52:54 Istoria lui Daniel este remarcabilă. El şi-a trăit principiile şi credinţa împotriva unei mari opoziţii. El a fost condamnat la moarte pentru că n-a vrut să se abată nici măcar cu o iotă de la credincioşia sa faţă de Dumnezeu, şi aceasta chiar în faţa decretului imperial. Astăzi, s-ar putea numi superneprihănire dacă ai îngenunchea să te rogi de trei ori pe zi, aşa cum făcea el, ştiind că ochii iscoditori îl urmăreau şi că vrăjmaşii săi erau gata să-l acuze de neloialitate faţă de împărat; dar Daniel nu a îngăduit nici unei puteri pământeşti să se aşeze între el şi Dumnezeul său, aceasta chiar şi cu perspectiva morţii în groapa cu lei. Deşi Dumnezeu n-a intervenit ca Daniel să nu fie aruncat în groapa cu lei, un înger a coborât împreună cu el şi a închis gura leilor, care nu i-au mai făcut nici un rău, şi dimineaţa, când l-a strigat regele, el a răspuns: ‘‘Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor ca să nu mă sfâşie; pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău.” El a fost un nobil şi neclintit slujitor al lui Dumnezeu.