32:8 Când Domnul Isus era pe pământ, iudeii au acţionat totdeauna ca nişte spioni pe urmele Lui. Ei au strâns orice raport fals şi L-au acuzat de crimă, una după alta. Ei se străduiau continuu să-i îndepărteze pe oameni de El. Era atitudinea lor dreaptă? Dacă era, atunci fratele D. n-a păcătuit, pentru că a făcut o lucrare asemănătoare. Acum, el poate să se smulgă din capcana vrăjmaşului; poate să biruie acest spirit care-l face să se înalţe mai presus de fraţii săi. Să caute umilinţa şi să înveţe să preţuiască pe alţii mai presus de el. Dacă va lucra în credincioşie şi armonie cu planul lui Dumnezeu, va auzi cuvintele: ‘‘Bine,rob bun şi credincios”, rostite de buzele Domnului. Dar dacă refuză lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu, dacă alege să meargă pe propriul său drum şi să se sprijine pe înţelegerea sa, cu siguranţă că va suferi naufragiu. Dumnezeu n-a trecut pe lângă poporul Său ca să aleagă un om solitar aici şi altul dincolo, ca fiind singurii vrednici să le încredinţeze adevărul Său. El nu dă unui singur om o nouă lumină, contrar credinţei stabilite a întregului corp al bisericii. În orice reformă s-au ridicat oameni care au avut asemenea pretenţii. Pavel a avertizat biserica din timpul său: ‘‘Se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Cel mai mare rău făcut poporului lui Dumnezeu vine de la aceia care, ieşind din mijlocul lor, rostesc cuvinte ‘‘stricăcioase”. Prin ei se vorbeşte de rău calea adevărului.