33:5 se teme de El.” ‘‘Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” Ce privilegiu preţios este acesta, să fim fii şi fiice ale Celui Prea Înalt, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus Hristos! De aceea, să nu jelim şi să nu ne întristăm, pentru că în această viaţă nu suntem scutiţi de dezamăgiri şi suferinţe. Dacă, în providenţa lui Dumnezeu, suntem chemaţi să trecem prin încercări şi să ne acceptăm crucea şi să bem cupa amară, să ne amintim că mâna Tatălui este aceea care o ţine la buzele noastre. Să ne încredem în El în întunericul nopţii şi în lumina zilei. Nu putem crede noi oare că El ne poate da tot ce este spre binele nostru? ‘‘El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Chiar în noaptea suferinţei, cum putem refuza să înălţăm inima şi glasul în laude pline de recunoştinţă, când ne amintim de iubirea exprimată faţă de noi pe crucea Golgotei?