46:9 După cum apropierea armatelor romane a fost un semn pentru ucenici cu privire la iminenta distrugere a Ierusalimului, tot astfel se poate ca această apostazie să fie un semn al faptului că limita îndelungii răbdări a lui Dumnezeu a ajuns la capăt, că măsura nelegiuirii naţiunii noastre s-a umplut şi că îngerul milei este gata să-şi ia zborul, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Poporul lui Dumnezeu va fi atunci aruncat în acele scene chinuitoare şi nefericite, pe care profeţii le-au descris ca fiind timpul strâmtorării lui Iacov. Strigătul celor credincioşi şi persecutaţi se înalţă spre ceruri. Şi după cum sângele lui Abel strigă din pământ, sunt de asemenea voci care strigă la Dumnezeu din mormintele martirilor, din cimitirele mărilor, din peşterile munţilor, de sub arcadele pieţelor: ‘‘Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”