62:12 Noi ar trebui să fim atenţi ca nu cumva să dăm loc la îndoială şi necredinţă şi, în atitudinea noastră de disperare, să ne plângem de Dumnezeu şi astfel să-L reprezentăm greşit în faţa lumii. Aceasta înseamnă să ne aşezăm de partea lui Satana în această problemă. ‘‘Sărace suflete”, spune el, ‘‘mi-e milă de voi, plângând sub apăsarea păcatului; dar Dumnezeu n-are nici un pic de milă. Tânjeşti după câteva raze de speranţă, dar Dumnezeu te lasă să pieri şi găseşte chiar plăcere în mizeria ta.” Este o înşelăciune teribilă. Nu-ţi pleca urechea să-l asculţi pe ispititor, ci spune: Isus a murit ca eu să pot trăi. El mă iubeşte şi nu doreşte să pier. Eu am un Tată ceresc plin de milă; şi, deşi am abuzat de iubirea Lui, deşi binecuvântările pe care El, în mod binevoitor, mi le-a dat au fost irosite, mă voi ridica şi voi merge la El şi-I voi spune: ‘‘Am păcătuit… şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre argaţii Tăi.” Parabola spune cum va fi primit fiul risipitor. ‘‘Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult”. Astfel, Biblia reprezintă dispoziţia lui Dumnezeu de a primi pe păcătosul pocăit, pe păcătosul care se întoarce.