45:2 ‘‘Frica de Domnul este începutul ştiinţei.” Profesioniştii, oricare ar fi chemarea lor, au nevoie de înţelepciune divină. Dar medicul are în mod special nevoie de această înţelepciune în lucrarea pe care o are de făcut, cu tot felul de oameni şi boli. El ocupă o poziţie chiar mai plină de responsabilitate decât aceea a unui slujitor al Evangheliei. El este chemat să fie un conlucrător cu Hristos şi are nevoie de principii religioase puternice şi o legătură strânsă cu Dumnezeul înţelepciunii. Dacă cere sfat de la Dumnezeu, va avea pe Marele Vindecător lucrând alături de eforturile lui şi se va mişca cu cea mai mare precauţie, ca nu cumva, printr-un tratament greşit, să aducă vătămare uneia dintre creaturile lui Dumnezeu. El va trebui să fie ferm ca o stâncă la principii şi cu toate acestea bun şi amabil cu toţi. El va trebui să simtă responsabilitatea poziţiei sale şi activitatea lui practică va arăta că este determinat la aceasta de motive curate, neegoiste, şi o dorinţă de a pune în practică învăţătura Domnului Hristos în toate lucrurile. Un astfel de medic va avea o demnitate de origine divină şi va fi un instrument puternic spre bine în lume. Deşi poate că nu va fi apreciat de către aceia care nu au nici o legătură cu Dumnezeu, cu toate acestea, va fi onorat de cer. Înaintea lui Dumnezeu va fi mai preţios decât aurul, chiar decât aurul de Ofir.