40:1 Tinerii ca misionari
40:2 Tinerii care doresc să intre în câmp ca pastori ai Evangheliei sau colportori trebuie mai întâi să primească o educaţie intelectuală corespunzătoare şi o pregătire specială pentru chemarea lor. Cei care sunt needucaţi, neinstruiţi şi necizelaţi nu sunt pregătiţi să intre într-un câmp în care influenţele puternice ale talentului şi educaţiei combat adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nici nu pot înfrunta cu succes formele străine ale crezurilor religioase şi filozofice combinate şi care cer, pentru a le demasca, o cunoaştere atât a adevărului ştiinţific, cât şi religios.
40:3 În mod deosebit, cei care au în vedere lucrarea de pastoraţie ar trebui să simtă importanţa metodei scripturistice de instruire în vederea slujirii. Ei trebuie să intre în lucrare cu toată inima şi, în timp ce studiază în şcoli, ar trebui să înveţe de la Marele Învăţător blândeţea şi umilinţa lui Hristos. Un Dumnezeu păstrător al legământului a făgăduit că, răspunzând rugăciunii, Duhul Său Se va revărsa asupra acelora care învaţă în şcoala lui Hristos, astfel încât ei să devină slujitori ai neprihănirii.
40:4 Există o lucrare grea ce trebuie făcută, aceea de a disloca ereziile şi învăţătura falsă, astfel încât adevărul biblic şi religia Bibliei să-şi găsească loc în inimă. Înfiinţarea colegiilor în mijlocul nostru a fost un mijloc rânduit de Dumnezeu pentru educarea tinerilor şi tinerelor pentru diferite departamente ale lucrării misionare. Este voia lui Dumnezeu ca ei să trimită nu numai câţiva lucrători, ci mult mai mulţi. Dar Satana, hotărât să răstoarne acest plan, şi-a câştigat adesea chiar pe cei pe care Dumnezeu dorea să-i pregătească pentru locuri în care să fie de folos în lucrarea Sa. Sunt mulţi aceia care ar lucra dacă ar fi puşi în slujbă şi care şi-ar salva sufletele lucrând astfel. Biserica trebuie să simtă marea responsabilitate pe care şi-a asumat-o pentru reţinerea luminii adevărului şi restrângerea harului lui Dumnezeu în cadrul limitelor ei
40:5 înguste, când bani şi influenţă ar putea fi folosite fără reţinere pentru a aduce în câmpul misionar persoane competente.
40:6 Sute de tineri ar trebui să fie pregătiţi pentru a îndeplini o parte în lucrarea de răspândire a seminţei adevărului pe lângă toate apele. Avem nevoie de oameni care să ducă mai departe triumful crucii; oameni care să persevereze dacă ajung în descurajare şi lipsuri; care să aibă zel, hotărâre şi credinţă ce sunt indispensabile în câmpurile misionare.
40:7 Comunităţile noastre sunt chemate să se ţină de această lucrare cu un zel mult mai mare decât a fost manifestat până acum. Fiecare comunitate ar trebui să ia măsuri speciale pentru misionarii ei, ajutând astfel la împlinirea marii porunci: ‘‘Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”. Fraţii mei, noi am greşit şi am păcătuit, încercând prea puţin. Ar trebui să fie mai mulţi lucrători în câmpurile misionare străine. Între voi sunt unii care,fără a se trudi şi fără ca în mod deliberat să înveţe o limbă străină, s-ar putea pregăti pentru a vesti adevărul altor naţiuni. În biserica primară, misionarii erau în mod miraculos înzestraţi cu cunoaşterea limbilor în care erau chemaţi să predice bogăţiile insondabile ale lui Hristos. Şi dacă Dumnezeu a fost gata să-i ajute atunci pe slujitorii Săi, să ne îndoim noi oare că binecuvântările Sale se vor revărsa asupra eforturilor noastre de a-i pregăti pe aceia care în mod natural posedă o cunoaştere a limbilor străine şi care, cu încurajarea cuvenită,vor duce concetăţenilor lor solia adevărului? Noi am fi putut avea mai mulţi lucrători în câmpurile misionare străine, dacă aceia care, intrând în aceste câmpuri,ar fi folosit orice talent cu care au fost înzestraţi. Dar unii au o dispoziţie de a respinge, de a refuza ajutorul, dacă el nu se armonizează cu ideile şi planurile lor. Şi care este rezultatul? Dacă misionarii noştri ar trebui să fie înlocuiţi din cauza bolii sau morţii din câmpurile lor de lucru, unde sunt oamenii pe care i-au educat ca să le ia locul?
40:8 Nici unul din misionarii noştri nu şi-a asigurat conlucrarea fiecărui talent existent. În felul acesta, s-a pierdut mult timp. Ne bucurăm de lucrarea bună care a fost făcută în câmpurile externe; dar dacă s-ar fi adoptat alte planuri, atunci s-ar fi putut realiza de zece ori, da, de douăzeci de ori mai mult; o jertfă, un
40:9 dar acceptabil ar fi fost prezentat lui Isus de multe suflete răscumpărate din robia erorilor sau apostaziei.
40:10 Fiecare dintre cei care primesc lumina adevărului ar trebui să fie învăţaţi să ducă şi altora lumina. Misionarii noştri din ţări străine trebuie să primească cu recunoştinţă orice ajutor, orice înlesnire ce le este oferită. Ei trebuie să fie dispuşi să-şi asume un risc, să îndrăznească să facă ceva. Nu este un lucru plăcut lui Dumnezeu acela de a nu folosi ocaziile prezente de a face bine, în speranţa realizării unei lucrări mai mari în viitor. Fiecare trebuie să urmeze călăuzirii Providenţei,şi nu să urmeze interesele proprii şi să se încreadă în totul în propria lui judecată. Unii pot să fie astfel alcătuiţi,încât să vadă un eşec acolo unde Dumnezeu are în vedere succesul; ei pot vedea numai uriaşi şi cetăţi întărite, acolo unde alţii, cu o viziune mai clară, văd pe Dumnezeu şi pe îngeri gata să dea biruinţă adevărului Său.
40:11 În unele cazuri,poate fi necesar ca tinerii să înveţe limbi străine. Ei pot face acest lucru cu cel mai mare succes dacă se asociază cu oamenii şi consacră o parte din fiecare zi studierii acelei limbi străine. Totuşi, acest lucru ar trebui să fie făcut numai ca un pas pregătitor necesar educării unora ce se găsesc în câmpul misionar şi care, cu instruirea cuvenită,pot deveni lucrători. Este esenţial ca în lucrare să fie introduşi aceia care pot vorbi oamenilor de diferite naţionalităţi în limba lor maternă. Este o sarcină grea pentru un om de vârstă mijlocie să înveţe o limbă străină şi, cu toate eforturile lui, va fi aproape imposibil să o vorbească aşa de cursiv şi corect, astfel încât să poată fi un lucrător plin de succes.
40:12 Nu ne putem îngădui să lipsim misiunile din patrie de influenţa pastorilor de vârstă mijlocie şi mai în vârstă şi să-i trimitem în câmpuri îndepărtate, spre a se angaja într-o lucrare pentru care nu sunt calificaţi şi pentru care oricâtă instruire li s-ar face nu vor fi în stare să o adopte. Oamenii trimişi în felul acesta lasă în urma lor locuri goale pe care lucrătorii lipsiţi de experienţă nu le pot suplini.
40:13 Dar biserica trebuie să cerceteze, să vadă dacă tinerilor li se pot încredinţa răspunderi mari în ceea ce priveşte înfiinţarea şi administrarea, conducerea unei misiuni externe. Răspunsul meu este: Dumnezeu
40:14 doreşte ca ei să fie astfel instruiţi în colegii şi asociaţi în lucrare cu bărbaţi cu experienţă, încât să fie pregătiţi pentru conducerea departamentelor necesare în această lucrare. Trebuie să avem încredere în tinerii noştri. Ei trebuie să fie primii în orice lucrare care cere muncă istovitoare şi sacrificiu, în timp ce slujitorii Domnului Hristos supraîmpovăraţi să fie folosiţi ca sfătuitori, pentru a încuraja şi binecuvânta pe aceia care dau cele mai grele lovituri pentru Dumnezeu. Providenţa a pus pe aceşti părinţi cu experienţă în poziţii grele de răspundere la o vârstă timpurie, când nici puterile fizice şi nici cele intelectuale nu erau pe deplin dezvoltate. Mărimea deosebită a încrederii ce le-a fost acordată le-a trezit energiile şi munca lor activă în lucrare a fost de ajutor atât pentru dezvoltarea intelectuală, cât şi pentru cea fizică.
40:15 Este nevoie de tineri. Dumnezeu îi cheamă în câmpurile misionare. Fiind, în mod comparativ, liberi de griji şi răspunderi, ei sunt într-o situaţie mult mai avantajoasă pentru a se angaja în lucrare decât sunt aceia care trebuie să se îngrijească de instruirea lor şi să susţină o familie mare. Mai mult, tinerii pot mult mai repede să se adapteze unui climat nou, unei societăţi noi, şi pot suporta mai bine greutăţile şi neajunsurile. Cu tact şi perseverenţă, ei pot ajunge la oameni acolo unde se găsesc ei.
40:16 Tăria vine prin experienţă. Toţi aceia care folosesc capacităţile pe care Dumnezeu li le-a dat vor dezvolta capacitatea de a se consacra în slujba Sa. Aceia care nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu vor da greş în a creşte în harul şi cunoştinţa adevărului. Un om care va sta şi va refuza să-şi folosească membrele în curând va pierde puterea de a le folosi. Tot astfel, creştinul care nu va folosi puterile date lui de Dumnezeu nu numai că nu va creşte în Hristos, dar va pierde puterea pe care o are deja; el va deveni un paralitic spiritual. Cei care, din iubire pentru Dumnezeu şi pentru concetăţenii lor, se străduiesc să-i ajute pe alţii vor fi bine fixaţi, întăriţi şi întemeiaţi în adevăr. Adevăratul creştin lucrează pentru Dumnezeu nu din impuls, ci din principiu; nu pentru o zi sau pentru o lună, ci pentru toată viaţa lui.
40:17 Cum poate să strălucească lumina noastră în lume decât numai
40:18 prin trăirea statornică a vieţii de creştin? Cum va cunoaşte lumea că aparţinem lui Hristos, dacă nu facem nimic pentru El? Mântuitorul nostru a spus că ‘‘îi veţi cunoaşte după roadele lor” şi, de asemenea: ‘‘Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea”. Nu există nici un teren neutru între aceia care lucrează cu toată puterea şi capacitatea lor pentru Hristos şi aceia care lucrează pentru vrăjmaşii sufletelor. Oricine stă ca un leneş în via Domnului nu numai că nu face nimic, ci este o piedică pentru aceia care doresc să lucreze. Satana găseşte de lucru pentru toţi cei care nu se străduiesc în mod serios să-şi asigure propria mântuire şi mântuirea altora.
40:19 Biserica lui Hristos poate foarte bine să fie comparată cu o armată. Viaţa fiecărui ostaş este o viaţă de muncă istovitoare, greutăţi şi primejdii. De jur împrejur sunt vrăjmaşi vigilenţi, conduşi de prinţul întunericului, care niciodată nu dormitează şi nici nu dezertează de la postul lui. Ori de câte ori un creştin nu este în gardă, acest adversar puternic dezlănţuie imediat un atac violent. Dacă membrii bisericii nu vor fi atenţi şi vigilenţi, ei vor fi biruiţi prin şiretlicurile lui.
40:20 Ce s-ar întâmpla dacă jumătate dintre ostaşii unei armate ar lenevi sau ar dormi atunci când li se porunceşte să fie de gardă, să fie la datorie? Rezultatul ar fi înfrângerea, captivitatea sau moartea. Dacă unii ar scăpa din mâinile vrăjmaşului, ei ar fi consideraţi vrednici de răsplată? Nu! Ei vor fi imediat condamnaţi la moarte. Şi dacă biserica lui Hristos este neglijentă sau necredincioasă, aceasta va atrage după sine consecinţe mult mai importante. O armată de creştini doarme - ce poate fi mai teribil decât lucrul acesta? Ce succes ar putea să aibă ea în lupta cu lumea, care este sub controlul prinţului întunericului? Acei care în ziua bătăliei stau în spate în mod indiferent, ca şi când n-ar avea nici un interes şi n-ar simţi nici o răspundere în legătură cu ceea ce constituie obiectul luptei, ar face mai bine sau să-şi schimbe felul de purtare, sau să părăsească imediat rândurile.
40:21 Domnul cheamă slujitori ai Evangheliei. Cine va răspunde? Nu toţi cei care intră în armată trebuie să fie generali, căpitani, sergenţi sau chiar caporali. Nu toţi au grija şi răspunderea conducătorilor. Mai există şi alte lucruri grele, de altă natură,care trebuie să fie făcute. Unii trebuie să sape tranşee şi să construiască fortificaţii; alţii
40:22 trebuie să stea ca santinele; iar alţii să ducă mesaje. În timp ce sunt puţini ofiţeri, este nevoie de mulţi soldaţi care să formeze masa oştirii; cu toate acestea,succesul depinde de credincioşia fiecărui ostaş. Laşitatea sau trădarea unui om poate aduce dezastrul asupra întregii armate.
40:23 Este o lucrare serioasă, arzătoare, pe care trebuie s-o facem în mod individual, dacă vom lupta lupta cea bună a credinţei. Interesele eterne sunt în joc. Trebuie să îmbrăcăm întreaga armură a neprihănirii, trebuie să rezistăm diavolului şi avem făgăduinţa sigură că el va fi pus pe fugă. Biserica trebuie să ducă o luptă agresivă, să facă cuceriri pentru Hristos, să salveze suflete de sub puterea vrăjmaşului. Dumnezeu şi sfinţii îngeri sunt angajaţi în acest război. Să fim deci plăcuţi Lui, Aceluia care ne-a chemat la oaste.
40:24 Toţi pot face ceva în această lucrare. Nimeni nu va fi considerat nevinovat înaintea lui Dumnezeu, în afară de faptul că a lucrat cu zel şi neegoist pentru salvarea sufletelor. Biserica trebuie să-i înveţe pe tineri, prin Cuvânt şi exemplu, să fie lucrători ai lui Hristos. Sunt mulţi cei care se plâng de îndoielile lor, care se lamentează de faptul că n-au nici o siguranţă în ceea ce priveşte legătura lor cu Dumnezeu. Adesea aceasta se atribuie faptului că ei nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu. Fie ca aceştia să caute în mod serios să ajute şi să fie o binecuvântare pentru alţii, şi atunci, îndoielile şi deznădejdea vor dispărea.
40:25 Mulţi dintre cei care mărturisesc că sunt urmaşi ai Domnului Hristos vorbesc şi acţionează ca şi când numele lor ar fi fost o mare onoare pentru cauza lui Dumnezeu, în timp ce nu duc nici o povară şi nu câştigă nici un suflet pentru adevăr. Astfel de persoane trăiesc ca şi când Dumnezeu n-ar cere nimic de la ei. Dacă ei continuă în felul acesta, vor afla în cele din urmă că n-au nimic a cere de la Dumnezeu.
40:26 Cel care a dat ‘‘fiecărui om lucrul său”, după capacitatea sa, nu va lăsa niciodată nerăsplătit pe cel care îşi îndeplineşte cu credincioşie datoria. Fiecare act de loialitate şi credinţă va fi încoronat cu dovezi deosebite ale aprobării şi bunăvoinţei lui Dumnezeu. Fiecărui lucrător îi este dată făgăduinţa: ‘‘Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii”.