48:4 de a înfrânge pe acuzatorul poporului Său este dată în profeţia lui Zaharia. În viziune sfântă, profetul priveşte pe Iosua, marele preot, ‘‘îmbrăcat în haine murdare”, stând înaintea îngerului Domnului, implorând mila lui Dumnezeu în favoarea poporului Său care se află într-o profundă suferinţă. Satana stătea la dreapta sa, să i se împotrivească. Deoarece Israel fusese poporul ales să păstreze pe pământ cunoaşterea lui Dumnezeu, ei au fost, chiar de la începutul existenţei lor ca naţiune, ţinta specială a vrăjmăşiei lui Satana, şi el a hotărât să determine nimicirea lor. El nu putea să le facă nici un rău atâta timp cât ascultau de Dumnezeu; de aceea, şi-a folosit toată puterea şi viclenia pentru a-i face să păcătuiască. Ademeniţi de ispitele sale, ei au călcat în picioare Legea lui Dumnezeu şi astfel au fost separaţi, rupţi de Izvorul tăriei lor şi au fost astfel lăsaţi să devină pradă vrăjmaşilor lor păgâni. Au fost duşi în captivitate în Babilon şi au rămas acolo mulţi ani. Cu toate acestea, Domnul nu i-a uitat. Profeţii Săi au fost trimişi la ei cu mustrări şi avertizări. Poporul a fost trezit să-şi vadă vinovăţia, s-a umilit înaintea lui Dumnezeu şi s-a întors la El cu o adevărată pocăinţă. Apoi Domnul le-a trimis solii de încurajare, declarând că El îi va elibera din captivitate şi îi va readuce în graţia Sa. Tocmai acest lucru era hotărât Satana să-l evite. O rămăşiţă a lui Israel se întorsese deja în ţara lor şi Satana căuta să mişte naţiunile păgâne, care erau instrumente ale lui, pentru a-i distruge cu desăvârşire.