60:3 omului faţă de Dumnezeu; şi nici pe ultimele, care definesc datoria omului faţă de aproapele. Inimile lor sunt pline de egoism şi sunt totdeauna gata să găsească greşeli la alţii, care sunt mai buni decât ei. Ei pun mâinile pe o lucrare pe care Dumnezeu nu le-a dat-o, dar lasă nefăcută lucrarea pe care El le-a lăsat-o s-o facă; să ia seama la ei înşişi, ca nu cumva să răsară vreo rădăcină de amărăciune, care să aducă necazuri bisericii, tulburând-o şi mânjind-o. Ei îşi îndreaptă ochii în jur, spre a veghea ca nu cumva caracterele altora să nu fie bune, pe când ochii lor ar trebui să privească înăuntrul lor, pentru a cerceta în amănunţime şi în mod critic propriile lor acţiuni. Dacă îşi golesc inima de eu, de invidie, de bănuieli rele şi răutate, nu se vor aşeza pe scaunul judecătorului, pronunţând sentinţe asupra altora, care înaintea lui Dumnezeu sunt mai buni decât ei.