă nu cumva au făcut şi ei aceleaşi greşeli pentru care alţii au fost corectaţi şi dacă nu cumva avertizările date pentru alţii se aplică şi în cazul lor. Dacă da, ar trebui să simtă că sfatul şi mustrările au fost date în mod special pentru ei şi ar trebui să le aplice ca şi când le-ar fi fost adresate în mod special. Dumnezeu a fixat testul credinţei pentru toţi aceia care pretind că sunt urmaşi ai Domnului Hristos. El va pune la probă sinceritatea rugăciunilor tuturor acelora care pretind că doresc cu multă ardoare să ştie care le este datoria. Le va arăta în mod clar care este aceasta. Va da tuturor ocazie să dezvolte ceea ce se află în inimile lor.” (2T/ 687-1871)