63:12 Nu este o degradare pentru om să se plece înaintea Creatorului său, să-şi mărturisească păcatele şi să ceară iertare prin meritele Mântuitorului crucificat şi înviat. Este nobil să-ţi recunoşti greşeala înaintea lui Isus, pe care L-ai rănit prin nelegiuire şi răzvrătire. Aceasta te înalţă înaintea oamenilor şi înaintea îngerilor; căci ‘‘oricine se va smeri, va fi înălţat”. Dar acela care se pleacă înaintea omului căzut şi îşi deschide cu frică gândurile şi închipuirile inimii sale se dezonorează singur prin înjosirea bărbăţiei sale şi degradarea oricărui instinct nobil al sufletului său. În mărturisirea păcatelor vieţii unui om corupt, băutor de vin şi imoral, standardul caracterului său este înjosit şi el este, în consecinţă, mărginit. Dumnezeu este degradat în gândirea sa, făcându-L asemenea omului păcătos, căci preotul stă ca un reprezentant al lui Dumnezeu. Această degradantă mărturisire a unui om, făcută unui alt om căzut,