64:29 Nu priviţi la oameni şi nici nu vă puneţi nădejdea în ei, considerând că sunt infailibili, ci priviţi mereu numai la Isus. Nu spuneţi nimic care va arunca un reproş asupra credinţei voastre. Mărturisiţi-vă păcatele ascunse numai lui Dumnezeu. Lăsaţi ca inimile voastre rătăcitoare să se întoarcă la El, care ştie exact şi în mod desăvârşit cum să trateze cazul vostru. Dacă v-aţi purtat cum nu se cuvine cu semenul vostru, recunoaşteţi-vă păcatul şi faceţi roade vrednice de lucrul acesta, restituind ceea ce trebuie. Apoi cereţi binecuvântarea. Veniţi la Dumnezeu aşa cum sunteţi şi lăsaţi ca El să vă vindece rănile. Aduceţi cazul vostru înaintea tronului harului; lăsaţi ca lucrarea aceasta să fie o lucrare completă, deplină. Fiţi sinceri în relaţiile voastre cu Dumnezeu şi cu voi înşivă. Dacă veniţi la El cu o inimă smerită, El vă va da biruinţă. Apoi puteţi să daţi o mărturie plăcută a libertăţii, aducând laude Lui, Aceluia care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. El nu va înţelege sau judeca greşit. Semenii voştri nu vă pot absolvi de păcat sau curăţi de nelegiuire. Isus este singurul care vă poate da pacea. El vă iubeşte şi S-a dat pe Sine pentru voi. Inima Sa mare, plină de iubire, are ‘‘milă de slăbiciunile noastre”. Ce păcate sunt oare prea mari ca El să nu le poată ierta? Ce suflet este aşa de întunecat şi apăsat de păcat, ca El să nu-l poată mântui? El este binevoitor, nu caută merite la noi, ci, datorită bunătăţii Lui nemărginite, ne vindecă în rătăcirile noastre şi ne iubeşte necondiţionat, şi aceasta în vreme ce noi eram încă păcătoşi. El este ‘‘încet la mânie şi plin de bunătate”. Are o ‘‘îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” .