32:100 nu te simţi mustrată pentru nemulţumirile tale lipsite de recunoştinţă? De un număr de ani, ţi-a dat o fiică, şi soră, până când ai început s-o consideri ca fiind a ta şi că ai un drept asupra acestui dar bun. Dumnezeu a auzit murmurările tale. Dacă vedeai un nor, se pare că uitai că soarele străluceşte totdeauna; şi astfel, nori şi întuneric erau totdeauna în jurul tău. Dumnezeu ţi-a trimis suferinţa; El ţi-a luat comoara, ca să poţi face deosebire între prosperitate şi adevăratul necaz. Dar nu ţi-ai supus inima înaintea Lui şi nu te-ai pocăit de marele păcat al nerecunoştinţei, care te-a despărţit de iubirea Lui. Asemenea lui Iov, simţi că ai motiv să fii supărată şi că nu vei fi mângâiată. A fost lucrul acesta rezonabil? Ştii că moartea este o putere căreia nimeni nu-i poate rezista; dar tu ţi-ai făcut viaţa aproape inutilă prin necazul tău. Simţămintele tale au fost aproape o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. V-am văzut pe toţi insistând asupra pierderii suferite, manifestându-vă în mod nereţinut sentimentele voastre agitate, până când demonstraţia voastră zgomotoasă de durere i-a făcut pe îngeri să-şi ascundă feţele şi să se retragă din faţa acestei scene.