62:6 ‘‘Eu cuce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpina cu arderi de tot, cu viţei de un an? Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci şi zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu? Ţi s-a arătat omule ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău.” Când Satana vine să te ispitească să abandonezi orice speranţă, îndreaptă-l la aceste cuvinte, roagă-te împreună cu David: ‘‘Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele, ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! Domnul este bun şi drept; de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa”.