64:1 Idei greşite cu privire la mărturisire
64:2 Stimate frate şi iubită soră din___: Am auzit de lucrarea cea bună care se desfăşoară printre voi, şi lucrul acesta mi-a bucurat inima. De când am venit la Battle Creek, mintea mea s-a ocupat foarte mult de biserica de aici. În timpul săptămânii de rugăciune, Domnul a lucrat pentru noi şi în toate instituţiile noastre a fost un interes continuu, bine echilibrat şi stabil.
64:3 La colegiu s-au ţinut adunări cu un succes remarcabil. Au avut loc mai multe convertiri printre studenţii din lume. Aceste convertiri au fost cele mai izbitoare, pentru că aceste persoane nu au avut o experienţă religioasă înainte de a veni la colegiu şi unii dintre ei erau hotărâţi să nu se aşeze pe traiectul canalului de lumină, nedorind să participe la întâlniri. Dar ei au participat, au fost convinşi de Duhul cel Sfânt al Domnului şi au fost convertiţi în mod profund. Ei mărturisesc că niciodată în viaţa lor n-au fost aşa de fericiţi ca acum. Mai mulţi dintre ei au mers acasă pentru a petrece sărbătorile. Părinţii lor nu sunt profesori de religie şi, desigur, credinţa lor va fi în mod sever încercată. Dar am primit scrisori bune, spunând că ei îşi asumă noile lor responsabilităţi, încercând să le arate prietenilor lor că noua credinţă pe care au primit-o nu i-a făcut fanatici sau extremişti, ci creştini bine echilibraţi, mai buni din toate punctele de vedere decât înainte de convertirea lor; că ei au principiile unei credinţe curate, iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele lor, şi le manifestă printr-o viaţă bine ordonată şi o purtare evlavioasă. Această lucrare bună din colegiu a fost un izvor de mare bucurie pentru noi toţi.
64:4 Am avut întâlniri în cursul dimineţii, pentru ajutoarele de la sanatoriu, timp de trei săptămâni, de la ora patru la cinci şi jumătate. Am vorbit cu această ocazie cu bune rezultate. De multe ori am vorbit, de asemenea, pacienţilor.
64:5 Am avut întâlniri cu lucrătorii de la Review and Herald la ora prânzului. Aici, Domnul este în mod vizibil la lucru. Oameni care au mărturisit adevărul de ani, dar care totuşi se pare că niciodată
64:6 n-au avut căldură sufletească,au fost vizitaţi de Duhul Domnului şi trebuie să le auzi mărturiile, rostite din inimă, despre iubirea preţioasă a lui Dumnezeu. Unii dintre ei spun că niciodată n-au mai fost convertiţi mai înainte.
64:7 Adunările s-au ţinut la tabernacol de două ori pe zi, timp de două săptămâni, şi solia prezentată a pus stăpânire pe inimi. Mărturiile prezentate au avut un bun ecou. Sunt recunoscătoare Domnului pentru această lucrare bună. Am avut, de asemenea, şi unele adunări speciale la tabernacol. Această biserică fiind mare, după ce i-am invitat pe oameni în faţă pentru rugăciune, în Sabat după-amiază, în ultimul Sabat din anul cel vechi, i-am invitat pe aceia care simţeau nevoia să facă mărturisiri să meargă într-una dintre încăperile anexe şi acolo li s-a oferit o ocazie specială pentru a face lucrul acesta. Am vorbit despre capitolul doi din cartea proorocului Maleahi: ‘‘Se cade să înşele un om pe Dumnezeu? Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor; şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare”. Multe mărturisiri s-au făcut în legătură cu această problemă.
64:8 Unii nu s-au comportat în mod cinstit cu vecinii lor. Şi-au mărturisit aceste păcate şi au restituit ceea ce trebuia. În cursul săptămânii următoare, unii dintre aceia care nu se purtaseră în mod drept cu ceea ce aparţinea lui Dumnezeu, şi în consecinţă s-au separat de El, au început să dea înapoi ceea ce reţinuseră. Un frate nu mai dăduse zecimea de doi ani de zile. El i-a dat secretarului Conferinţei nota cu zecimea reţinută, la care s-a adăugat dobânda, ajungând la suma de 571,50 de dolari. I-am mulţumit lui Dumnezeu că fratele a avut curaj să facă lucrul acesta. Un altul a dat nota sa cu 300 de dolari. Un alt om, care apostaziase atât de mult, încât era puţină speranţă ca să-şi mai întoarcă vreodată picioarele pe calea neprihănirii, a dat nota sa de 1.000 de dolari. Am propus atunci ca aceste sume reţinute mult timp din zecime şi daruri să fie alocate misiunii Europei Centrale. Astfel că
64:9 acestea şi sumele donate cu ocazia sărbătorii naşterii Domnului,aproape 6.000 de dolari,au intrat în tezaurul bisericii din această comunitate, pentru a fi trimise misionarilor lucrării lui Dumnezeu.
64:10 Sufletul care trăieşte prin credinţă în Domnul Hristos nu doreşte un dar mai bun şi mai mare decât de a şti şi a face voia lui Dumnezeu. Este voia lui Dumnezeu ca ea, credinţa în Domnul Hristos, să fie făcută desăvârşită prin fapte. El leagă mântuirea şi viaţa veşnică a acelora care cred în aceste fapte şi, prin ele, oferă lumina adevărului care să meargă în toate ţările şi popoarele lumii. Acesta este rodul lucrării Duhului Sfânt.
64:11 Adevărul a pus stăpânire pe inimi. Nu este un impuls de moment, ci o adevărată şi reală întoarcere spre Domnul. Voinţa pervertită a oamenilor este adusă în supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu. A jefui pe Dumnezeu în zecimi şi daruri este o violare a unei porunci clare a lui Iehova, care produce cele mai profunde vătămări acelora care fac lucrul acesta - îi lipseşte de binecuvântarea lui Dumnezeu, care este promisă acelora care procedează cinstit cu El.
64:12 Am descoperit în experienţa noastră faptul că, dacă Satana nu poate ţine sufletele legate în gheaţa indiferenţei, el va încerca să-i împingă în focul fanatismului. Când Duhul Domnului vine peste poporul Său, vrăjmaşul prinde ocazia de a lucra şi el, căutând să modeleze lucrarea lui Dumnezeu prin trăsăturile de caracter deosebite şi nesfinţite ale unora care sunt în legătură cu această lucrare. În acest fel, există totdeauna o lucrare după propriile lor planuri, o lucrare pe care Dumnezeu nu a inspirat-o.
64:13 Dar, de când a început lucrarea aici, în Battle Creek, n-a fost nici un fanatism. Am simţit nevoia de a-l ocoli din toate punctele de vedere, şi aceasta cu cea mai mare grijă; căci vrăjmaşul este foarte bucuros dacă poate duce persoane la extreme. El poate astfel să vatăme mai mult decât dacă n-ar fi fost nici un fel de trezire religioasă. Noi ştim că, până acum, nu s-a făcut nici un efort religios fără ca Satana să nu încerce să facă totul pentru a se introduce; şi în aceste zile de pe urmă, el va face această lucrare ca niciodată până acum. El vede că
64:14 timpul său este scurt şi va lucra cu toată capacitatea înşelăciunii nelegiuite pe care o are, de a amesteca erezia şi păreri incorecte în lucrarea lui Dumnezeu şi de a-i împinge pe oameni în poziţii false. În multe din trezirile noastre religioase, s-au făcut greşeli în legătură cu mărturisirile. În vreme ce mărturisirea este bună pentru suflet, este nevoie să ne mişcăm cu înţelepciune.
64:15 Mi-a fost arătat că multe, foarte multe mărturisiri n-ar fi trebuit să fie rostite vreodată în auzul martorilor; căci rezultatul este acela pe care judecata limitată a fiinţelor trecătoare nu l-a anticipat. Seminţele răului sunt semănate astfel în mintea şi inima acelora care le aud, şi atunci când sunt ispitiţi, aceste seminţe vor răsări şi vor aduce roade şi aceeaşi tristă experienţă se va repeta, pentru că cei ispitiţi cred că aceste păcate nu pot fi chiar aşa de grozave; căci n-au fost oare săvârşite de cei care au făcut mărturisiri? Oare nu fac şi creştinii mai vechi astfel de lucruri? În acest fel, mărturisirea făcută în public, în comunitate, a acestor păcate tainice se va dovedi a fi un miros de moarte spre moarte, în loc de a fi spre viaţă.
64:16 Nu trebuie să aibă loc nici o mişcare nepăsătoare, pe scară mare, în această privinţă, pentru că lucrarea lui Dumnezeu poate să fie dezonorată în ochii celor necredincioşi. Dacă ei aud mărturisirile unui comportament decăzut al acelora care mărturisesc că sunt urmaşi ai Domnului Hristos, este adus astfel un reproş asupra cauzei Sale. Dacă Satana poate, prin orice mijloc, să răspândească impresia că adventiştii de ziua a şaptea sunt în toate lucrurile o pleavă a societăţii, el o va face cu plăcere. Ferească Dumnezeu să aibă ocazia să facă lucrul acesta! Dumnezeu va fi mai bine glorificat dacă vom mărturisi în taină, numai lui Isus, stricăciunea moştenită a inimii, decât dacă am deschide adâncimile ei omului trecător şi greşit care nu poate să judece în mod drept, decât numai dacă inima sa este continuu îmbibată cu Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoaşte inima, chiar orice taină a sufletului; de aceea, nu turna în urechi omeneşti ceea ce numai singur Dumnezeu trebuie să audă.
64:17 Sunt unele mărturisiri care trebuie aduse numai înaintea câtorva oameni şi recunoscute de păcătoşi în cea mai profundă umilinţă. Problema nu trebuie dirijată în aşa fel,
64:18 încât viciul să fie transformat în virtute şi păcătosul să fie mândru de relele făptuite de el. Dacă există lucruri de o natură dezagreabilă, care nu trebuie să vină înaintea bisericii, atunci să fie aduse numai înaintea câtorva persoane alese ca să le asculte şi nu supuneţi lucrarea lui Dumnezeu unei ruşini publice, făcând publică ipocrizia ce există în biserică. Acest lucru va arunca un blam asupra acelora care încearcă să fie asemenea Domnului Hristos în caracter. Aceste lucruri trebuie luate în consideraţie.
64:19 Apoi sunt mărturisiri pe care Domnul ne-a cerut să le facem unii altora. Dacă ai făcut rău aproapelui tău prin cuvânt sau faptă, în primul rând trebuie să te împaci cu el mai înainte ca închinarea ta să fie primită de cer. Mărturiseşte aceluia pe care l-ai vătămat, restituie, dacă este ceva de restituit, aducând astfel roade vrednice de pocăinţă. Dacă cineva are sentimente de amărăciune, de mândrie sau răutate împotriva acestui frate, să meargă la el în mod individual, să-i mărturisească păcatul şi să caute iertare.
64:20 Din felul Domnului Hristos de a proceda cu cei greşiţi, putem învăţa lecţii care să ne fie de folos şi care se aplică în mod egal şi acestei lucrări de mărturisire. El ne cere să mergem la cel care a căzut în ispită şi să lucrăm cu el. Dacă nu este posibil să-l ajutăm din cauza întunericului din mintea sa şi a despărţirii de Dumnezeu, trebuie să încercăm din nou, luând cu noi alţi doi sau trei fraţi. Dacă ceea ce este rău nu s-a îndreptat, atunci şi numai atunci trebuie să-l spunem bisericii. Este mult mai bine dacă relele pot fi îndreptate şi vătămările făcute vindecate, fără a mai aduce problema înaintea întregii biserici. Comunitatea nu trebuie să fie locul în care să se facă orice fel de plângeri sau mărturisiri.
64:21 Pe de altă parte, recunosc primejdia ispitei de a ascunde păcatul sau de a face compromis cu el şi astfel să acţionezi în mod ipocrit. Însă fii sigur că mărturisirea acoperă pe deplin influenţa răului comis, pentru ca nici o datorie faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele tău sau faţă de biserică să nu rămână nefăcută, şi apoi poţi să te prinzi cu încredere de Hristos, aşteptând binecuvântările Lui. Dar întrebarea cum şi cui trebuie mărturisite păcatele este o problemă care cere un studiu atent şi cu rugăciune. Noi trebuie
64:22 să abordăm această problemă din toate punctele de vedere, cântărind-o înaintea lui Dumnezeu şi căutând iluminare divină. Noi trebuie să analizăm, să vedem dacă mărturisirea publică a păcatelor de care ne facem vinovaţi va face bine sau va face rău. Va aduce lucrul acesta laude lui Dumnezeu, care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată? Va ajuta lucrul acesta la purificarea minţii poporului Său sau relatarea publică a înşelăciunilor practicate prin negarea adevărului va avea o influenţă care va contamina şi alte minţi şi va nimici încrederea în noi?
64:23 Oamenii nu au de la Dumnezeu înţelepciune şi o continuă iluminare din Izvorul a toată puterea numai ca să se asigure de faptul că pot să se călăuzească după impresii şi impulsuri. Din experienţa mea am văzut acest lucru, dar spre distrugerea nu doar a acelora care acţionau pe baza acestui principiu, ci şi a multor altora care veneau sub influenţa lor. Rezultatul acestei lucrări sub imperiul impulsurilor era extravaganţa cea mai sălbatică. A urmat o decădere a credinţei, iar necredinţa şi scepticismul au devenit puternice, până la extrem, în frământările religioase. Lucrarea ce nu este realizată în şi cu Dumnezeu se sfârşeşte imediat ce momentele emoţionale au trecut.
64:24 În ceea ce face Dumnezeu este putere şi permanenţă, fie că lucrează prin instrumente omeneşti sau în alt mod. Progresul şi desăvârşirea lucrării harului în inimă nu depind de emoţie sau o demonstrare extravagantă. Inimile care sunt sub influenţa Duhului lui Dumnezeu vor fi într-o dulce armonie cu voinţa Sa. Mi-a fost arătat că, atunci când Dumnezeu lucrează prin Duhul Său cel Sfânt, nu va fi nimic în lucrările Lui care să degradeze poporul lui Dumnezeu în faţa lumii, ci din contră, îl va înălţa. Religia Domnului Hristos nu-i face pe cei care o mărturisesc mai neciopliţi şi aspri. Supuşii harului nu sunt de nevătămat, ci sunt totdeauna dispuşi să înveţe de la Isus şi să se sfătuiască unul cu altul.
64:25 Ce învăţăm de la Marele Învăţător al adevărului va fi durabil; nu va mirosi a mulţumire de sine, ci va duce la umilinţă şi blândeţe; iar lucrarea pe care o facem va fi sănătoasă,
64:26 curată şi înnobilatoare, pentru că este făcută în şi cu Dumnezeu. Aceia care lucrează astfel vor semăna în căminul lor viaţă, iar în asocierea lor cu oamenii, vor arăta că au gândul lui Hristos. Har şi adevăr vor domni în inimile lor, inspirându-le şi curăţindu-le motivele şi controlându-le acţiunile exterioare.
64:27 Sper că nimeni nu va crede că ei vor câştiga favoarea lui Dumnezeu prin mărturisirea păcatelor sau că există o virtute specială în a te mărturisi unei fiinţe omeneşti. Trebuie să existe în experienţa aceea credinţă, care lucrează prin faptele iubirii şi purifică sufletul. Iubirea lui Hristos va supune înclinaţiile firii. Adevărul nu numai că poartă în el dovada originii sale divine, dar dovedeşte că, prin harul Duhului lui Dumnezeu, este eficient în curăţirea sufletului. Domnul doreşte să venim la El zilnic,cu toate necazurile noastre şi cu mărturisirea păcatelor noastre, şi El ne poate da odihnă în purtarea jugului Său şi a poverii Sale. Duhul Său cel Sfânt, cu influenţa Lui plină de har, va umple sufletul şi fiecare gând va fi adus în supunere şi ascultare de Hristos.
64:28 Acum mi-e teamă că, dintr-o greşeală din partea ta, binecuvântarea lui Dumnezeu care a venit asupra voastră în __ se va transforma într-un blestem; că veţi îmbrăţişa unele idei false şi veţi ajunge astfel, în câteva luni, într-o stare mai rea decât înainte de această lucrare de reînviorare. Dacă nu vă păziţi sufletele, veţi apărea în cea mai rea lumină posibilă în faţa celor necredincioşi. Dumnezeu nu va fi glorificat cu acest mod de slujire. Fiţi atenţi, nu duceţi lucrurile la extrem şi nu aduceţi reproşul asupra cauzei lui Dumnezeu. Eşecurile pe care le suferă mulţi se datorează faptului că,după ce au fost binecuvântaţi de Dumnezeu, ei n-au căutat ca, în umilinţa lui Hristos, să fie o binecuvântare pentru alţii. Pentru că acum cuvintele vieţii veşnice au fost semănate în inimile voastre, vă implor să umblaţi smeriţi cu Dumnezeu, să faceţi faptele Domnului Hristos şi să aduceţi mult mai multă roadă spre neprihănire. Sper şi mă rog să acţionaţi asemenea fiilor şi fiicelor Celui Prea Înalt şi să nu deveniţi extremişti sau să faceţi ceva care să întineze Duhul lui Dumnezeu.
64:29 Nu priviţi la oameni şi nici nu vă puneţi nădejdea în ei, considerând că sunt infailibili, ci priviţi mereu numai la Isus. Nu spuneţi nimic care va arunca un reproş asupra credinţei voastre. Mărturisiţi-vă păcatele ascunse numai lui Dumnezeu. Lăsaţi ca inimile voastre rătăcitoare să se întoarcă la El, care ştie exact şi în mod desăvârşit cum să trateze cazul vostru. Dacă v-aţi purtat cum nu se cuvine cu semenul vostru, recunoaşteţi-vă păcatul şi faceţi roade vrednice de lucrul acesta, restituind ceea ce trebuie. Apoi cereţi binecuvântarea. Veniţi la Dumnezeu aşa cum sunteţi şi lăsaţi ca El să vă vindece rănile. Aduceţi cazul vostru înaintea tronului harului; lăsaţi ca lucrarea aceasta să fie o lucrare completă, deplină. Fiţi sinceri în relaţiile voastre cu Dumnezeu şi cu voi înşivă. Dacă veniţi la El cu o inimă smerită, El vă va da biruinţă. Apoi puteţi să daţi o mărturie plăcută a libertăţii, aducând laude Lui, Aceluia care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. El nu va înţelege sau judeca greşit. Semenii voştri nu vă pot absolvi de păcat sau curăţi de nelegiuire. Isus este singurul care vă poate da pacea. El vă iubeşte şi S-a dat pe Sine pentru voi. Inima Sa mare, plină de iubire, are ‘‘milă de slăbiciunile noastre”. Ce păcate sunt oare prea mari ca El să nu le poată ierta? Ce suflet este aşa de întunecat şi apăsat de păcat, ca El să nu-l poată mântui? El este binevoitor, nu caută merite la noi, ci, datorită bunătăţii Lui nemărginite, ne vindecă în rătăcirile noastre şi ne iubeşte necondiţionat, şi aceasta în vreme ce noi eram încă păcătoşi. El este ‘‘încet la mânie şi plin de bunătate”. Are o ‘‘îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” .
64:30 Nu căutaţi să obţineţi o biruinţă la o cotă înaltă de excitare, ci mergeţi să lucraţi pentru alţii şi învăţaţi-i cu multă răbdare. Acum veţi fi înclinaţi să credeţi că fiecare are o mulţime de rele de mărturisit şi veţi fi în primejdia de a face din aceasta un punct de atac. Voi doriţi să-l aduceţi pe fiecare pe acelaşi teren pe care voi vă aflaţi şi veţi simţi că nu se poate face nimic până când n-au trecut toţi prin aceeaşi lucrare, de mărturisire. Nu veţi fi dispuşi să-i ajutaţi din nou pe alţii, având Duhul lui Dumnezeu asupra voastră şi
64:31 inimile înmuiate şi supuse unei lucrări serioase de curăţire. Veţi fi în marea primejdie de a aduce vătămare lucrării lui Dumnezeu, exercitând propriul vostru spirit. Dacă lucraţi pentru suflete cu umilinţă, cu o dependenţă plină de încredere în Dumnezeu, dacă radiaţiile Spiritului Său se reflectă de la tine într-un caracter asemenea Domnului Hristos, dacă simpatia, bunătatea, răbdarea şi iubirea sunt principii stabile în viaţa voastră, atunci veţi fi o binecuvântare pentru toţi din jurul vostru. Voi nu veţi critica pe alţii şi nici nu veţi manifesta un spirit aspru, necruţător, faţă de ei; nu veţi avea simţământul că ideile lor trebuie făcute ca să răspundă standardului vostru; dar iubirea lui Isus şi roadele veşnice ale neprihănirii se vor manifesta în voi.
64:32 ‘‘Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor… Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii”.
64:33 Vrăjmaşul va căuta să se introducă chiar şi în mijlocul exerciţiilor voastre religioase. Fiecare cale de acces trebuie să fie păzită cu credincioşie; dacă nu, egoismul şi mândria vor ajunge să fie ţesute în lucrarea voastră. Dacă eul a fost cu adevărat crucificat, cu toate pasiunile şi plăcerile lui, rodul acestei realităţi se va vedea în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu. Vă somez, în temere de Dumnezeu, nu lăsaţi ca lucrarea voastră să degenereze. Fiţi creştini consecvenţi, echilibraţi. Când inima şi-a dat afecţiunile ei lui Hristos, atunci lucrurile vechi s-au dus, toate lucrurile au devenit noi.
64:34 Religia noastră trebuie să fie inteligentă. Înţelepciunea de sus trebuie să ne întărească, să ne fixeze, să ne înrădăcineze. Noi trebuie să mergem înainte şi Dumnezeu încă ne va mai descoperi slava Sa, aşa cum nu face faţă de lume.
64:35 Battle Creek , Michigan, 6 ianuarie 1889.