44:25 ‘‘Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Care va fi secerişul nostru pentru prezent şi veşnicie? Fiecărui om Domnul i-a dat lucrarea în armonie cu capacităţile sale. Semănăm noi sămânţa adevărului şi a neprihănirii sau aceea a necredinţei, a nemulţumirii, bănuieli rele şi iubirea de lume? Acela care împrăştie seminţe rele poate să înţeleagă natura lucrării sale, să se pocăiască şi să fie iertat. Dar iertarea Domnului nu schimbă caracterul seminţelor semănate şi nu face din spini şi mărăcini grâu preţios. El însuşi poate fi mântuit, dar ca prin foc; dar când timpul pentru seceriş a venit, vor fi numai seminţe otrăvite acolo unde ar fi trebuit să fie lanuri de grâu. Ceea ce a fost semănat într-o condamnabilă nepăsare îşi va face lucrarea ei de moarte. Acest gând face ca inima să mă doară şi să mă umple de tristeţe. Dacă toţi aceia care mărturisesc a crede adevărul vor semăna seminţele preţioase ale bunătăţii, iubirii, credinţei şi curajului şi vor cânta lui Dumnezeu în inimile lor pe măsură ce călătoresc pe drumul ce duce în sus, spre ceruri, vor beneficia de lumina razelor Soarelui Neprihănirii şi în ziua marelui seceriş se vor bucura de o răsplătire veşnică.