32:61 La Iope era o femeie numită Dorca, ale cărei degete iscusite erau mai active decât limba. Ea ştia cine avea nevoie de haine în care să se simtă bine şi cine avea nevoie de simpatie şi slujea cu plăcere pentru satisfacerea nevoilor ambelor categorii de oameni. Iar când Dorca a murit, membrii comunităţii din Iope şi-au dat seama de pierderea pe care au suferit-o. Nu este de mirare că plângeau şi se lamentau şi lacrimile lor fierbinţi cădeau pe chipul ţărânii neînsufleţite. Ea a fost de o aşa mare valoare, încât, prin puterea lui Dumnezeu, a fost adusă înapoi din ţara sau de pe tărâmul vrăjmaşului, pentru ca iscusinţa şi energia ei să poată încă să fie o binecuvântare pentru alţii.