43:1 Unitatea lucrării
43:2 Domnul doreşte să existe unitate printre cei care conduc lucrarea lui Dumnezeu în diferite părţi ale câmpului. Cei care conduc lucrarea Sa pe Coasta Pacificului şi cei care sunt angajaţi în lucrarea Sa pe partea de răsărit a câmpului Rocky Mountains trebuie să aibă acelaşi gând şi să judece la fel - o inimă, în planuri şi în acţiuni. El nu vrea ca vreunul din aceste întreprinderi să gândească că este o virtute să fie diferit de fraţii lui de la cealaltă Casă de editură. Ar trebui să fie un schimb de păreri, un schimb de planuri şi idei între ele; şi dacă se sugerează aducerea unor îmbunătăţiri de către oricare din aceste Case de Editură, administratorii, lucrătorii să analizeze propunerea şi să adopte îmbunătăţiri ale planurilor şi metodelor de lucru. În ambele Case de Editură sunt foarte multe îmbunătăţiri de făcut şi directorii, conducătorii au mult de învăţat. Şi lecţia care îşi va lăsa cel mai hotărât amprenta asupra dezvoltării lucrării este aceea de a învăţa mai puţin din propria lor pricepere şi mai mult din blândeţea şi smerenia Domnului Hristos. Fie ca nici unul din cele două întreprinderi să nu fie egoist, aşa cum n-a fost Domnul Hristos, încât să menţină planurile lui de a avea, spre mulţumirea lor, indiferent de consecinţe.
43:3 Cei care sunt legaţi de instituţia noastră de publicaţii din Battle Creek nu sunt ceea ce ar trebui să fie, nici ceea ce puteau să fie. Ei gândesc că gusturile, obiceiurile şi părerile lor sunt corecte. Sunt într-o continuă primejdie de a deveni înguşti în ideile lor şi geloşi pe Editura Pacific Press şi să stea în poziţia de a critica şi a avea simţăminte de superioritate. Acestui simţământ i s-a permis să crească, să mânjească şi să stânjenească propriile lor interese şi, de asemenea, interesele lucrării de pe coasta Pacificului; toate acestea pentru că sentimente egoiste au controlat şi au împiedicat un discernământ clar cu privire la ceea ce este spre binele lor şi pentru înaintarea şi
43:4 dezvoltarea cauzei lui Dumnezeu. Acest simţământ de separare este contrar spiritului Domnului Hristos. Lui Dumnezeu Îi displace acest lucru; El doreşte ca fiecare fărâmă din acest spirit să fie biruită. Cauza lui Dumnezeu este una; via Domnului este un singur câmp mare, cu slujitori ai lui Dumnezeu angajaţi în diferite părţi şi ramuri ale lucrării. Nu trebuie să fie nici un alt scop decât acela de a lucra în mod dezinteresat pentru a-i avertiza pe cei nepăsători şi a-i salva pe cei pierduţi.
43:5 Oamenii care sunt legaţi de lucrarea lui Dumnezeu în Casele de Editură, sanatoriu şi colegiu pot fi consideraţi a fi oameni siguri de încredere numai dacă asimilează caracterul Domnului Hristos. Dar mulţi au moştenit trăsături de caracter care nu reprezintă în nici un fel Modelul divin. Sunt mulţi aceia care au unele defecte de caracter moştenite prin naştere şi pe care nu le-au biruit, ci le-au cultivat ca şi când ar fi fost aur curat şi le-au adus în experienţa lor religioasă. În multe cazuri, aceste trăsături de caracter sunt menţinute toată viaţa. Pentru un timp,s-ar putea ca nici un rău deosebit să nu se vadă ca rezultat al acestora; dar aluatul este la lucru, şi când apare o ocazie favorabilă, răul se manifestă.
43:6 Unii dintre aceşti oameni cu diformităţi însemnate de caracter au păreri puternice, hotărâte, pe care nu le părăsesc atunci când le cere exemplul Domnului Hristos de a renunţa în favoarea altora, a căror iubire pentru cauza adevărului este tot atât de profundă ca şi a lor. Astfel de persoane au nevoie să cultive trăsături de caracter opuse şi să înveţe să preţuiască pe alţii mai presus de ei înşişi. Când aceştia vin în legătură cu o importantă întreprindere, unde urmează să se aducă la îndeplinire planuri mari, ei trebuie să fie foarte atenţi ca nu cumva propriile lor idei şi trăsături specifice de caracter să aibă o influenţă nefavorabilă asupra dezvoltării ei. Domnul a văzut primejdia care ar rezulta din controlul pe care îl exercită hotărârile şi planurile unui singur om şi în Cuvântul Său inspirat noi suntem chemaţi să ne supunem unii altora şi să preţuim pe alţii mai presus de noi înşine. Când trebuie să fie făcute planuri ce vor afecta lucrarea lui Dumnezeu, ele trebuie să fie aduse înaintea comitetului compus din oameni aleşi şi cu experienţă; căci armonia efortului este esenţială în toate aceste întreprinderi.
43:7 Oameni cu temperamente diferite şi caractere defectuoase pot
43:8 vedea greşeli la alţii, dar se pare că nu cunosc propriile lor rătăciri; şi dacă sunt lăsaţi să-şi aducă la îndeplinire planurile fără să se consulte cu alţii, ei ar putea face greşeli amare. Ideile lor trebuie să devină mai largi. În firea omenească obişnuită există egoism şi ambiţie, ce mânjesc lucrarea lui Dumnezeu. Interesele egoiste trebuie să fie părăsite. Nu trebuie să fie nici o dorinţă de a fi primul, nici o atitudine de distanţare de lucrătorii lui Dumnezeu, vorbind şi scriind într-o manieră bigotă şi care n-a fost supusă în umilinţă comitetului, pentru o cercetare critică şi cu rugăciune.
43:9 Lumea viitoare este foarte aproape, cu deznodămintele ei nestricăcioase şi solemne - aşa de aproape, şi este o aşa de mare lucrare de făcut, aşa de multe şi importante decizii de luat; şi totuşi, în comitetele noastre, opinii preconcepute, idei şi planuri egoiste, trăsături rele de caracter primite prin naştere sunt târâte după voi şi li se îngăduie să aibă influenţă. Trebuie să aveţi totdeauna simţământul că este păcat să te mişti din impuls. Nu trebuie să abuzaţi de puterea voastră, folosind-o pentru a aduce la îndeplinire scopurile voastre, indiferent de consecinţa asupra altora, numai pentru faptul că sunteţi într-o poziţie care face posibil acest lucru; ci voi trebuie să folosiţi puterea ce v-a fost dată ca o răspundere solemnă, amintindu-vă de faptul că sunteţi slujitori ai Dumnezeului Celui Prea Înalt şi că vă veţi întâlni în ziua judecăţii cu orice hotărâre pe care o luaţi. Dacă acţiunile voastre sunt neegoiste şi pentru slava lui Dumnezeu, ele vor suporta atunci încercarea cea grea. Ambiţia înseamnă moarte spirituală, geniul greşeşte, lenevia indolentă este criminală; dar viaţa în care fiecare principiu drept este respectat va avea succes.
43:10 Mulţi din comitetul vostru nu poartă amprenta cerului. Voi nu veniţi la ei ca la nişte oameni care au fost şi sunt în comuniune cu Dumnezeu şi care au gândul Său şi iubirea plină de înţelegere şi compătimire, ci la nişte oameni cu hotărârea categorică de a aduce la îndeplinire planurile voastre,pe care să le rezolve aşa cum gândiţi voi. În fiecare departament al lucrării este esenţial să ai gândul şi spiritul lui Hristos. Voi sunteţi lucrătorii lui Hristos; şi trebuie să daţi pe faţă amabilitate şi bun simţ, altfel nu Îl puteţi reprezenta pe Hristos.
43:11 Toţi aceia care sunt angajaţi în instituţiile noastre ar trebui să-şi dea seama
43:12 că ei vor fi o binecuvântare sau un blestem. Dacă ei vor fi o binecuvântare, trebuie să-şi reînnoiască zilnic tăria lor spirituală; trebuie să fie părtaşi la natura divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte.
43:13 Printre grijile vieţii active, uneori este dificil să desluşim propriile noastre motive, dar se fac zilnic progrese fie spre bine, fie spre rău. Fie că ne place, fie că nu, o înălţare a simţămintelor personale va ajunge să ne controleze acţiunile; lucrurile simţuri-lor vor ajunge să ne întunece viziunea. Mi-a fost arătat că Isus ne iubeşte; dar El este întristat atunci când vede o astfel de lipsă de discernământ înţelept, de adaptabilitate la lucrare şi de înţelepciune de a ajunge la inima oamenilor şi de a intra în sentimentele altora. În timp ce trebuie să ne păzim împotriva primejdiei constante de a lua aminte la vrăjmaşii Domnului Hristos şi a ajunge să fim corupţi de ei, trebuie să avem grijă să nu ne înstrăinăm, să nu ne ţinem departe de aceia pe care Domnul îi consideră ca fiind ai Lui. ‘‘Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, spune El, Mie Mi le-aţi făcut. Dacă cu hotărâre zeloasă, plină de iubire, folosim orice ocazie pentru a ajuta şi a pune pe picioare pe aceia care s-au poticnit şi au căzut, atunci n-am trăit în zadar. Comportarea noastră nu trebuie să fie aspră, autoritară şi dictatorială, ci viaţa noastră trebuie parfumată cu farmecul ascuns al Domnului Hristos.
43:14 Tatăl nostru ceresc cere de la slujitorii Săi în măsura în care El le-a încredinţat, şi cerinţele Lui sunt înţelepte şi drepte. El nu va accepta de la noi mai puţin decât cere; toate cererile Lui îndreptăţite trebuie să fie pe deplin împlinite sau, de nu, ele vor da mărturie împotriva noastră că am fost cântăriţi şi găsiţi cu lipsă. Dar Domnul Isus urmăreşte eforturile noastre cu cel mai profund interes. El ştie că oameni cu toate slăbiciunile naturii umane fac lucrarea Lui şi notează căderile şi descurajările cu cea mai delicată milă. Dar eşecurile şi defectele pot fi mult mai puţine decât sunt. Dacă ne vom mişca în armonie cu cerul, îngerii slujitori vor lucra cu noi şi vor încununa cu succes eforturile noastre.
43:15 Aceasta este marea zi a pregătirii şi lucrarea solemnă ce are loc în sanctuarul de sus trebuie să fie păstrată vie
43:16 înaintea minţilor celor angajaţi în diferitele voastre instituţii. Interesul pentru afaceri nu trebuie să fie lăsat să absoarbă în aşa grad mintea,încât lucrarea adusă la îndeplinire în ceruri şi care priveşte pe fiecare om să fie luată în mod uşuratic. Scenele solemne ale judecăţii, marea zi a ispăşirii ar trebui să fie păstrate înaintea poporului şi imprimate în conştiinţa lor în mod serios şi cu putere. Subiectul sanctuarului ne va da păreri corecte asupra importanţei lucrării pentru acest timp. O apreciere cuvenită a lui va duce pe lucrătorii din Casele de editură să manifeste o mai mare energie şi zel, pentru a face ca lucrarea să aibă succes. Nimeni nu trebuie să devină nepăsător şi orb faţă de nevoile cauzei lui Dumnezeu şi primejdiile care însoţesc fiecare suflet; dar fiecare trebuie să caute să fie un canal de lumină.
43:17 În toate instituţiile noastre există prea mult eu, prea mult egoism şi mult prea puţin din Hristos. Toţi ochii trebuie să se îndrepte spre Răscumpărătorul nostru, toate caracterele trebuie să devină asemenea caracterului Său. El este Modelul pe care trebuie să-l copiem, dacă vrem să avem o minte echilibrată şi caractere armonioase. Viaţa Lui a fost ca grădina Domnului în care creşte orice copac care este plăcut la privit şi bun la mâncat. În timp ce cuprinde în sufletul Său toate trăsăturile plăcute de caracter, sensibilitatea Lui, amabilitatea şi iubirea Lui L-au adus într-o apropiată simpatie cu neamul omenesc. El era Creatorul tuturor lucrurilor, susţinând lumile prin puterea Sa infinită. Îngerii erau gata să-I aducă închinare şi să asculte de voia Lui. Cu toate acestea,El poate asculta gânguritul pruncului, primind lauda buzelor lui. El i-a luat pe copilaşi în braţele Sale şi i-a strâns la inima Lui mare şi iubitoare. Ei se simţeau bine acasă, în prezenţa Lui, şi şovăiau să părăsească braţele Sale. El n-a privit la dezamăgirile şi nenorocirile neamului omenesc ca fiind numai nişte fleacuri, ci inima Sa a fost totdeauna sensibilă la suferinţele acelora pe care a venit să-i salveze.
43:18 Lumea a pierdut modelul originar al bunătăţii şi s-a scufundat în apostazie generală şi corupţie morală; viaţa lui Isus a fost o viaţă de eforturi obositoare şi lepădare de sine pentru a-l aduce pe om înapoi la starea de la început, umplându-l cu duhul bunăvoinţei divine şi al iubirii neegoiste. În timp
43:19 ce era în lume, El nu era din lume. Pentru El era un chin continuu să fie adus mereu în legătură cu vrăjmaşul, cu depravarea şi necurăţia pe care Satana le-a adus în lume; dar El a avut o lucrare de făcut, aceea de a-i aduce pe oameni în armonie cu planul divin şi pământul în legătură cu cerul şi n-a socotit nici un sacrificiu ca fiind prea mare pentru împlinirea acestui obiectiv. El ‘‘a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat”. Satana a stat gata să-L asalteze la fiecare pas, aruncând asupra Lui cele mai furioase ispite, şi cu toate acestea, ‘‘El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. ‘‘El … a fost ispitit în ceea ce a suferit”, a suferit în raport cu perfecţiunea sfinţeniei Sale. Dar prinţul întunericului n-a găsit nimic în El; nici un singur gând sau sentiment n-a răspuns ispitei.
43:20 Învăţătura Sa cădea ca ploaia; Vorbirea Sa picura ca roua. În caracterul Domnului Hristos erau împletite o aşa măreţie, pe care Dumnezeu n-a desfăşurat-o niciodată mai înainte în faţa omului căzut, şi o aşa blândeţe, cum omul n-a dat niciodată pe faţă. Niciodată mai înainte n-a umblat printre oameni cineva aşa de nobil, aşa de curat, aşa de binevoitor, atât de conştient de natura Sa divină; şi totuşi aşa de simplu, aşa de plin de planuri şi dorinţe de a face bine omenirii. În timp ce avea scârbă de păcat, El plângea plin de împreună simţire cu cel păcătos. El nu Şi-a plăcut Sieşi. Maiestatea Cerului S-a îmbrăcat în natura neamului omenesc. Acesta este caracterul Domnului Hristos. Păşim noi în urma paşilor Săi? O, Mântuitorul meu, cât de puţin Te reprezintă cei ce mărturisesc că sunt urmaşii Tăi!