57:2 Stimate frate şi scumpă soră N.: Deşi nu mi-aţi confirmat că aţi primit ultima mea scrisoare, mă simt îndemnată să vă scriu iarăşi. V-am arătat primejdia în care vă găsiţi şi nu pot să mă abţin să nu imprim în mintea voastră nevoia de a umbla în umilinţă cu Dumnezeu. Veţi fi în siguranţă atâta timp cât veţi avea o părere umilă despre voi. Dar ştiu că sufletele voastre sunt în primejdie. Voi căutaţi o cale mai largă pe care să mergeţi decât calea umilă a sfinţeniei, drumul împărătesc ce duce la cetatea lui Dumnezeu. Aveţi prea mult din voi şi prea puţin din smerenia şi blândeţea Domnului Hristos. Elementele discordante din natura voastră sunt larg dezvoltate. Pasiuni nestăpânite vă controlează viaţa. Mândria şi vanitatea caută supremaţie. Ştiu că vrăjmaşul vă ispiteşte în mod serios. Unica voastră siguranţă constă într-o totală conformare faţă de voinţa lui Dumnezeu. Supunerea este necesară; o consacrare totală faţă de Domnul Hristos este singura voastră speranţă de mântuire. Dacă umblaţi în umilinţa inimii şi a minţii înaintea Domnului, atunci El poate conlucra cu eforturile voastre şi tăria Lui va fi făcută desăvârşită în slăbiciunea voastră. Hristos este Mântuitorul vostru. El a spus spre binele vostru şi al meu: ‘‘Fără Mine nu puteţi face nimic.” O, veţi ajunge să aveţi mai mult din Domnul Isus şi mai puţin din voi?