46:1 Criza ce vine
46:2 ‘‘Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” În viitorul apropiat, vom vedea împlinirea acestor cuvinte, având în vedere că bisericile protestante se unesc cu lumea şi cu puterea papală împotriva păzitorilor poruncilor. Acelaşi spirit care i-a motivat pe adepţii papalităţii din veacurile trecute îi va face şi pe protestanţi să urmeze un drum asemănător faţă de aceia care îşi vor păstra credincioşia lor faţă de Dumnezeu.
46:3 Biserica şi statul fac acum pregătiri pentru conflictul viitor. Protestanţii lucrează acum pe ascuns pentru a aduce duminica în faţă, aşa cum au făcut romaniştii. Pretutindeni, papalitatea îşi strânge structurile ei mari şi impunătoare
46:4 în adâncimi tainice, de unde vechile lor persecuţii vor fi repetate. Şi se pregăteşte drumul pentru manifestare pe scară mare, a acelor minuni mincinoase, prin care, dacă va fi posibil, Satana va înşela chiar şi pe cei aleşi.
46:5 Decretul care va trebui să fie dat împotriva poporului lui Dumnezeu va fi la fel ca acela dat de Ahaşveroş împotriva iudeilor, pe timpul Esterei. Edictul persan a fost dat din cauza răutăţii lui Haman împotriva lui Mardoheu. Nu pentru că Mardoheu i-ar fi făcut vreun rău, ci pentru că a refuzat să i se închine, să-i aducă respectul care I se cuvine numai lui Dumnezeu. Hotărârea împăratului împotriva iudeilor a fost obţinută printr-un pretext fals, prin greşita prezentare a acestui popor deosebit. Satana a pus la cale acest plan pentru a şterge de pe faţa pământului pe aceia care păstrau cunoştinţa adevăratului Dumnezeu. Dar complotul lui a fost înfrânt de către o contraputere care domneşte printre fiii oamenilor. Îngeri care excelează în putere au fost însărcinaţi să apere pe poporul lui Dumnezeu şi comploturile adversarilor lor s-au întors asupra capului lor. Lumea protestantă de astăzi vede în mica grupă a păzitorilor Sabatului un Mardoheu la poartă. Caracterul şi comportarea sa, care exprimă respect faţă de Legea lui Dumnezeu, sunt o continuă mustrare pentru cei care au dat la o parte temerea de Dumnezeu şi calcă în picioare Sabatul Său; acest intrus nepoftit trebuie - prin unele mijloace - să fie înlăturat din cale.
46:6 Aceeaşi minte diabolică ce a complotat împotriva celor credincioşi din veacurile trecute caută încă să extermine de pe pământ pe cei care se tem de Dumnezeu şi ascultă de Legea Sa. Satana va stârni indignare împotriva umilei minorităţi care în mod conştient refuză să accepte obiceiurile populare şi tradiţiile. Oameni în poziţii înalte şi cu reputaţie se vor uni cu cei nelegiuiţi şi stricaţi, pentru a se sfătui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogăţia, geniul, educaţia se vor strânge pentru a-i acoperi cu dispreţ. Conducători, persecutori, slujitori ai altarelor şi membri ai bisericii vor conspira împotriva lor. Prin cuvânt şi prin scris, prin fanfaronadă, ameninţări şi batjocură, ei vor căuta să le nimicească credinţa. Printr-o falsă reprezentare şi apeluri mânioase, ei vor stârni mânia poporului. Neavând un ‘‘aşa zice Scriptura”, pentru a aduce ca argument împotriva apărătorilor Sabatului biblic,
46:7 ei vor recurge la acţiuni opresive pentru a suplini această lipsă. Pentru a-şi asigura popularitate şi sprijin, legislatorii se vor supune cerinţei pentru o lege duminicală. Aceia care se tem de Dumnezeu nu pot să accepte o instituţie care violează o poruncă a Decalogului. Pe acest câmp de luptă se va da ultima mare bătălie dintre adevăr şi minciună. Şi noi nu suntem lăsaţi în îndoială cu privire la această problemă. Acum, ca şi în zilele lui Mardoheu, Domnul va apăra adevărul şi poporul Său.
46:8 Prin decretul ce impune instituţia papalităţii care violează Legea lui Dumnezeu, naţiunea noastră se va rupe cu totul de neprihănire. Când protestantismul va întinde mâna peste abis, pentru a prinde mâna puterii romane, când ea va întinde mâna peste abis pentru a da mâna cu spiritismul, când, sub influenţa acestor întreite uniri, ţara noastră va respinge orice principiu al Constituţiei, ca o conducere protestantă şi republicană, şi va face legi pentru propagarea falsurilor şi înşelăciunilor papale, putem cunoaşte că a venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui Satana şi că sfârşitul este aproape.
46:9 După cum apropierea armatelor romane a fost un semn pentru ucenici cu privire la iminenta distrugere a Ierusalimului, tot astfel se poate ca această apostazie să fie un semn al faptului că limita îndelungii răbdări a lui Dumnezeu a ajuns la capăt, că măsura nelegiuirii naţiunii noastre s-a umplut şi că îngerul milei este gata să-şi ia zborul, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Poporul lui Dumnezeu va fi atunci aruncat în acele scene chinuitoare şi nefericite, pe care profeţii le-au descris ca fiind timpul strâmtorării lui Iacov. Strigătul celor credincioşi şi persecutaţi se înalţă spre ceruri. Şi după cum sângele lui Abel strigă din pământ, sunt de asemenea voci care strigă la Dumnezeu din mormintele martirilor, din cimitirele mărilor, din peşterile munţilor, de sub arcadele pieţelor: ‘‘Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
46:10 Domnul Îşi face lucrarea Sa. Tot cerul este în mişcare. Judecata întregului pământ se va face în curând pentru a răzbuna autoritatea Sa insultată. Semnul eliberării va fi pus asupra oamenilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu,
46:11 onorează legea şi care refuză semnul fiarei sau al chipului ei.
46:12 Dumnezeu a descoperit ceea ce va avea loc în ultimele zile, pentru ca poporul Său să poată fi pregătit să reziste împotriva furtunii opoziţiei şi a mâniei. Cei care au fost avertizaţi cu privire la evenimentele din faţa lor nu trebuie să aştepte venirea furtunii cu calm, mângâindu-se singuri cu faptul că Domnul îi va ocroti pe cei credincioşi ai Săi în ziua necazului. Noi trebuie să fim ca nişte oameni care aşteaptă pe Domnul lor, nu într-o aşteptare leneşă, ci într-o lucrare plină de zel şi cu o credinţă neşovăielnică. Nu este acum timpul să îngăduim ca minţile noastre să fie absorbite de lucruri de mică importanţă. În timp ce oamenii dorm, Satana este activ, aranjând în aşa fel lucrurile, încât poporul lui Dumnezeu să nu se bucure de milă şi dreptate. Mişcarea duminicală îşi face acum drum prin întuneric. Conducătorii ascund adevărata problemă şi mulţi dintre cei care sunt uniţi în această mişcare nu văd încotro tinde curentul din subteran. Declaraţiile lui sunt blânde şi în aparenţă creştine, dar când va vorbi, va da pe faţă spiritul balaurului. Avem datoria să facem tot ce ne stă în putere pentru a evita primejdia ce ameninţă. Trebuie să ne străduim să dezarmăm prejudecăţile, aşezându-ne într-o lumină cuvenită înaintea oamenilor. Trebuie să discutăm cu ei adevărata problemă, în felul acesta ridicând cel mai eficient protest împotriva măsurilor de restrângere a libertăţii de conştiinţă. Noi trebuie să cercetăm Scripturile şi să fim în stare să dăm socoteală de credinţa noastră. Profetul spune: ‘‘Cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege”.
46:13 Cei care au acces la Dumnezeu prin Domnul Hristos au o lucrare importantă înaintea lor. Acum este timpul să punem mâna, să ne prindem de braţul tăriei noastre. Rugăciunea lui David trebuie să fie rugăciunea pastorilor şi a membrilor laici: ‘‘Este vremea ca Domnul să lucreze; căci ei calcă Legea Ta”. Slujitorii Domnului să plângă între tindă şi altar şi să spună: ‘‘Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta”. Dumnezeu a lucrat totdeauna pentru poporul Său în situaţia lor cea mai critică, atunci când se părea că nu mai este nici o speranţă ca ruina să fie evitată. Planurile oamenilor răi, vrăjmaşii bisericii, sunt supuse puterii Sale şi providenţei Sale cârmuitoare!
46:14 El poate mişca inimile oamenilor de stat; mânia celor turbulenţi şi nemulţumiţi, celor că urăsc pe Dumnezeu, adevărul şi poporul Său poate să fie potolită, aşa cum se potolesc apele dacă El le porunceşte să se liniştească. Rugăciunea mişcă braţul Celui Atotputernic. El, care face stelele să meargă în ordine pe bolta cerului, al cărui glas controlează valurile adâncimilor de ape, acelaşi Creator infinit va lucra în favoarea poporului Său, dacă Îl cheamă în credinţă. El va ţine în frâu forţele întunericului până când avertizarea este dată lumii şi toţi cei ce o vor asculta vor fi pregătiţi pentru luptă.
46:15 ‘‘Omul Te laudă chiar şi în mânia lui”, spune psalmistul; ‘‘când Te îmbraci cu toată urgia Ta.” Mijloacele lui Dumnezeu de a proba adevărul vor fi în funcţiune şi vor constitui un subiect de cercetare şi discuţie, chiar dacă lucrul acesta se face prin dispreţul aruncat asupra lui. Mintea, gândurile oamenilor trebuie să fie trezite. Fiecare controversă, fiecare reproş, fiecare calomnie, toate vor fi mijloacele lui Dumnezeu de a provoca cercetarea şi trezirea minţii, care altfel ar rămâne dormitând.
46:16 Aşa a fost în istoria trecută a poporului lui Dumnezeu. Refuzând să se închine chipului cel mare de aur pe care l-a înălţat Nebucadneţar, cei trei evrei au fost aruncaţi într-un cuptor aprins. Dar Dumnezeu i-a ocrotit pe slujitorii Săi în mijlocul flăcărilor şi, astfel, încercarea de a impune idolatria a avut ca rezultat aducerea cunoaşterii adevăratului Dumnezeu înaintea adunării prinţilor şi mai marilor din vasta împărăţie a Babilonului.
46:17 Tot astfel a fost şi atunci când s-a dat decretul care interzicea rugăciunea către vreun alt dumnezeu, afară de împărat. În timp ce Daniel, după obiceiul lui, îşi înălţa rugăciunile de trei ori pe zi către Dumnezeul cerului, atenţia prinţilor şi a conducătorilor a fost atrasă asupra acestui caz. El a avut ocazia să vorbească despre el, să arate care este adevăratul Dumnezeu şi să prezinte motivul pentru care numai El trebuie să primească închinare şi datoria de a-I aduce laude şi închinare. Iar eliberarea lui Daniel din groapa leilor a fost o altă dovadă că Fiinţa căruia el se închina era viul şi adevăratul Dumnezeu.
46:18 Tot astfel, întemniţarea lui Petru adus Evanghelia înaintea
46:19 împăraţilor, prinţilor şi conducătorilor, care altfel n-ar fi avut această lumină. Eforturile făcute pentru a împiedica progresul adevărului vor servi la extinderea lui. Adevărul desăvârşit este mai clar văzut din orice punct din care poate fi văzut. Erorile, abaterile cer să-şi ascundă identitatea, să fie mascate. Ele se îmbracă chiar în hainele îngerilor şi fiecare manifestare a caracterului adevărat scade şansele lor de succes.
46:20 Poporul pe care Dumnezeu l-a făcut depozitarul legii Sale nu trebuie să îngăduie ca lumina lor să fie ascunsă. Adevărul trebuie să fie vestit în locurile întunecoase ale pământului. Obstacolele trebuie să fie înfruntate şi depăşite. O mare lucrare trebuie făcută,şi această lucrare a fost încredinţată acelora care cunosc adevărul. Ei ar trebui acum să-L implore pe Dumnezeu să-i ajute. Spiritul iubirii Domnului Hristos trebuie să fie răspândit în inimile lor. Spiritul Domnului Hristos trebuie să fie revărsat asupra lor şi ei trebuie să fie gata să stea în ziua judecăţii. În timp ce se consacră lui Dumnezeu, o putere convingătoare va însoţi eforturile lor de a prezenta altora adevărul şi lumina lor va găsi acces în multe inimi. Noi nu trebuie să mai dormim pe terenul vrăjit al lui Satana, ci să chemăm la acţiune toate resursele noastre şi să ne folosim de orice avantaje pe care Providenţa ni le-a furnizat. Ultima avertizare trebuie să fie proclamată ‘‘înaintea multor oameni, naţiuni, limbi şi popoare”; şi făgăduinţa este făcută: ‘‘Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”.