32:41 Cuvântul Domnului a venit la Ilie; el n-a căutat să fie solul lui Dumnezeu, dar Cuvântul a venit la el. Dumnezeu are totdeauna oameni cărora le încredinţează solia Sa. Duhul Său le mişcă inimile şi îi constrânge să vorbească. Stimulaţi printr-un zel sfânt şi motivaţi puternic de un impuls divin, ei păşesc să-şi aducă la îndeplinire datoria fără să calculeze la rece consecinţele faptului că spun poporului cuvintele primite de la Domnul. Dar slujitorul lui Dumnezeu este, nu peste mult timp, conştient de faptul că a riscat ceva. El personal şi mesajul său au devenit subiecte de critică. Felul său de a fi, viaţa sa, avutul său, toate sunt cercetate şi comentate. Solia sa este disecată şi respinsă în cel mai îngust şi nesfinţit spirit pe care oamenii, în judecata lor limitată, îl consideră potrivit. Şi-a făcut oare solia aceea lucrarea pe care Dumnezeu a dorit să o facă? Nu; în mod vădit, a dat greş pentru că inimile ascultătorilor erau nesfinţite.