61:6 Se dovedească o valoare durabilă pentru tine, dacă ai fi rămas umil înaintea lui Dumnezeu ca la data aceea. Atunci ţi-ai umilit inima şi în genunchi mi-ai cerut să te iert pentru lucrurile pe care le-ai spus despre mine şi lucrarea mea. Tu ai spus: ‘‘N-ai idee cât de rău am vorbit despre tine!” Te asigur că te iert, tot aşa cum sper că Domnul Isus mă va ierta pe mine de păcatele şi greşelile mele. Ai declarat acolo, în prezenţa multora, că ai spus multe lucruri care m-au rănit; tot ceea ce pot să spun şi să te asigur este că te-am iertat fără rezerve, căci ele n-au fost rostite împotriva mea. Nici unul dintre lucrurile acelea n-au fost împotriva mea; eu n-am fost altceva decât un slujitor ce poartă solia pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Nu sunt eu aceea împotriva căreia te-ai ridicat, ci era solia pe care Dumnezeu ţi-a trimis-o prin instrumentul acesta umil. Pe Domnul Hristos L-ai rănit,şi nu pe mine. ‘‘Nu doresc să-mi mărturiseşti mie”, am zis eu. ‘‘Pune toate lucrurile în rânduială între tine şi Dumnezeu, şi atunci toate vor fi în bună rânduială între tine şi mine.” Unele expresii care ţi-au fost scrise le-ai luat într-o lumină cu mult mai puternică. Şi după ce le-ai citit din nou cu atenţie, ai spus că ele nu-ţi mai par ca înainte şi totul s-a rezolvat. După această întâlnire, ai declarat că ai sentimentul că niciodată mai înainte n-ai ştiut care a fost schimbarea, dar că ai fost născut din nou, convertit, realmente, pentru prima dată. Puteai spune că-i iubeşti pe fraţii tăi, că inima ta era uşurată şi fericită; ai văzut sfinţenia lucrării aşa cum n-ai văzut-o niciodată mai înainte şi scrisorile tale exprimau schimbarea profundă lucrată în tine de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.