4:18 Dumnezeu n-a dat fraţilor mei lucrarea pe care mi-a dat-o mie. Mi s-a reproşat că modul meu de a transmite mustrările în public i-a făcut pe alţii să fie tăioşi, critici şi severi. Dacă lucrurile stau astfel, atunci aceştia trebuie să-şi rezolve problema cu Dumnezeu. Dacă alţii îşi asumă o responsabilitate pe care Dumnezeu nu le-a dat-o; dacă ei nesocotesc învăţătura pe care El le-a dat-o mereu şi mereu prin instrumentul umil pe care l-a ales, de a fi buni, răbdători şi îngăduitori, atunci ei singuri trebuie să răspundă pentru urmări. Cu o inimă plină de durere mi-am adus la îndeplinire datoria neplăcută faţă de scumpii mei prieteni, neîndrăznind să-mi plac mie însumi, nereţinând mustrările, chiar când era vorba de soţul meu; şi nu voi fi mai puţin credincioasă în avertizarea altora, fie că vor auzi sau nu. Când le vorbesc oamenilor, eu rostesc multe cuvinte pe care nu le-am gândit mai dinainte. Duhul Domnului vine adesea asupra mea. Simt că sunt purtată, dusă departe de mine; viaţa şi caracterul diferitelor persoane sunt prezentate în mod clar minţii mele. Văd greşelile lor şi primejdiile în care se află şi mă simt obligată să vorbesc despre cele ce sunt aduse înaintea mea. Nu îndrăznesc să mă împotrivesc Duhului lui Dumnezeu.