39:1 Adevăratul spirit misionar
39:2 Adevăratul spirit misionar este spiritul Domnului Hristos. Răscumpărătorul omenirii a fost marele model misionar. Mulţi dintre urmaşii Săi au lucrat în mod serios şi cu lepădare de sine pentru cauza salvării neamului omenesc; dar munca nici unui om nu se poate compara cu spiritul de lepădare de sine, de sacrificiu şi bunătate al Modelului nostru.
39:3 Iubirea pe care Domnul Hristos a manifestat-o faţă de noi este fără egal. Cât de serios a lucrat El! De câte ori nu era singur în rugăciune fierbinte, pe coasta muntelui sau în locuri retrase, în vreo grădină, revărsându-Şi cererile cu strigăt puternic şi lacrimi! Cât de perseverent Şi-a prezentat cererile în favoarea celor păcătoşi! Chiar pe cruce fiind,El a uitat propriile Sale suferinţe, dintr-o iubire profundă pentru aceia pe care a venit să-i salveze. Cât de rece este iubirea noastră, cât de slab interesul nostru, atunci când îl comparăm cu iubirea şi interesul manifestat de Mântuitorul nostru! Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuşi pentru a răscumpăra neamul omenesc; şi cu toate acestea, cât de repede ne scuzăm atunci când trebuie să-I dăm tot ce avem lui Isus! Mântuitorul nostru a fost supus la o muncă istovitoare, ruşine şi suferinţă. El a fost respins, batjocorit, luat în bătaie de joc, în timp ce era angajat în marea lucrare pe care a venit s-o facă aici, pe pământ.
39:4 Vă întrebaţi voi, fraţii şi surorile mele, ce model să copiem? Eu nu vă îndrept la oamenii cei mari şi buni, ci la Răscumpărătorul lumii. Dacă vrem să avem adevăratul spirit misionar, atunci trebuie să privim la Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, să studiem caracterul Său, să cultivăm spiritul umilinţei şi al blândeţii Sale şi să mergem pe urmele paşilor Săi.
39:5 Mulţi consideră că spiritul misionar, calificarea pentru lucrarea misionară, este un dar special sau o înzestrare revărsată asupra slujitorilor Evangheliei şi a câtorva membri ai bisericii;
39:6 ceilalţi trebuie să fie simpli spectatori. Niciodată n-a fost o greşeală mai mare ca aceasta. Fiecare creştin adevărat va avea un spirit misionar, pentru că a fi creştin înseamnă a fi asemenea Domnului Hristos. Nici un om nu trebuie să trăiască numai pentru el, şi ‘‘dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”. Toţi aceia care au gustat din puterile lumii viitoare, fie el tânăr sau bătrân, învăţat sau neînvăţat, vor fi mişcaţi de spiritul care L-a pus în mişcare pe Domnul Hristos. Primul impuls al unei inimi renăscute este acela de a-i aduce, de asemenea, pe alţii la Mântuitorul. Aceia care nu au această dorinţă dau dovadă că şi-au pierdut dragostea dintâi; aceştia trebuie să-şi examineze îndeaproape inimile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi să caute în mod serios un nou botez al Spiritului lui Hristos; ei trebuie să se roage pentru o mai profundă înţelegere a acelei minunate iubiri pe care a manifestat-o Domnul Isus pentru noi, părăsind împărăţia slavei şi venind la o lume căzută pentru a o salva de la pieire.
39:7 Există o lucrare pentru fiecare dintre noi în via Domnului. Noi nu trebuie să căutăm acea poziţie care să ne ofere cea mai mare satisfacţie sau cel mai mare câştig. Adevărata religie este liberă de egoism. Spiritul misionar este spiritul sacrificiului de sine. Noi trebuie să lucrăm oriunde şi pretutindeni, după cea mai bună capacitate a noastră, pentru cauza Stăpânului nostru.
39:8 De îndată ce o persoană este într-adevăr convertită la adevăr, în inima aceea va izvorî o puternică dorinţă de a merge şi a spune unor prieteni sau vecini despre lumina preţioasă ce străluceşte de pe paginile sfinte. Într-o muncă neegoistă pentru salvarea altora, este o epistolă vie, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Viaţa sa arată că acel om a fost convertit la Hristos şi a devenit colaborator cu El.
39:9 Ca o clasă, adventiştii de ziua a şaptea sunt un popor generos şi cu inima caldă. În vestirea adevărului pentru acest timp, putem să ne sprijinim pe simpatia lor puternică şi promptă. Când este prezentat un obiectiv potrivit pentru dărnicia lor, apelând la judecata şi conştiinţa lor, secere un răspuns din toată inima. Prin darurile pentru susţinerea cauzei lui Dumnezeu, ei dovedesc dacă cred că ea este cauza adevărului. Există, în adevăr, excepţii printre noi. Nu toţi cei care mărturisesc că acceptă adevărul sunt şi credincioşi serioşi şi
39:10 sinceri. Dar acelaşi lucru a fost adevărat şi în zilele Domnului Hristos. Chiar printre apostoli a fost un Iuda; dar aceasta n-a dovedit că toţi au acelaşi caracter. Nu avem nici un motiv de descurajare, atâta timp cât ştim că sunt mulţi credincioşi devotaţi cauzei adevărului şi gata să facă sacrificii nobile pentru înaintarea lui. Dar există încă o mare lipsă, o mare nevoie printre noi. Există prea puţin spirit misionar. Toţi lucrătorii misionari ar trebui să aibă acel profund interes pentru sufletele concetăţenilor lor, care să unească inimă cu inimă, în simpatie şi în iubirea lui Isus. Ei trebuie să mijlocească în mod zelos pentru ajutor divin şi să lucreze în mod înţelept pentru a câştiga suflete la Hristos. Un efort rece, fără viaţă, nu va realiza nimic. Este nevoie ca spiritul lui Hristos să vină asupra fiilor profeţilor. Atunci ei vor manifesta o astfel de iubire pentru sufletele oamenilor, aşa cum a exemplificat Domnul Isus în viaţa Sa.
39:11 Motivul pentru care nu există în biserică un mai profund zel religios şi nici o dragoste caldă unul pentru celălalt este acela că spiritul misionar a murit. Acum se vorbeşte puţin despre revenirea Domnului Hristos, care a fost cândva tema gândirii şi a conversaţiei. Există o inexplicabilă lipsă de tragere de inimă, o crescândă antipatie pentru discuţii religioase; în locul lor, se dă ocazie la vorbărie fără rost, uşuratică, chiar de către cei care mărturisesc că sunt urmaşi ai Domnului Hristos.
39:12 Fraţii şi surorile mele, doriţi să rupeţi vraja care vă ţine? Vreţi să vă treziţi din această lenevie ce se aseamănă cu toropeala morţii? Mergeţi, porniţi la lucru, fie că simţiţi că vă place, fie că nu. Angajaţi-vă în eforturi personale pentru a aduce suflete la Isus şi la cunoaşterea adevărului. Într-o astfel de activitate veţi găsi atât un stimulent, cât şi un tonic; ea va fi atât spre trezire, cât şi un întăritor. Prin folosire, puterile voastre spirituale vor deveni mai viguroase, astfel încât să puteţi lucra propria voastră mântuire cu mai mult succes. Letargia morţii este asupra multora dintre cei ce mărturisesc pe Hristos. Faceţi orice efort posibil pentru a-i trezi. Avertizaţi, stăruiţi, mustraţi. Rugaţi-vă ca iubirea înduplecătoare a lui Dumnezeu să înmoaie natura lor cuprinsă de gheţari. Deşi poate că ei refuză să asculte, munca voastră nu se va pierde. În efortul de a-i binecuvânta pe alţii, sufletele voastre vor fi binecuvântate.
39:13 Noi avem teoria adevărului şi acum trebuie să căutăm foarte serios puterea lui sfinţitoare. Nu pot să am linişte în acest timp de primejdii. Este un timp al ispitei, un timp al descurajării. Fiecare este asaltat de vicleniile lui Satana şi trebuie să ne unim pentru a rezista puterii lui. Trebuie să fim un gând, vorbind aceleaşi lucruri, şi cu un singur glas să slăvim pe Dumnezeu. Apoi putem cu succes să ne lărgim planurile şi, prin efort misionar plin de grijă, să folosim fiecare talent de care dispunem în diferitele departamente ale lucrării.
39:14 Lumina adevărului îşi revarsă razele ei strălucitoare asupra lumii prin eforturile misionare. Presa este un instrument prin care se ajunge la mulţi oameni la care altfel ar fi imposibil să se ajungă prin efortul pastoral. O mare lucrare se poate face prezentându-le oamenilor Biblia exact aşa cum citim în ea. Duceţi Cuvântul lui Dumnezeu la uşa fiecărui om, imprimaţi declaraţiile ei clare în conştiinţa fiecărui om, repetaţi tuturor porunca Mântuitorului: ‘‘Cercetaţi Scripturile”. Sfătuiţi-i să primească Biblia, aşa cum este, să implore iluminarea divină şi apoi, când lumina străluceşte, să accepte cu bucurie preţioasele ei raze şi să aştepte consecinţele fără teamă.
39:15 Legea lui Dumnezeu călcată în picioare trebuie să fie înălţată înaintea oamenilor; de îndată ce ei se întorc cu ardoare şi respect către Sfânta Scriptură, lumina din ceruri le va descoperi lucrurile minunate ale Legii lui Dumnezeu. Marile adevăruri, care au fost mult timp întunecate de superstiţii şi învăţături false, vor străluci de pe paginile Cuvântului sacru. Descoperirile vii îşi revarsă comorile lor vechi şi noi, aducând lumină şi bucurie tuturor celor ce le primesc. Mulţi sunt treziţi din somnolenţa lor. Ei se ridică asemenea celor ce se scoală din morţi şi primesc lumină şi viaţă, pe care numai Domnul Isus le poate da. Adevăruri care s-au dovedit a fi prea puternice pentru giganţi intelectuali sunt înţelese de către ‘‘prunci” în Isus Hristos. Acestora le este descoperit în mod clar ceea ce a fost acoperit perceperii spirituale a celor mai învăţaţi comentatori ai Cuvântului, pentru că,asemenea Saducheilor din vechime, ei erau necunoscători ai Scripturilor şi ai puterii lui Dumnezeu.
39:16 Aceia care studiază Biblia cu o dorinţă sinceră de a cunoaşte şi a face voia lui Dumnezeu vor deveni înţelepţi în vederea mântuirii. Şcoala de Sabat este o ramură importantă a lucrării misionare, nu numai pentru faptul că dă tinerilor şi bătrânilor o cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu, ci pentru că trezeşte în ei iubire pentru adevărurile sfinte şi dorinţa de a le studia pentru ei înşişi; mai presus de toate, îi învaţă să-şi rânduiască viaţa prin învăţăturile sfinte ale Scripturii.
39:17 Toţi aceia care primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi-l iau ca regulă de viaţă sunt aduşi într-o strânsă legătură unul cu altul. Biblia este ceea ce-i uneşte. Dar compania lor nu va fi căutată sau dorită de către aceia care nu se pleacă înaintea Cuvântului Sfânt ca fiind ghidul unic şi fără greşeală. Ei nu vor fi uniţi, nici în credinţă şi nici în practică. Nu poate să fie nici o armonie între ei;sunt de neîmpăcat. Ca adventişti de ziua a şaptea, apelăm pentru obiceiuri şi tradiţie la un clar ‘‘aşa zice Domnul”. Şi pentru acest motiv, noi nu suntem şi nici nu putem fi în armonie cu mulţimea care învaţă şi urmează învăţăturile şi poruncile oamenilor.
39:18 Toţi cei care sunt născuţi din Dumnezeu vor deveni conlucrători cu Hristos: Unii ca aceştia sunt sarea pământului. ‘‘Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra?” Dacă religia pe care o mărturisim dă greş în a ne reînnoi inimile şi a ne sfinţi vieţile, cum va exercita ea o putere salvatoare asupra celor necredincioşi? ‘‘Atunci ea nu mai este bună de nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni”. Acea religie care nu va exercita o putere regeneratoare asupra lumii n-are nici o valoare. Nu ne putem încrede în ea pentru mântuirea noastră. Cu cât ne lepădăm mai repede de ea, cu atât mai bine, căci este fără putere şi falsă.
39:19 Noi trebuie să slujim sub conducerea marelui nostru Conducător, să acţionăm împotriva oricărei influenţe împotrivitoare, să fim conlucrători împreună cu Dumnezeu. Lucrarea ce ne-a fost încredinţată este aceea de a semăna sămânţa Evangheliei pe lângă toate apele. În această lucrare,fiecare trebuie să-şi facă partea. Harul felurit al Domnului Hristos ce ne-a fost dat ne face slujitori ai talentelor pe care trebuie să le înmulţim punându-le la schimbător, ca atunci când Stăpânul va chema, să poată primi cu dobândă ceea ce este al Său.